1,873 matches
-
(lb. sârbă: Лавинија Милошевић, n. 21 octombrie 1976, Lugoj, județul Timiș) este o fostă gimnastă română, actualmente antrenoare de gimnastică. , cunoscută ca "Milo" în lumea gimnasticii, este considerată cea mai valoroasă gimnastă română a anilor 1990, având în palmares 19 medalii mondiale
Lavinia Miloșovici () [Corola-website/Science/303289_a_304618]
-
suedeză ("Lyrikvännen", antologia "Om jag inte får tala med någon nu", 2011), neerlandeză (antologia "Voor de prijs van mijn mond", 2013), slovenă (antologia "Medana dnevi poezije in vina", 2005), maghiară (antologiile "Szabadulás a gettóból", 2008 și "Egy zacskó cseresznye", 2009), sârbă ("Gradina", "Zlatna Greda" și în antologiile "Iz novije rumunske poezije", 2009; "Časopis za književnost Treći Trg", 2010; "Kada izađeš na zaleđene ulice", 2013), croată ("Zarez"), rusă (antologia "Instrucțiia dlea pobega", 2015), bulgară ("Balkani", "Literaturen Vestnik"), polonă ("Lampa"), italiană ("Sogglie"), cehă
Claudiu Komartin () [Corola-website/Science/298961_a_300290]
-
de debut al "Editurii Eminescu" și a obținut "Premiul I", pentru volumul de versuri "Elegie pentru puterea orașului", apărut în 1974. Poemele sale au fost traduse în mai multe limbi: engleză, franceză, germană, italiană, suedeză, spaniolă, rusă, maghiară, greacă, cehă, sârbă, slovenă, bulgară și albaneză. Centrul de Documentare și Informare din Cârțișoara, inaugurat în decembrie 2011 și accesibil tuturor membrilor comunității locale, poartă numele lui Mircea Florin Șandru. De-a lungul timpului, Mircea Florin Șandru a colaborat cu grupaje de poezie
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
Újszentiván (în sârbă "Нови Сентиван" -"Novi Sentivan") este un sat în districtul Szeged, județul Csongrád, Banat, Ungaria, având o populație de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, satul Újszentiván avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități
Újszentiván, Csongrád () [Corola-website/Science/304649_a_305978]
-
Șerbia. Este situat în comuna Žitište, Districtul Banatul Central din Voivodina. Potrivit recensământului din 2002, sătul are o populație de 2.850 de persoane, în majoritate români. Satul Torac este împărțit în două, o parte fiind numită Toracul Mic (în sârbă "Mâli Torak"), iar cealaltă Toracul Mare (în sârbă "Veliki Torak"). Este așezat pe malul stâng al canalului Bega, la aproximativ 15 km de granița cu România. În anul 1946, cele două părți au fost unite sub denumirea comună Torak (Torac
Torac, Banatul Central () [Corola-website/Science/304692_a_306021]
-
Central din Voivodina. Potrivit recensământului din 2002, sătul are o populație de 2.850 de persoane, în majoritate români. Satul Torac este împărțit în două, o parte fiind numită Toracul Mic (în sârbă "Mâli Torak"), iar cealaltă Toracul Mare (în sârbă "Veliki Torak"). Este așezat pe malul stâng al canalului Bega, la aproximativ 15 km de granița cu România. În anul 1946, cele două părți au fost unite sub denumirea comună Torak (Torac). În anul următor, 1947, numele a fost schimbat
Torac, Banatul Central () [Corola-website/Science/304692_a_306021]
-
locuitori. Satul a fost atestat documentar pentru prima oara în 1660. Ocupația de bază a locuitorilor este agricultură. Dennumirea localității provine de la alăturarea cuvintelor "deli" (tradus din limba turcă "mare") și sârbescul "blato" (tradus în românește că "noroi"). Biserică ortodoxă sârbă din sat a fost construită în anul 1783 și refăcuta în 1906. Biserică ortodoxă românească a fost construită în anul 1925 și are hramul „Sf. Treime“.
Deliblata, Banatul de Sud () [Corola-website/Science/304698_a_306027]
-
avut nici o urmare. Țichindeal a fost acuzat că alături de C. D. Loga agită preoții din diacezele Vârșeț, Arad și Timișoara prin propagarea naționalismului românesc. De asemenea, relația apropiată a lui Țichindeal cu episcopul greco-catolic Samuil Micu i-a facilitat ierarhiei sârbe să creeze nedumeriri în rândul românilor ortodocși. A fost acuzat că la un examen „lunar din doctrina religiunii”, pe vremea când activa la Preparandie, a susținut că papa Romei este și trebuie să fie capul văzut al întregii biserici creștine
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
Rusiei progresa foarte încet. Rușii nu doreau să-și piardă niciunul din cei doi aliați din Balcani (Șerbia și Bulgaria). În timpul negocierilor au avut loc anumite confruntări militare de mică intensitate în Macedonia, în special între trupele bulgare și cele sârbe. La 16 iunie, regele Ferdinand al Bulgariei a ordonat trupelor sale să atace pozițiile sârbe și grecești, declarând în același timp război. Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie și de a domina Balcanii, în timp ce pentru Șerbia
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
din Balcani (Șerbia și Bulgaria). În timpul negocierilor au avut loc anumite confruntări militare de mică intensitate în Macedonia, în special între trupele bulgare și cele sârbe. La 16 iunie, regele Ferdinand al Bulgariei a ordonat trupelor sale să atace pozițiile sârbe și grecești, declarând în același timp război. Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie și de a domina Balcanii, în timp ce pentru Șerbia și Grecia războiul însemna șansă de a împărți între ele Macedonia și de a împiedica
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
romanitatea populației prin păstrarea și perpetuarea peste veacuri a unor numiri autohtone ca: Variște, Cutun, Tâmpa, cât și acelor formate în cadrul simbiozei slavo-romane: Ciocrac, Gorița, Cacova, Vagleniște. „Până și pentru limba slavă, în Șchei se folosea în documentele vechi «limba sârbă» și nu «bulgară».” O ipoteză referitoare la numele Brașovului este că acesta provine de la numele românesc al râului local Bârsa (pronunțat și Bărsa), denumire preluată și transformată mai târziu de slavi în Barsov și în final în Brașov. Locuitorii Șcheilor
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
acesta este idiomul unei literaturi de prestigiu, cea de la Dubrovnik, din secolele XVI-XVIII, și în vederea uniunii lingvistice cu sârbii, ale căror graiuri fac parte tot din dialectul štokavian. În aceeași perioadă, în Serbia, Vuk Stefanović Karadžić lucrează la standardizarea limbii sârbe pe baza limbii vorbite, ceea ce constituie și reformarea limbii literare sârbe, slavona sârbă și slavona rusă în acea vreme. Există chiar un acord semnat la Viena, în 1850, de către șapte cărturari croați și sârbi, printre care și Vuk Karadžić, care
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
secolele XVI-XVIII, și în vederea uniunii lingvistice cu sârbii, ale căror graiuri fac parte tot din dialectul štokavian. În aceeași perioadă, în Serbia, Vuk Stefanović Karadžić lucrează la standardizarea limbii sârbe pe baza limbii vorbite, ceea ce constituie și reformarea limbii literare sârbe, slavona sârbă și slavona rusă în acea vreme. Există chiar un acord semnat la Viena, în 1850, de către șapte cărturari croați și sârbi, printre care și Vuk Karadžić, care recomandă unele norme comune pentru limbile croată și sârbă. Nu există
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
în alte țări. De exemplu în Franța este folosit prima oară în 1869. Și în Croația este acceptată denumirea de croatosârbă sau sârbocroată. Începând cu acea epocă, domeniul lingvisticii interferează cu cel politic până în zilele noastre, relația dintre croată și sârbă pendulând de la o epocă la alta între ideea unei limbi unice și cea a două limbi aparte, în funcție de evenimentele istorice prin care trec vorbitorii lor. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Croația se formează mai multe
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
de către austrieci, în 1878, aceștia caută să impună ideea de limbă bosniacă, dar sârbii și croații de aici opunându-i-se, renunță la ea și în 1907 adoptă oficial denumirea de limbă sârbocroată, ceea ce contribuie la răspândirea concepției conform căreia sârba și croata sunt aceeași limbă. Apropierea dintre sârbă și croată continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit mai târziu Regatul Iugoslav, sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Ideea de limbă sârbocroată
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
ideea de limbă bosniacă, dar sârbii și croații de aici opunându-i-se, renunță la ea și în 1907 adoptă oficial denumirea de limbă sârbocroată, ceea ce contribuie la răspândirea concepției conform căreia sârba și croata sunt aceeași limbă. Apropierea dintre sârbă și croată continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit mai târziu Regatul Iugoslav, sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Ideea de limbă sârbocroată este din ce în ce mai mult promovată de autoritățile de la Belgrad
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
țară învingătoare în război. Ideea de limbă sârbocroată este din ce în ce mai mult promovată de autoritățile de la Belgrad, însă croații sunt dezamăgiți de soluțiile politice adoptate în statul unitar și revin la standardul croat dinainte de război, urmând o perioadă de îndepărtare de sârbă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial ființează Statul Independent al Croației, satelit al Germaniei naziste, care persecută minoritatea sârbă. Pe plan lingvistic se practică depărtarea cât mai mare a limbii croate de cea sârbă, prin încercări de „purificare” de
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
o perioadă de îndepărtare de sârbă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial ființează Statul Independent al Croației, satelit al Germaniei naziste, care persecută minoritatea sârbă. Pe plan lingvistic se practică depărtarea cât mai mare a limbii croate de cea sârbă, prin încercări de „purificare” de elementele necroate. În Iugoslavia comunistă, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, ceea ce reiese clar din acordul de la
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
naziste, care persecută minoritatea sârbă. Pe plan lingvistic se practică depărtarea cât mai mare a limbii croate de cea sârbă, prin încercări de „purificare” de elementele necroate. În Iugoslavia comunistă, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, ceea ce reiese clar din acordul de la Novi Sad (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați. În acesta se prevede că limba
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
de la Novi Sad (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați. În acesta se prevede că limba comună a sârbilor, croaților și muntenegrenilor este sârbocroata, care poate fi numită și croatosârbă, având două variante literare, sârba și croata. În urma relativei liberalizări a regimului iugoslav din anii 1960, intelectualii croați își manifestă nemulțumirea cauzată de dominația limbii sârbe în organismele oficiale. În 1967, șapte lingviști și scriitori semnează o „Declarație despre situația și denumirea limbii literare croate
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
limba comună a sârbilor, croaților și muntenegrenilor este sârbocroata, care poate fi numită și croatosârbă, având două variante literare, sârba și croata. În urma relativei liberalizări a regimului iugoslav din anii 1960, intelectualii croați își manifestă nemulțumirea cauzată de dominația limbii sârbe în organismele oficiale. În 1967, șapte lingviști și scriitori semnează o „Declarație despre situația și denumirea limbii literare croate”, prin care revendică egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, precum și
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
de dominația limbii sârbe în organismele oficiale. În 1967, șapte lingviști și scriitori semnează o „Declarație despre situația și denumirea limbii literare croate”, prin care revendică egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, precum și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În 1971 se publică o "Ortografie croată" care nu ține seama de acordul de la Novi Sad, dar este imediat retrasă. Totuși, în constituția republicii din 1974
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
În 1967, șapte lingviști și scriitori semnează o „Declarație despre situația și denumirea limbii literare croate”, prin care revendică egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, precum și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În 1971 se publică o "Ortografie croată" care nu ține seama de acordul de la Novi Sad, dar este imediat retrasă. Totuși, în constituția republicii din 1974, limba acesteia este denumită „limba literară croată
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
1974, limba acesteia este denumită „limba literară croată”, fiind interzis oficial a se vorbi despre ea fără epitetul „literară”. În același timp, sârbii folosesc oficial exclusiv termenul limba sârbocroată. Cu aceasta începe o nouă perioadă de îndepărtare a croatei de sârbă. În constituția din același an a republicii Bosnia și Herțegovina, limba oficială a acesteia este denumită „sârbocroată-croatosârbă”, dar intelectualii musulmani cultivă o variantă de limbă bazată pe moștenirea lor culturală specifică. De la începutul anilor 1990, în cursul procesului de destrămare
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
o variantă de limbă bazată pe moștenirea lor culturală specifică. De la începutul anilor 1990, în cursul procesului de destrămare a Iugoslaviei, tendințele naționaliste se accentuează. Autoritățile fiecărei țări suverane nou formate folosesc și limba cu scopul făuririi națiunii respective. Astfel sârba, croata, bosniaca și muntenegreana devin limbi oficiale aparte, iar termenul „limbă sârbocroată”, apărut tot din motive politice, este în general considerat compromis. În urma proclamării independenței Croației (1991), tendințele puriste destinate să despartă limba croată de cea sârbă se întăresc în
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]