25,920 matches
-
sărutându-i mereu mâna și rostind fără înterupere cuvinte prin care îi cerea iertare celui ce o iubise ca pe lumina ochilor lui: Să mă ierți, tăicuță, față de tine am greșit cel mai mult, și începu a plânge fără oprire. Rudele au ajutat-o să-l îngroape creștinește. Simona l-a jelit mult, parcă mai mult decât pe mama ei. Își reproșa că i-a sfâșiat inima cu fapta ei nesăbuită. Acum, după câte avusese de îndurat, paharul din care băuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
deși cerul i se păru mai albastru, soarele mai cald și plin de blândețe, Simona avu ciudata senzație că este o însingurată, că pășește într-o lume care nu e a ei. Cu acest gând șovăielnic porni spre singura ei rudă mai apropiată, mătușa Varvara, sora mai mică a tatălui ei, situată într-un frumos sat de munte. Acolo spera să găsească liniștea de care avea atâta nevoie... 19 Î n anii copilăriei, dar mai ales în cei de liceu Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
este vorba acum avea să aibă o înrâurire cu totul nebănuită, brutală și definitivă asupra tânărului Osvald. Se va vedea de ce. În luna ianuarie, adică în luna din iarnă cel mai greu de suportat, făcând o călătorie lungă la niște rude ale lui, pentru că se întâmplase să nu se îmbrace îndeajuns de gros, ca să poată ține piept cum se cuvine gerului crâncen, se alesese, în mod nefericit, cu degerături serioase la mâini și la picioare, iar, dintre toate, mâna dreaptă îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a-l ruga respectuos să-și întindă puțin gâtul, doar ca să pot eu să i-l tai cu mai multă ușurință. Și totuși, m-am abținut; este mai bine așa (cel puțin deocamdată), mai ales că-mi mai este și rudă! Cu toate că n-am mers niciodată la un medic, la un moment dat mi-aduc limpede aminte și recunosc chiar că mă gândeam serios să mă duc de unul singur să-mi fac un control la un doctor de specialitate și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
violenței sau amenințării, ne găsim În fața unei infracțiuni prevăzută și pedepsită de Codul penal. Speță: P.S. din localiatea X deține un loc de casă strămoșesc pe care erau plantați pomi fructiferi. După moartea tatălui său terenul era folosit de o rudă ce locuia Într-o casă vecină cu acest loc, care, la rândul ei, a Încheiat un act de Întreținere, pentru bătrânețe, cu P.R., vecină cu casa, În vederea Îngrijirii sale și folosirii de către P.R. a grădinii pentru nevoi personale. Gardul despărțitor
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât În etapa cercetării procesului, cât și În etapa dezbaterilor. (2 În cazul În care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii În fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat În drept. (3 La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și În exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Înaintat spre altar. Aceasta, măicuța, s-a ocupat de așezarea noastră , noi urmând-o Îndeaproape, În cea mai desăvârșită liniște și ordine. Am reușit să trag cu coada ochiului În spatele meu. Biserica era plină cu credincioși ( părerea lor), cu frați, rude, părinți. Doamne! Cum Îmi mai bătea inima! Gata să se spargă! În acel moment am trăit cu adevărat, sincer și curat, măreția evenimentului. De s-ar fi oprit timpul acolo! Așa trebuia! Totul era atât de minunat, plin de magie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu soare blând și Înconjurate de „iarba verde de acasă”... 13 martie 2014 Nostalgie În alb-negru După absolvirea unei școli, fiecare putea găsi un loc de muncă fără să bată pe la ușile „șefilor”, uși care astăzi sunt deschise doar pentru rudele apropiate. Primea o retribuție cu care putea să-și asigure hrana, să și plătească Întreținerea, mai târziu Îi era repartizată o locuință, accesibilă pentru Întemeierea unei familii. Marea masă a muncitorilor din acea vreme, pe seama cărora, la congresele P.C.R., țara
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de - 25 grade, cu gândul că respectiva noapte este și ultima din viața mea. Dacă cineva m-ar obliga să mai trăiesc o dată În acele condiții, aș muri a doua zi. Într-una din zile, mi-am amintit că o rudă din București mi-a dat o carte de vizită pe care scria P.C., șef BTT Tulcea. Mi-a spus să nu ezit să-l caut pe acest om, amabil, altruist, care Îmi va putea oferi o mână de ajutor la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
brațe și am plecat acasă. Pe hol, m-am Întâlnit cu prietenul lui, directorul hotelului D., care m-a privit ca pe un călău. O privire scurtă, plină de răutate și reproșuri. Odată ajunsă acasă, am sunat la București (singura rudă pe care o mai avea, sora soției) pentru a-i anunța tragicul eveniment. Nu-mi vedea să cred că nu am nicio reacție. Nu am plâns, nu am disperat. Mi-am făcut o cafea și mi am aprins o țigară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe pământTe rog, să nu mă iei subit, Cu sufletu-mi nepregătit. Eu nu cer, Doamne, avere mare Și niciodată nu cer baniTe rog, să nu mă lași nicicând, Ca să devin cuiva dușman. Nu cer prieteni mulți, o, Doamne, Nici rude nu-mi doresc bogateDă-mi mie frați întru Hristos Și dă-mi o sfântă simplitate. Nu cer un nume-n astă lume, Nu cer să fiu de toți cinstitDă-mi pacea Ta cea sfântă, Doamne, Și dă-mi un suflet
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la întrebarea ta, zise Ana. Bunica Dosia Fusese botezată Feodosia... Sătenii o numeau „mătușa Dosia”, părinții mei îi ziceau „lelica Dosia”, iar noi, copiii, o numeam cu drag „bunica Dosia”. Eram vecini și știam de la părinți că eram chiar și rude. Când bunica mea, mama tatălui meu, murise, bunelul, rămas cu trei copii, se recăsători cu o văduvă, care avea doi băieți. Unul din ei fusese soțul bunicăi Dosia. Așa că se socoteau rude cu părinții mei, erau cumnați. Eu nu l-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și știam de la părinți că eram chiar și rude. Când bunica mea, mama tatălui meu, murise, bunelul, rămas cu trei copii, se recăsători cu o văduvă, care avea doi băieți. Unul din ei fusese soțul bunicăi Dosia. Așa că se socoteau rude cu părinții mei, erau cumnați. Eu nu l-am cunoscut pe moșul meu; când m-am născut, el, deja, era trecut din viață. Din prima zi, când am început să înțeleg câte ceva, am îndrăgit-o pe bunica, care pentru mine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zile, am mers la medic care îmi spuse vestea că eram însărcinată. Îl întrebasem dacă tratamentul pe care-l primisem putea dăuna embrionului. Medicul îmi explică lucrurile și îmi zise clar că riscam să nasc un copil bolnav. Acasă, și rudele și toți mă îndemnau să fac avort. Îmi ziceau că, dacă nu-mi pasă de mine, măcar de copil să-mi pese, că el se va chinui și va avea de suferit toată viața. Mă lua groaza când mă gândeam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și apoi se așezau la masa de sărbătoare. Momentele plăcute și bucuriile copiilor urmau încă. După masă, Alexandra și cu surioarele ei, ca toți copiii satului, îmbrăcați în hăinuțe de sărbătoare, se porniră cu „Hristos a Înviat!” pe la vecini și rude. După amiază, urmau jocurile copiilor ce se adunau în uliță, schimbul de cozonac (fiecare considera că al lor era cel mai gustos), poveștile de bucurie a multora și așa trecu ziua de repede că nici nu observară când se făcu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trecu ziua de repede că nici nu observară când se făcu seară. Înainte de culcare, își pregăti fiecare din ei ghiozdanul pentru a doua zi. Nu uitară să pună și din acele multe bunătăți, pe care le adunaseră de pe la vecini și rude, ca răsplată pentru anunțarea Învierii lui Hristos. Se culcară cu toții obosiți și plini de bucurie. A doua zi, copiii se treziră, se spălară, se îmbrăcară și „la școală!” Urma sa fie o zi la fel de interesantă și la școală, în clasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dintre copii nu le spuneau nimic de frică să nu fie mai tare pedepsiți. După această întâmplare, mulți ani, Alexandra și alți colegi de ai săi, s-au temut să spună „Hristos a Înviat!” persoanelor străine. Nu spuneau, doar, decât rudelor mai apropiate. Când crescuse mare, Alexandra, în fiecare an, de sărbătoarea Învierii, își amintea de acea Înviere din copilărie... L-o fi iertat demult pe învățătorul ei... Poate chiar și se mai roagă pentru sufletul lui... Peste douăzeci de ani
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așteptată mult cu frumoasele obiceiuri de a colinda, apoi cea de a tăia cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tot acel răstimp, noi am fost ca niște telespectatori care privesc un film de groază, care trăiesc și simt tot ce trăiesc și simt eroii lor. Fiecare din noi avea printre ei eroul lui preferat, fie că era tata, fratele, rudă, prieten sau vecin. Când au sosit pompierii, au stins focul, care deja reușise să mistuie aproape tot. Ce a rămas din biserică? Zidurile înnegrite de fum, nici urmă de acoperiș, scrum și cenușă... O priveliște atât de jalnică, că scotea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și să avem credință că ne va ajuta. Eu sunt convins că Lui îi este plăcută hotărârea mea și nu mă va lăsa. Am luat viza pentru Spania. Plec împreună cu cumnatul meu Vasile, iar el are acolo pe cineva, din rude, care ne-a promis să ne ajute la început. Acum zice că se începe culesul merelor și al perelor, așa că avem o speranță. Bine, draga mea, tu să te liniștești și să începi pregătirea de întoarcere. Vorbim mai târziu, când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așteptată mult cu frumoasele obiceiuri de a colinda, apoi cea de a tăia cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
asociațiilor pentru aducțiunea apei potabile în comuna Axente Sever" Atitudinal și comportamental, inițiativa o are unul dintre membrii tineri ai asociației, instalator de meserie. În 1965 se constituie o a doua asociație cu caracter informal, între patru familii vecine și rude între ele. În anii 1895-1901 s-au format la Șeica Mare două societăți pentru aducțiunea apei la fântânile publice: prima dintre ele în 1895-1897 pe Valea Mare (nume al unei străzi și zone din localitate); cea de-a doua, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
fenomenul de inconsistență a opiniilor pe teme ideologice este faptul că 35% dintre românii care consideră că „oamenii de altă naționalitate decât cea română ar trebui să părăsească România” susțin, în același timp, că ar accepta să aibă maghiari ca rude, prieteni sau colegi de muncă (tabelul 32). Cu alte cuvinte, se înregistrează o opinie inconsistentă de tipul „cred că cei care nu sunt români ar trebui să părăsească țara, dar în ceea ce mă privește, aș accepta să am rude, prieteni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
ca rude, prieteni sau colegi de muncă (tabelul 32). Cu alte cuvinte, se înregistrează o opinie inconsistentă de tipul „cred că cei care nu sunt români ar trebui să părăsească țara, dar în ceea ce mă privește, aș accepta să am rude, prieteni sau colegi de etnie maghiară, deși sunt român” (tipul A de inconsistență). Contradictorie este și opinia celor Tabelul 32. Inconsistență la nivel de ideologie etnică (%)tc "Tabelul 32. Inconsistență la nivel de ideologie etnică (%)" Calculele sunt efectuate numai pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
și a unui regim militar; apoi, aproximativ 7% dintre românii intervievați susțin că „oamenii de altă naționalitate decât cea română ar trebui să părăsească România”, dar în același timp declară că ar accepta să aibă maghiari înaceeași localitate sau ca rude, prieteni ori colegi. Contradicțiile provin din combinația inerentă de autoritarism și efecte de dezirabilitate socială, din sensurile diferite pe care oamenii le dau unor termeni etc. Conducerea prin „regim militar” a putut să fie uneori interpretată de cei intervievați în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]