3,212 matches
-
iernii, dar în viața mea nu s-a petrecut nici o schimbare semnificativă. Mergeam la ore fără nici o tragere de inimă, lucram trei seri pe săptămână la magazinul de discuri, reciteam din când în când Marele Gatsby, iar duminica îmi spălam rufele și îi scriam scrisori lungi lui Naoko. Uneori mai ieșeam cu Midori la restaurant, la grădina zoologică sau la vreun film. Librăria Kobayashi s-a vândut conform planului, iar Midori și sora ei s-au mutat într-un apartament cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-au venit în minte cuvintele lui Nagasawa: „Să nu te autocompătimești niciodată. Numai cretinii fac asta!“ „Bravo, Nagasawa, m-am trezit eu spunându-mi. Ai dreptate.“ Am oftat adânc și am sărit în picioare. M-am apucat să spăl rufe, ceea ce nu mai făcusem de săptămâni întregi, m-am dus la baia publică, m-am bărbierit, făceam cumpărături, îmi găteam, îl hrăneam pe Pescăruș, pe care-l neglijasem complet, beam numai bere, făceam gimnastică treizeci de minute zilnic. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scăpă toată bibliografia pe jos. Am sărit să o ajut și mi-am dat seama că, deși ochii imenși, albaștri, i se învârteau ca o morișcă în cap, era drăguță, provocatoare. Doar că era slabă ca o sârmă de întins rufe și nevricoasă în gesturi. După două ore de lectură, am ieșit în holul de la intrare. Ca să nu mă mai gândesc la viitoarea mea soacră, am rechemat din memorie anii petrecuți în biblioteca aceea cu scară înterioară de lemn sculptat, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
seama că e golită, că a trebuit să renunțe la tot ce își dorea mai mult. Încerc să o consolez cum pot. Adelina mi se pare chiar respingătoare acum. Peste încă o săptămână am sunat-o de la Biblioteca Pedagogică. Spăla rufe, timbrul vocii îi era sec. Îi simțeam deja lipsa. În disperare de cauză, am cerut-o în căsătorie. A început să mă înjure. S-o crezi tu, tâmpitule! Nu am suferit destul lângă tine? Ești un maniac care distruge femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună eu spălam rufe, ea stătea întinsă pe pat. Mă ghemuisem pe un scăunel, să mă pot apleca. Ținea morțiș să discutăm despre cărți. Spunea niște trăsnăi care mă făceau să clocotesc de râs. Văzând că nu mă convinge, a luat de pe dulap Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înțepai în inimă, dacă nu dădeai foc și apoi făceai pipi pe cenușa lui, îți sugea toată vlaga din vine. Te transforma într-o cârpă de șters pe jos în bucătărie, într-un robot casnic condamnat toată viața să spele rufe, să calce. Vai și-amar! Până la urmă care era treaba cu călăvia? O simplă căutare pe net îți dădea toate detaliile: luai un litru de vin roșu, turnai în el o pungă de zahăr, amestecai bine și răsturnai amestecul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu gândul la dimensiunile Frasinului Iggdrasil. Sub crengile ei plângătoare, pitulată, veghea căsuța enorială veche, ca o călugăriță modestă, cu toate ferestrele cernite. Pășind împreună cu ceilalți, pe portița scârțâitoare, care nu se încuia niciodată, Sile ocolește unul dintre parii pentru rufe, încoronat apotropaic cu o tigvă de cal sau de catâr, apoi se înalță pe vârfuri și ciocănește cu degetul încovoiat, în gemulețul de la ușa parohiei: Părinte Costică, ești acasă? Părinte! Părințele... Hei! Nimic. Nici un răspuns. Hei, părinte! Scoală, băi și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stați! răcni Petre cu ochii însîngerați de mânie. Parcă de mult și numai atâta ar fi așteptat, oamenii se năpustiră, în câteva clipe sfărâmară tot ce se găsea în odaie, zvârlind pe ferestrele scoase din pervaze picioare de scaune rupte, rufe sfârtecate, oale de noapte, perne spintecate și cu fulgii împrăștiați, rame de tablouri... ― După mine, fraților! strigă Petre peste un răstimp. Prin celelalte odăi și la parter toată lumea spărgea și urla. Petre alerga ca un nebun, agitând barda. ― Foc!... Foc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câmp, un cartier de blocuri. Am fost pe-acolo, într-o zi de iulie, acum câțiva ani. M-am orientat destul de greu printre blocurile identice, de patru etaje, așezate doar la o palmă unul de celălalt, cu balcoanele înțesate de rufe multicolore și cu treptele de beton de la intrare pline de copilași în maieuri, dar am găsit până la urmă locul unde fusese casa mătușii mele. Numele străzii rămăsese același, un nume de caporal distins în cine știe ce război. Am mers mult până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a tot lâncezit azi de când s-a trezit. Cărțile, planșeta, toate îi sunt risipite prin dormitor, și-acuma... Uită-te și la băiatu ăsta, își zice ea, întinde pătura de călcat pe masă și pune fieru-n priză : a găsit niște rufe necălcate, lăsate în baie, când o veni cumnată-sa o să zică bodaproste de ele. Uită-te și la băiatu ăsta, parcă mereu îi plouă și-i ninge. Ta-su, Ilie, Dumnezeu să-l ierte, avea altă fire, între frați el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da acu le ajunsese greu : mai și îmbătrânise, le scosese din casele lor, de unde-avea niște palate, ajunsese de sta și pân pivnițe, și pân poduri, vai de capu lor ajunsese. Era una de fusese ditamai prințesa, ș-acu spăla rufe într-un garaj, uite-așa boccele de rufe spăla, adunate, ea știe de unde le aduna. Și mai avea și trei copii, stătea și-ăia printre picioarele ei, și ea dă-i și dă-i, le turuia franțuzește, nemțește. Și, dup-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le scosese din casele lor, de unde-avea niște palate, ajunsese de sta și pân pivnițe, și pân poduri, vai de capu lor ajunsese. Era una de fusese ditamai prințesa, ș-acu spăla rufe într-un garaj, uite-așa boccele de rufe spăla, adunate, ea știe de unde le aduna. Și mai avea și trei copii, stătea și-ăia printre picioarele ei, și ea dă-i și dă-i, le turuia franțuzește, nemțește. Și, dup-un timp, așa se-nvățase, de lua și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și trei copii, stătea și-ăia printre picioarele ei, și ea dă-i și dă-i, le turuia franțuzește, nemțește. Și, dup-un timp, așa se-nvățase, de lua și copii străini, doi lei ora, și dă-i și freacă rufele, opărește-le, apretează-le, ce le-o fi făcut, și dă-i și turuie franțuzește, și care vrea să-nvețe, ce să vezi ? învăța. Și la loazele de copii uite-așa le mergea gura - pe nemțește, pe englezește, dracu să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să vezi ? învăța. Și la loazele de copii uite-așa le mergea gura - pe nemțește, pe englezește, dracu să-i ia... Asta tot de la madam Ioaniu o știe, cu ochii ei a văzut-o baba pe prințesă la albia de rufe. O femeie foarte cumsecade și foarte bine cică era prințesa, o doamnă fusese și tot o doamnă era ș-acu, chiar dacă freca jegu la toți nespălații. Și bărba-su prințesei vrusese să-l împuște comuniștii, da pân-la urmă a scăpat după
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Chiar peste umeri i-a trecut, mai să-i atingă obrazu cu aripile, și-acu are-n urechi pocnetul lor, fâl-fâl-fâl-fâl, mulți, de-a umplut curtea... Câți să fie ? Mulți, de amețești când te uiți la ei ! Parc-ar fi rufe pe sârmă când le bate vântu. Ale dracu lighioane, n-o pune jigodia de motan ghiara pe voi ! Vezi că s-a cuibărit și ei pe un’ s-a putut, că cin’ să le mai puie la geam mâncare ? Pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sau ții secret ? Dacă ții secret, nu te mai întreb, nu îmi mai spune... — Eee-tee, pârț, mare secret... Cu ce să mă dau, cu Vax-Albinacinci-bani-cutia... Io toată viața m-am spălat pe față cu ce-am nimerit ! Cu săpun de rufe m-am spălat, p-ormă cu Cheia... Cu ce s-a nimerit să am pân casă m-am spălat, da cu pudre și cu cremuri, cu așa ceva nu m-am dat... Că pudrele și cremele are otravă-n ele și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de trupuri goale și Întunecos- lucioase, scoțînd zbierete muzicale. Dar șovăiala nu durează mult; pentru că trebuie să mă despart de jegul de pe mine, mă spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul de fumat din fața dormitorului, o turmă de răcani stă pachet, În speranța că numărul lor intimidează. Ies cîțiva veterani, se aude și vocea lui Box, răsare dintre ei ca o fiară, e iar În vrie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau pe care am îndepărtat-o de glorioasa... nu, de deșertăciunea... atât de înaltă încât nu poate fi atinsă, cu care multe ceruri se vrâstează sau, mai bine zis, se împestrițează în aurul asfințitului, dar se alungește languros ca o rufă albă scoasă dintr-o pasăre dacă se afundă...“ Hattie se opri aici și amândoi izbucniră în râs. — E imposibil! — Ai citit-o cu glas tare ca și cum ai fi înțeles-o. — E frumoasă... dar ce vrea să spună? — Despre ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce mais, adică dar? - ori una, ori alta, sau privirea îi cade pe o pasăre fugitivă, ba nu, înțeleg, privirea îi plutește în gol, apatică, ba nu, languroasă, ca o rufă albă scoasă din... nu, nu poate fi așa, longe trebuie să aibă un obiect, poate că pasărea?... poate că pasărea e ca o rufă, o fi o pasăre albă care se afundă... ca... rufa care... nu, nu, sigur, jubilation, veselia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pasăre fugitivă, ba nu, înțeleg, privirea îi plutește în gol, apatică, ba nu, languroasă, ca o rufă albă scoasă din... nu, nu poate fi așa, longe trebuie să aibă un obiect, poate că pasărea?... poate că pasărea e ca o rufă, o fi o pasăre albă care se afundă... ca... rufa care... nu, nu, sigur, jubilation, veselia, triumful se afundă... și privirea languroasă plutește alături de veselie... veselia ta nudă... Of, Doamne, nu poate fi așa! Hattie era stârnită de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apatică, ba nu, languroasă, ca o rufă albă scoasă din... nu, nu poate fi așa, longe trebuie să aibă un obiect, poate că pasărea?... poate că pasărea e ca o rufă, o fi o pasăre albă care se afundă... ca... rufa care... nu, nu, sigur, jubilation, veselia, triumful se afundă... și privirea languroasă plutește alături de veselie... veselia ta nudă... Of, Doamne, nu poate fi așa! Hattie era stârnită de-a binelea. Cu o mână își scoase, distrată, acele din coc, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
printre frunze și împestrițează - ai folosit un cuvânt bun - cu pete aurii trupul gol al... — Nu soarele împestrițează fata, subiectul e gloriole, falsa glorie, ba nu, cerul sau cerurile se împestrițează cu... — N-are importanță, trebuie să extragem sensul general - rufa, albă ca o pasăre, lunecă... Aproape în același timp cu părintele Bernard, care își îngăduia libertăți cu Hattie, Tom McCaffrey, șezând în camera de zi a lui Greg și a lui Ju, în casa din Travancore Avenue, privea cu nedumerire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apăsă cu forță cămașa albastră, simțind sub palme umerii grași, bombați, ai victimei sale. Apăsă și apăsă cu amândouă mâinile, afundând tot ce se mai ivea la suprafață. Execută această operație timp de multe minute, cu mișcările cuiva care înmoaie rufe. În cele din urmă, își dădu seama că nu mai era necesar să continue. În apa învolburată, plutea și se legăna ceva uriaș și mătăhălos, cu suprafețe curbe, ude. George își spuse: „Ar trebui să-i scot cămașa. Nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o măsuță grosolană de scândură, scoasă afară în curte, chiar la piciorul unei prăjini care susținea frânghia de rufe... Pe gânduri, Rareș răsfoia alene revistele... Se auzeau ciocnindu-se între ele, calm, cu forță ascunsă, tampoanele cisternelor afară în noapte... Alina Negulescu, cl. a III-a A, citea pe pagina a doua. Nu scria ce oraș. Putea fi oriunde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se întâmpla, după cele patruzeci de învârtituri cu lingurița, făcute mai mult în joacă, să-mi apropii buzele de cană cu un tremur de speranță în suflet: dar dacă, totuși!... Apa de ploaie Oricât vor fi fost vremurile de grele, rufele tot trebuiau spălate. De aceea mama avea mereu grijă să strângă apa de ploaie de pe acoperiș, pentru spălatul rufelor. Iar când n-o strângea sau ploaia venea pe neașteptate, mă încerca senzația că apa se irosește. Ploaia se irosea. Îmi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]