3,312 matches
-
să știu că sunt... Să am o rochie de iarnă, Din stofă de cuvânt neîmpletit, Și pe la gene umbrele se-ndeamnă Și se-oglindesc, cu cearcăne-n pământ... Mi-e dor să știu că sunt, Să văd, cum litere din rugă Se-opresc la Tatăl nostru blând, Exist, deci pot să știu că sunt Și e posibilă acea poruncă... De a afla din taina ce te naște O alta, să te vadă renăscând. Mi-e dor...de dorul care vine Și de
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
O clipă am crezut că s-a oprit ceasul, Ceasul a-ntrebat, care-i necazul? Inima? Nu. Nervii? Ah, ah, Îl înțeleg astfel pe Bach, Nervii-s ca orga și clavecinul, Nu apăsa tare, că sublimul, Doar din evlavie, șoaptă și rugă Poate să nască, să se distrugă Poate, sub degete boante și tari, Iar tu, viața mea, poți să dispari. De are vântul umbră și eu am, Trecând peste podișul tibetan, O, Sancho, ți-amintești orașul Ce ne-a gonit cu
COLIND de BORIS MEHR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369447_a_370776]
-
roua ca de diamant Rămâne-va doar suvenir Dintr-un periplu aberant. În prag de toamnă Agățate de vânt mai cântă-n surdină Strunele din ramuri. Prin frunze se-ndrugă Chemări adresate anilor lumină S-adune dorințe la ceasul de rugă Razele sărace punctează haotic Drumurile-ascunse spre soare-apune. Trunchiuri răzlețite, coloane-n stil gotic, Străjuiesc cărarea spre abstracțiune Tăceri mormântale cheamă la repaos, Freamătul pădurii e purtat de vânt, Cântece de vrajă pornite din haos Mă lasă de strajă, singur, pe
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
plăsmuit după chipul și asemănarea lumii domestice și a celor mai alese sentimente nobile. Cartea de poeme Sub Zodia Cărții, se împarte în trei cărți. Cartea întâi / Tao din petale, având 55 de poeme Cartea a doua / Între rug și rugă, având 30 de poeme Cartea a treia / Poeme sprințare și grave, în color și în alb-negru, având 14 poeme. Cartea întâi ,, Tao din petale,, constitue o viziune derutantă poate din fragmentele amintirii, poate din fragmentele unei sensibilități acute de iubire
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
e pictură pe apă Ci zbor sfidător, fără maeștri de spirit, În nemărginitele zări, Deschise-napoi și-nainte În spațiul din minte. ,, ( Poem integru ) Cartea a doua, este un alt grup de poeme scris sub cântecul vrăjit ,, Între rug și rugă ,,, unde elanul sufletesc al poetei asemeni unui copil, preferă starea de uimire veșnică, respingând oricare altă explicație preferând explicația divină. ,, M-au colindat poeme-aprinse Pe care-n slavă le-am căutat La ușile în cer deschise, S-apară Domnul căutat
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
-vor catrene, Ce-or mângâia obraji prin graiul lor, Ce ochi vor lumina când pe sub gene, Va sta la pândă apa norilor. În urma mea rămâne-vor cuvinte, Ce-or alina pe-acei ce trec prin greu, Căci am căutat în ruga mea fierbinte, Să le vorbesc de Har și Dumnezeu. Rămâne-va în urmă amintirea Unei trăiri ce-n sine a durut, Dar care-mbrățișând nemărginirea, Ajuns-a unde Domnul ei a vrut. Și-or mai rămâne urme în zăpadă, De pași
ÎN URMA MEA... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369508_a_370837]
-
pământ al nostru, n’am mai fi fost nevoiți să ne rupem oasele pe la alții! Poate o da Dumnezeu și mi-l va da cât de curând, dar ce ai să te faci tu?’’ Și parcă Dumnezeu i-a ascultat ruga. Într-o dimineață ploioasă ca vai de mama ei, tată-său, Gheorghe nu se mai sculă din trențele pe care durmea într-un pat făcut din patru pari înfipți în pământ, lângă peretele de la răsărit al cămăruței, pe care bătuseră
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
pe sufletul ei, despre care de cele mai multe ori n-am știut sau simțit. Dar toate astea le-am înțeles prea târziu... uneori mult prea târziu, când remușcările se transformă în durere, când iertarea nu mai poate fi cerută nimănui, când ruga noastră nu mai poate fi auzită. Târziu înțelegem că am rămas datori cu iubirea, că zbuciumul iertării oricât ar fi de mult... tot puțin este. Referință Bibliografică: Cărări pe suflet... Oricât ar fi de mult, tot puțin este. / Marin Bunget
CĂRĂRI PE SUFLET... ORICÂT AR FI DE MULT, TOT PUȚIN ESTE. de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369527_a_370856]
-
învrednicit să dedic un exercițiu de transpunere în scris a stării de spirit ce mi-a fost indusă de Albumul cu aură academică al dlui dr. Vasile Șoimaru, fiindcă o făcusem cu referire la primul volum. Însă, referitor la albumul “Rugă pentru Neam - Artă moldovenească din veacurile XIV-XX” **, respectiv darul indirect al celebrului cineast, am simțit nevoia imperativă să o fac imediat ce mi-a atins sufletul și ultima imagine dintre rafinatele coperți pânzate ale acestei perle editoriale, scoasă din adâncimile sufletului
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
aș fi bucuros să aflu că în mii de exemplare), un muzeu portabil, precum o biserica pe roți, despre care se spune că ar fi existat anume pentru a putea fi ascunsă în codri, din calea năvălitorilor barbari. În albumul “Rugă pentru Neam”, autorul a adunat chipuri de cetăți românești, așezăminte monahale, biserici, icoane, manuscrise, sculptură, frescă, broderie, toate detaliate în cadre măiestre, contextualizate peisajului și anotimpurilor, parcă smulse locului cu totul, în cele trei dimensiuni ale lor, și mutate în
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
hotar” la Răsărit, dar în nici una dintre ele nu le-am perceput grandoarea și specificul arhitectural ca în fotografiile din Albumul lui Pavel Bălan. Am văzut la față locului Mănăstirea de la Căpriana, dar n-am știut decât vag, până la lucrarea “Rugă pentru Neam”, ce salbă de mănăstiri și biserici au presărat domnitorii pământeni pe glia Basarabiei și, implicit, câtă dăruire și ales meșteșug au făcut posibilă nașterea acestei averi materiale și spirituale a românilor moldoveni, în special basarabeni. Și că, acolo
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
biserici. Dar chiar și-așa, limba rugăciunii, oricare ar fi ea, e pe înțelesul lui Dumnezeu! Și că, la o adică, Tatăl Ceresc știe numaidecât să tălmăcească orice grai silnic, în graiul inimii neamului silit la rostire străină. Dumnezeu prefigurează ruga creștinului în bătăile inimii atunci când rugătorul privește icoana. Poate că tocmai această închinare în graiul inimii, rostire care nu poate fi decât în limba neamului, va fi contribuit la păstrarea limbii române în Basarabia, în cele aproape două veacuri de
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
ei exterior, mi-am simțit deja inima în rugăciune, iar scrutând o secvență de pe bolta Catedralei “Schimbarea la Față” din Tighina, mi s-a părut că deodată s-au deschis cerurile, arătându-mi-se lumea de sus a Domnului. O secțiune din “Rugă pentru Neam” e atribuită sculpturii populare dedicate lui Hristos, sculpturi în piatră și-n lemn plăsmuite de omul simplu cu dalta și ciocanul. Originalitatea în simplitate a creatorului creștin, prelevată de aparatul lui Pavel Bălan de pe pietrele funerare și de pe
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
garantează, prin volumul impresionant al eșantionului prelevat și probitatea moral-profesională a autorului ei, suplimentată de consilierea fratelui său, teologul Gheorghe Bălan, că măcar pentru o anume regiune istorică națională există deja o împlinire ce atinge palierul valorii maxime. Totodată, Albumul “Rugă pentru Neam” al maestrului Pavel Bălan poate îndeplini și rolul de furnizor al unui valoros și bogat suport de analiză pentru domenii adiacente fenomenului religios, atribut ce extinde valoarea funcțională a Albumului de la monovalență, la polivalentă, de la disciplinaritate, la pluridisciplinaritate
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
a dlui Pavel Bălan: “ Lângă Biblie și Ceaslov - acolo e locul ei.[...] O carte de azi despre ziua de ieri și pentru ziua de mâine.” Gheorghe Pârlea, jud. Iași *Cetățile sufletului - Manăstiri și schituri basarabene, Pavel Bălan Ed. Arc, 2002 ** Rugă pentru Neam - Artă moldovenească din veacurile XIV-XX, Pavel Bălan, Ed. Lumina,2015 Referință Bibliografică: SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
lumi paralele, iar dincolo de drum, e... dorul (patent branduit, Valer) ...oriunde există un drum, dar drumul acestei cărți este pavat cu dor, fiecare pas, o altă nuanță, de la roșu aprins la albul-nonculoare. Cinste poetului care a făurit o astfel de rugă, îngenuncheat de femeia care i-a stârnit iubirea completă! (Dorina Manu) BIO-BIBLIOGRAFIE Născut la 12 februarie 1957 în localitatea Râpa de jos, județul Mureș. Fiu al lui Gheorghe și al Ioanei, țărani sortiți muncii pământului și respectul pentru valorile tradiționale
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
viul mușcă frigul / Perfect, sperjurul din vitralii, / Iar lăcrimarea rupe digul / Când pe picioare speli canalii. // Cerșetor la lună prea umil, / Neștiind la care rug mă-nham, / Praștie din plânset de copil / Spărgând vitraliile Notre Dame, // Trăiam becisnic cu hamalii / Ruga sub vulcanii noroioși, / Abia mocnind înspre vitralii / Sparte chiar de sfinți cu ochii scoși.» (Vitralii sparte, p. 6). Verismul „cancerizării“ eurosimbolurilor de panou central-creștin, între care un distinct-incendiar loc este ocupat de fireasca pereche / familie sacră, Vir / Bărbat - Femina / Femeie
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
îndrumat să simtă frumos, să creeze, să crească și, mai mult decât toate acestea, să se împărtășească din hrana zeilor. Poezia este sacră, în templul său situat între cer și pământ, poetul pășind, de fiecare dată, cu smerenie și evlavie, ruga sa împătimită reușind să păstreze nestinsă - și neatinsă de profan - flacăra inspirației. Indiferent dacă scrie despre trăiri proprii, despre tradiții sau obiceiuri ale românilor, dacă simte nevoia de a culege legende populare, de a povățui urmașii sau de a cinsti
CUIBUL CU AMINTIRI (ANTOLOGIE LIRICĂ DE AUTOR, VOLUMUL II) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370728_a_372057]
-
acut la lecturarea ei fiind de liniște și pace sufletească. Urmele pașilor Creatorului se disting clar pe nisipurile mișcătoare ale ființei, poezia devenind de multe ori rugă și unic instrument prin care muritorul se apropie de astral, sacral, divin. O rugă tăcută, șoptită cu privirea ațintită spre cer, patria liniștii și a păcii, casa veșnică a jertfei mântuitoare, către care tindem cu toată ființa, din prima clipă a ființării noastre. Vă invităm să citiți acest nou volum antologic, semnat Victor Burde
CUIBUL CU AMINTIRI (ANTOLOGIE LIRICĂ DE AUTOR, VOLUMUL II) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370728_a_372057]
-
ascultă ritmurile egale ale valurilor și avântă-ți privirile în depărtările fără sfârșit. Ridică-ți privirile spre cele mai înalte vârfuri ale munților, unde stâncile păzesc, precum străjerii înarmați, liniștea brazilor falnici, veșnic înălțați spre cer, parcă-ntr-o continuă rugă și mulțumire. Observă dansul florilor și mlădierea spicelor coapte de grâu. Observă omul: frumosul atrage și cele mai încapățânate ființe. TU aduci în casele oamenilor și în mințile lor lumina vieții. În tumultul de greutăți și decepții, trebuie să existe
ESEU de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370787_a_372116]
-
și merg cu toată graba. Iată că s-a lăsat noaptea, și am ajuns la cheile munților; am văzut lei, și eu,Ghilgameș, m-am temut; am ridicat capul; mă rog fierbinte zeului Sin'. Către Iștar, cea slăvită, se înalță rugile mele smerite. O, zei ai nopții, țineți-mă teafăr!" Pornește, așadar, în cea mai temerară călătorie a vieții sale, ajunge la muntele Mașu, unde se găsesc Porțile Soarelui, îl traversează printr-un tunel păzit de Scorpii, la vederea cărora orice
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
au pierdut, nu se mai întâlnesc." Alte poezii... periplu printre cuvinte, care "pot salva, după cum pot și trăda, în același timp." "E magică, a cuvântului putere. Venin să torni în blânde minți, cu ajutorul lui, în clipe grele, sunete goale-s rugi fierbinți. Căci, omule, dat ți-a fost cuvântul, hrană de suflet, alint de mame, nu-l lași să plece precum vântul, nu-l folosești pe post de arme!" Apoi... câteva poezii inspirate din graiul pietrei, piatră ce ascunde și păstrează
ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369567_a_370896]
-
pământ al nostru, n’am mai fi fost nevoiți să ne rupem oasele pe la alții! Poate o da Dumnezeu și mi-l va da cât de curând, dar ce ai să te faci tu?’’ Și parcă Dumnezeu i-a ascultat ruga. Într-o dimineață ploioasă ca vai de mama ei, tată-său, Gheorghe nu se mai sculă din trențele pe care durmea într-un pat făcut din patru pari înfipți în pământ, lângă peretele de la răsărit al cămăruței, pe care bătuseră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
pământ al nostru, n’am mai fi fost nevoiți să ne rupem oasele pe la alții! Poate o da Dumnezeu și mi-l va da cât de curând, dar ce ai să te faci tu?’’Și parcă Dumnezeu i-a ascultat ruga. Într-o dimineață ploioasă ca vai de mama ei, tată-său, Gheorghe nu se mai sculă din trențele pe care durmea într-un pat făcut din patru pari înfipți în pământ, lângă peretele de la răsărit al cămăruței, pe care bătuseră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
copleșit de ură. Schimonosindu-ți chipul în versete, Închipuim credințe desuete Și-agoniseală fără de măsură. Te-am împărțit în forme grobiene: Al meu e bun! Al tău este păgân! Cărțile sfinte simple foi rămân, Și Tainele au devenit blesteme. În rugă, seara, noi te vrem amabil, Cerșim iertare pentru noi păcate. A doua zi, mânați de strâmbătate, Ne maculăm la modul convenabil. Strunește-ți, Doamne, iarăși sacerdoții Și-i unge soli, ai Tăi, spre mântuire! Voința Ta să aibă prețuire Pentru
STRUNEŞTE-ŢI, DOAMNE, SACERDOŢII! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369616_a_370945]