65,853 matches
-
și jumătatea din stînga a capului meu spune la revedere jumătății din dreapta a capului meu fiecare dintre ele știe că va avea altă biografie alt destin că va dormi pe o altă pernă într-o altă cămașă de iluzii și sînge întunericul are două guri are două țeste sexul are două patrii două capitale în care să se prăvălească precum cozile de balene în oceanul fosforescent ora are minutul dublu și ea este dublă și timpul este plin de secunde secționate
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
nu să se retragă în sine însuși pînă la dispariție ori dacă să se răstească deodată la bietul om să-i muște urechile sau poate mîinile să-i răsucească ori nu limba în gură să-i dezlipească vreun vas de sînge din adîncul pieptului și să-l lase să curgă la vedere pe trup nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
coadă blondă sau brună sus e drumul cerului jos e cerul drumului oriunde ai pleca de fapt nu pleci nicăieri de fapt tot în tine ajungi de fapt de tine nu scapi niciodată sus sînt neuronii puternici vascularizați jos e sîngele care vorbește singur cu sine poemul este unealta cea mai precisă prin care se face transferul pe verticala imperfectă impură sus e aripa care se rotește în spirale aiuritoare jos e zborul care avansează fără să se miște fără să
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
nu au dispărut fără a lăsa nici o urmă, cît și în a lui Nabokov, a cărui capodoperă e concepută ca o parodie la lumea marelui său compatriot, axată pe sfințenie și demonie. Poate că demonia colonelului Sutpen, care fuge de sîngele negru așa cum fugea Ahab după Balena Albă, ducîndu-și la moarte tot echipajul, nu are nimic comun cu a marelui păcătos Nikolai Stavroghin și cu a martirului nihilist Kirillov, dar ea nu e străină de cea a bătrînului Feodor Karamazov. Chiar dacă
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
curg tot mai sigur. pașii grei ai marelui gol. prinși în închipuirile de pe margine, începem o nouă urmă din urmă. în partea secetoasă a zilei, în care ne însemnăm trecerile pînă la delir. repetăm hipnotic pașii acelui zbor pînă la sînge. poem din adîncuri în cutele zilei abia dacă mai e loc pentru o biată întoarcere. peste pragul ei trecem din mînă în mînă norii tăcuți. în ușă nu mai bate nimeni. nimeni nu mai dă drumul hergheliilor noctambule. trăim doar
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
o biată întoarcere. peste pragul ei trecem din mînă în mînă norii tăcuți. în ușă nu mai bate nimeni. nimeni nu mai dă drumul hergheliilor noctambule. trăim doar atît cît să nu trădăm prea tare moartea. peste apele negre trece sîngele nostru desculț. pe malul celălalt - salutăm trecătorii cu ceremonioase semne de humă. povestim despre amintirile din care am plecat cu bilet de voie. ne întoarcem iară și iară între filele adîncului, ce ne strigă pe numele mic. trecem prin memoria
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
dătătoare de viață. toate treacă în galop de fum și cenușă. căci noi știm să ne închinăm doar la ceea ce am fost. la mortul nostru din care mușcăm zilnic. printre tropote de rouă, printre șoapte de cruci. treacă toate, cu sîngele lor irosit în pustiu. unde atotputernică crește nebunia. dincoace de bine și de rău. așa, ca într-o iarnă prost pictată, brațul tău a pipăit, dar n-a urlat: ecce homo. n-a venit, n-a văzut, n-a plecat
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
și l-a luat în brațe. Ca să nu se mai zbată, l-a mîngîiat un pic pe cap. Am ieșit cu toții din grajd, iar săteanul a scos un cuțit și s-a tras mai deoparte, să nu ne stropească cu sînge. Se mișca fără grabă, ca unul care știe prea bine ce are de făcut. Prinse mielul între picioare, ținîndu-l strîns, exact deasupra genunchilor. Cu mîna stîngă îi ridică boticul, pînă cînd gîtul micului animal se arcui pe spate. Cuțitul era
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
se arcui pe spate. Cuțitul era un fel de cosor, cu lama scurtă și un pic îndoită la vîrf. Trupul mielului zvîcni o singură dată, atunci cînd cuțitul făcu prima crestătură în carne. Poate că numai atunci simțise propriu-zis durerea. Sîngele țîșni fără putere, în cîteva fire subțiri care se împrăștiară în mai multe direcții. Pe cizmele de cauciuc căzuseră numai cîteva picături. Asta a fost tot. După aceea, l-a apucat de picioarele din spate, l-a atîrnat într-un
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
balansul acesta între, pe de o parte, promisiunea unei întâmplări reale care să conțină în ea viața unui om și, pe de altă parte, dezamăgirea unei înscenări pure făcute doar din cuvinte aveau darul s-o captiveze, îi pompau năvalnic sânge în vine, îi făceau inima să bată tare-tare, adevărat. Să-l descopere pe autorul misivelor de pe Internet și să se convingă cine e de fapt, care este realitatea lui, care este ecuația lui dincolo de disimulări deveniseră marea sa preocupare, principala
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
monumentelor publice! Iată cum se venerează memoria oamenilor mari, care și-au pus viața ca să ne dea o patrie liberă și respectată: în loc să le ridicăm monumente falnice, care să aducă aminte românilor că țărâna pe care stau este frământată de sânge de eroi, noi ne silim cât putem a desființa pe cele ridicate de părinții noștri." Se pare că părintele lui Dinu Păturică a avut o clipă de străluminare în ceea ce privește propria lui posteritate extraliterară.
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
fost tratați, pînă la urmă tot și-au dat în petic și au furat vinul dăruit de localnici pentru noi toți. Cum au reușit să facă asta de la distanță, fără să deschidă ușa magaziei în care se afla vasul cu sîngele Domnului, nu mi-am putut imagina. Mi-am imaginat însă ce s-ar fi putut întîmpla dacă se lăsa pe mîna lor o casă cum era cea în care am locuit eu. La acel festival închinat României au fost programate
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
Cu aripile putrede și oarbe; Ai vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii! Nimeni n-o să știe Dacă-i deschizi sau dacă-i lași în noapte, E cerul ca un geam de florărie Cu stele pârguite și
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
stă acum în colțul gropii într-un săculeț de pânză tata tremură în noroi sub pânza albă stropită cu vin tata soarbe picăturile de vin și așteaptă să se amestece carnea mamei cu carnea lui din noroi să se amestece sângele mamei cu sângele lui din noroi tata nu se grăbește. poate va ieși din sângele lor cineva mai bun. tata a vrut totdeauna să-ndrepte lucrurile și-acum are timp. are tot timpul din lume tata e furios și-are
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
colțul gropii într-un săculeț de pânză tata tremură în noroi sub pânza albă stropită cu vin tata soarbe picăturile de vin și așteaptă să se amestece carnea mamei cu carnea lui din noroi să se amestece sângele mamei cu sângele lui din noroi tata nu se grăbește. poate va ieși din sângele lor cineva mai bun. tata a vrut totdeauna să-ndrepte lucrurile și-acum are timp. are tot timpul din lume tata e furios și-are treabă n-are
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
pânza albă stropită cu vin tata soarbe picăturile de vin și așteaptă să se amestece carnea mamei cu carnea lui din noroi să se amestece sângele mamei cu sângele lui din noroi tata nu se grăbește. poate va ieși din sângele lor cineva mai bun. tata a vrut totdeauna să-ndrepte lucrurile și-acum are timp. are tot timpul din lume tata e furios și-are treabă n-are cum să se plictisească. cum stă-ntre blocuri în centru cimitirul simuleasa
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
de când ai băgat ghetuța în roata din spate a bicicletei poate e o surpriză. țipai și nu reușeam să-ți extrag piciorul din spițe mă uitam în câmpul cu miriști nesfârșite dar te-ai eliberat singură cum ai făcut iar sângele mi-a revenit dintr-o dată în inimă. ai tropăit trei săptămâni prin apartament cu piciorul de ghips ca un pirat. istoria asta va trebui gândită de purtătorul de măturică. emoția lui zace deocamdată pe undeva prin gunoaie dumnezeul din micro
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
acestea inedite, a căror publicare tîrzie ar trebui să modifice radical percepția criticii noastre asupra începutului liricii lui Nichita Stănescu și asupra evoluției ei: "Și-s om din cuvinte, iubită/ hai vino și strînge-le/ ...îmi umblă cuvîntul prin vine/ odată cu sîngele". Marea obsesie a poeziei sale - acțiunea devoratoare a timpului - este prezentă deja explicit în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe cai, deci), încadrat doar de circumstanță de primăvară și toamnă: "Aevea
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Cîntec despre Doja (tipărit de redacție cu titlul schimbat, Pămînt, și cu unele modificări) și La lemne reușesc performanța, deloc ușoară, să-și păstreze universul originar nealterat ideologic, în ciuda tematicii impuse. Iarna, frigul, stîncile, vulturii, pădurea, revolta, cuvîntul, cuțitul și sîngele sunt motive lirice care se înscriu organic într-o sintaxă a metaforelor stănesciene născută din ,,realitatea fundamentală" a poetului, aflat acum sub zodie argheziană după ce trecuse revelator prin cea barbiană. Doar tonul vindicativ justițiar, ca la Coșbuc, marchează istoric aceste
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
eu îmi ajung mie însămi Numai sacul ăsta cu cioburi și cuie zdrăngănind ca o moară stricată în cutia mea craniană numai sacul ăsta cu pleuri sună în mine și la orice mișcare mă taie mă umple pe dinăuntru de sînge Da. Numai memoria mea îmi mai aduce aminte că sînt încă o ființă umană Oho. Durerea Ce mai rămîne din memoria mea de femeie umblată printre oameni în lume ce mai rămîne după ce sfînta treime a morții mă tăvălește prin
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
femeie umblată printre oameni în lume ce mai rămîne după ce sfînta treime a morții mă tăvălește prin sare și mă linge ca o cățea care-și linge cățeii apoi trece prin mine ca apa prin pînză și mă spală de sînge cu sînge Legea eternă Ea știa totul. Ea știa tot ce se poate ști despre cele omenești și despre cele divine Fiindcă știa tot ce un om poate ști despre capriciile marilor zei ea știa totul despre nălucirile de cobalt
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
printre oameni în lume ce mai rămîne după ce sfînta treime a morții mă tăvălește prin sare și mă linge ca o cățea care-și linge cățeii apoi trece prin mine ca apa prin pînză și mă spală de sînge cu sînge Legea eternă Ea știa totul. Ea știa tot ce se poate ști despre cele omenești și despre cele divine Fiindcă știa tot ce un om poate ști despre capriciile marilor zei ea știa totul despre nălucirile de cobalt ale vieții
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
tipică Estului, citirea lui echivalând aproape cu un act de disidență. Pornind de la premisele că "Maestrul și Margareta este un mare roman figural, căruia i se potrivește o descifrare figurală"(p.72) și că "un demonolog și un scriitor cu sângele îndrăcit ca Bulgakov"(p.117) nu putea să scrie nimic fără să transmită un mesaj secret, Ion Vartic, în recentul său eseu1, pornește în aventura decodării multiplelor sensuri ale textului bulgakovian. Pornește e un fel de a spune, mai potrivit
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
lipsi însă cu totul de aluzii demonice subtile.( v. pp.45-47) Și Ion Vartic ne demonstrează argumentat în paginile 48-58 că nu numai Maestrul ar fi un alter-ego al autorului, acela luminos, ci și... Koroviev, unul întunecat, răspunzător de "îndrăcirea" sângelui creatorului. De aceea, triunghiul "vizibil, la suprafață", cu literatul M.A.Berlioz în vârf , poetul Riuhin la stânga și poetul Ivan Bezdomnâi la dreapta, este dublat de unul "subteran", oglindit ca într-o apă, cu vârful în jos, ocupat de "autorul
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
lumesc și de tot ce e legat de istoria necruțătoare. Și totuși un rol în proiectarea spre universalitate a lui Valeriu Gafencu l-a avut familia sa. Valeriu Gafencu și-a tras sevele originare ale credinței din pământul plămădit cu sângele martirilor al Basarabilor de dincolo de Prut. Nu putem înțelege plenitudinea unei vieți dăruite lui Dumnezeu fără să ne oprim asupra familiei lui Valeriu Gafencu. Mucenicul basarabean era legat funciar de seva mirabilă izvorâtă din locul nașterii și de familia sa
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]