4,832 matches
-
și se pregătește să mai dea o dată examenul ratat la Facultatea de drept. Dar asta nu-l Împiedică să aibă o viață. Într-o miercuri dimineață a dat o fugă În celebrul tîrg de vechituri din Timișoara. A găsit niște sîrbi care au trecut cu diverse mărfuri din Iugoslavia. Și-a cumpărat de la ei niște adidași Lotto, albi cu o emblemă roșie. Își dorea de mult o pereche de adidași Lotto - acum ține una În mînă și o cercetează cuprins de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bere. — Ole-ole-ole, Ceaușescu nu mai e! E deja foarte tîrziu, cheful se sparge. A fost o seară plină, instructivă, nu e de mirare că merg clătinîndu-mă binișor pe picioare, sînt foarte obosit. Nu doarme, se uită la un film pe sîrbi, cu o carte deschisă În poală. E supărată, clar. Mă privește amuzată, dar zîmbetul ei e scremut, neautentic, ca de scenă. — Du-te și culcă-te. Ar fi bine să-ți revii pînă mîine, că mergem la spitalul militar. Ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
moriendi, arta culinară are exact rostul mortarului care asigură coeziunea cărămizilor. Cartea are de toate: autori între 33 și 95 de ani, zece femei, zece bărbați, din Valahia, Moldova, Banat și Oltenia, cu sămânță de sași, vâlceni, aromâni, maramureșeni, evrei, sârbi, greci, brașoveni, unguri, rețete de-o varietate năucitoare (de la sarmale, șarlote și mâncare de gutui, la omlete, budinci, paste, salate, rulade, tort, până la gratin de an dive, halva turcească, fettuccine țărănești, gogoșari cu smântână, veloută de potiron aux châtaignes, pește
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
făcută, pentru că buciumenii împresurau ocina mănăstirii. „Ai băgat de seamă că hotărârea lui vodă nu a fost luată pe vorbe, ci în urma cercetării la fața locului și a hotărnicirii făcute de Gheorghe Șeptelici, logofăt al doilea, Strătulat uricariul și vătaful Sârbul?” Am luat aminte, părinte, la toate și iată ce spune vodă despre cei trimiși să hotărnicească ocina mănăstirii Socola: „...au mers acolo de-au strâns oameni buni de prin pregiur megieși și au mers din semne în semne, pecum scrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
al lor pentru a doua zi. S-a oferit caporalul Cuzmici din Banatul Sârbesc, cel care era folosit și ca translator de limba rusă. El a fost însoțit de alți doi ostași, de altfel singurii care s-au întors, căci sârbul s-a predat rușilor, noroc că nu știau ora retragerii noastre! Ajungerea la debarcader s-a făcut pe brânci și târâș, până la plaja unde se cronometra timpul. Șoapta plecării trecu de la om la om ca un fior, ca o speranță
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vinovați și pe urmă mai departe mergem noi, ne înghesuim comemorativ, din poze ne privesc figuri tinere, foarte tinere: "indiferent de naționalitate au fost loviți de glonț", spune mai marele camerelor jupuite de mortar, și arată mai multe nume, cutare sârb, cutare neamț, cutare ungur, și se sprijină în bastonul de rănit cu care l-a înzestrat revoluția. În oraș mergem cu un autobuz dărăpănat să vizităm monumentele revoluției, nu suntem mai mult de cincisprezece participanți la un simpozion despre aflarea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
oalele cele mari cu sărmăluțe mărunțele, împodobite cu smântână ecologică, răsună replica întârziată a filialei peremiste, zice privindu-mă duios: "d-apăi, oameni buni, mai bine cu rușii, decât cu imperialiști americani și cu ungurii, ați văzut ce-au putut face sârbilor, că doar ni-s la zece kilometri de graniță ș-am auzit avioanele la Vârșeț". Masa electorală îi dă dreptate: "asta așa-i", zic, și clatină îngrijorați din cap. Tac nu multă vreme și, înainte de a veni tăvile cu fripturi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
atent și nițeluș uimit, îmi zice: "da' ce cauți aici să cumperi benzină de asta?" La întrebarea lui zic următoarele:"păi, dacă-mi permiteți, prețul mă atrage, e nouă mii litrul". Zice el: "da' nu cumpără nime', asta-i pântru sârbi, e proastă, bate avansurile la motor cu benzina asta". "Aha", zic. "Păi, vezi", zice. Mă aburc la volan și plec rușinat, las înaintea mea un beamveu așa cum stă bine unei dacii autohtone și îmi fac reproș că adică de ce a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a spus soacra mea de prin Banat, locuitoare de-o viață într-o comună la nici o azvârlitură de băț de Timișoara, cu cinci biserici: una a ortodocșilor valahi, alta a catolicilor nemți, unguri și slovaci, apoi aceea a uniților, a sârbilor ortodocși și alta, ultima venită în ordine istorică, a neoprotestanților de rit american. Și cum zic, soacra mi-a povestit, cu toleranța înrădăcinată și fără fixațiile antiuniatiste ale ierarhilor ortodocși care-i păstoresc credința, despre preotul greco-catolic venit în anii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
toate părțile de munții Carpați, si anume pe lângă Viena de Carpații mici, din spre slavii nordici și români de diversele ramuri ale Carpaților mari, iar către slavii sudici de munții Dravei (Waradin și Sirmiu). Dacă privim naționalitățile mai mici precum sârbii, bulgarii, albanezii, danezii, vom găsi pretutindeni niște țări bine așternute, mărginite de munți, care despart neamurile ce le locuiesc de neamurile vecine. Numai acolo vor lipsi margini hotărâtoare, unde pe o regiune întinsă munți nu se întâlnesc, precum în marele
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de națiune privilegiată în cursul Evului Mediu. sărbătoarea națională a României - în ultimele 200 de ani au fost mai multe zile proclamate ca sărbătoare națională: 10 mai (vezi 10 mai), 23 august (vezi 23 august), 1 decembrie (vezi 1 decembrie). sârbi - populație desprinsă din familia slavilor sudici, creștinată, locuind în Serbia. Conducătorii lor se numeau despoți și s-au înrudit în cursul Evului Mediu cu voievozii români. Au fost cuceriți, ca și bulgarii, de turci și și-au dobândit independența în
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
pe noi. Maggie simțea ceva ciudat în tonul vocii lui Al-Shafi. Ce putea fi? O notă de falsitate, vocea lui fiind poate cu un decibel mai puternică decât ar fi trebuit. Auzise asta și înainte: odată, la Belgrad, un oficial sârb îi vorbise pe același ton exagerat. Bineînțeles. Al-Shafi nu vorbea cu ea, își dădu seama. Se dădea în spectacol. Adevărata audiență erau ceilalți bărbați din încăpere. —Doctore Al-Shafi, credeți că am putea discuta în particular? Al-Shafi privi grupul de funcționari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Întreabă cum s-a descurcat Susan cu toate aceste interese conflictuale; crede că i-a fost greu să organizeze aceasta expoziție și Îi spune asta. — Trebuia s-o fac, dar doar În parte pentru mine Însămi. PÎnă la războiul acesta, sîrbii, bosniacii și croații mergeau fiecare la bisericile lor, dar se Împăcau bine. Ei, bine, noi nu. ți-am spus că tatăl meu nu a fost un om bisericos, dar asta nu conta. Existau o mulțime de căsnicii ca a părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiecare la bisericile lor, dar se Împăcau bine. Ei, bine, noi nu. ți-am spus că tatăl meu nu a fost un om bisericos, dar asta nu conta. Existau o mulțime de căsnicii ca a părinților mei. Aveam festivalul etnic sîrb În iunie, venea toată lumea. Acum se luptă Între ei, oamenii sînt Înjunghiați pe străzi, mami și tati nu-și mai vorbesc... Se oprește și se Îndreaptă spre următoarea sală. Wakefield o urmează la o distanță discretă. Expoziția continuă cu omniprezentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Susan: Un cerșetor. — Da. Un cerșetor s-a Înecat În puț. Apa noastră a Început mai Întîi să aibă gust de fier, apoi de sulf și mullahul a spus că acolo și-a făcut scaldă Diavolul, dar oamenii credea că sîrbii de peste munte au venit noaptea de ne-au otrăvit nouă puțul. Așa că oamenii noștri a făcut și ei niște otravă și mullahul n-o binecuvîntează, dar la oameni nici că le pasă. Înainte de a pleca În satul sîrbesc, se strîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
e femeie modernă. După aia, moscheea a stat frumos În picioare, dar săptămîna viitoare vine armata turcă, apoi armata sîrbă, apoi armatele din Ioropa, omoară pe toți. Dar nu ard moscheea. Mama mea Fatima, În Belgrad, se mărită cu un sîrb care scria foarte frumoasă poezie și nu spune la nimeni de Diavol și de zid și de moartea lu’ sora ei. CÎnd am io șaisprezece ani, armata germană invadează Iugoslavia și omoară pe mama și tata În bombardament, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se uită la mine și zice: "După ce se termină războiul, viu să te iau.“ A venit și de aia sînt acum În America cu el. — Povestește de moscheea construită de bunicul, mami. — A stat frumos În picioare pînă săptămîna trecută. SÎrbii dinamitează la ea. Nimic nu mai e acolo. Începe să plîngă. Sora lu’ mama a murit acolo, dar Allah nu s-a ținut de cuvînt. Mi-au dat numele ca al ei. Scanînd undele la Întîmplare, să vadă cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
copil al meu. În ’98, cu reducerile astea, cu privatizările, turnătoria Oltenița m-a dat în șomaj și-n ordonanță. Am rămas șomaj, plus douășpe salarii. Ca să nu stau la baza la banii ăștia, m-am hotărât să plec la sârbi, la muncă, muncă grea, de săpat, doar să câștig un ban. În fiecare lună veneam acasă, cu bani, pe care-i cheltuiam în familie. La săpături, la turnat plăci de betoane, zidărie, muncă brută. Se câștiga 15-20 de mărci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
martie. Ea nu știa de treaba de la țară, nu știa nici de un foc. Am ajutat-o, o ajutam întotdeauna, de la făcut mâncare, baie la copii. După două săptămâni plec iar la sor-mea să muncesc și să plec la sârbi, să ne facem casa noastră. E de acord. Plec două săptămâni. Când ajung acasă, pe cine găsesc, pe băiatul cel mare... venisem și eu încărcat, și bani, și alimente. Mama a plecat la Oltenița că o nepoată e bolnavă, trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a zis că mamaia lui, mama soției, i-a zis că mama e acasă, nu e acolo. Am așteptat o zi, n-a venit, nici a doua zi. Mă duc să văd ce-i cu Rodica, iar de acolo la sârbi, că plec cu un amic, dacă vine mă-ta, frigiderul e plin, iar banii, la taică-meu, să-i dea Rodicăi. M-am dus la Oltenița, soacră-mea ce crezi că-mi spune, Rodica e în spital la București. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
amic, dacă vine mă-ta, frigiderul e plin, iar banii, la taică-meu, să-i dea Rodicăi. M-am dus la Oltenița, soacră-mea ce crezi că-mi spune, Rodica e în spital la București. Bine, uite, mă duc la sârbi. M-a luat, m-a pupat soacra, socru’. Pe aprilie am mers la sârbi, după o lună de zile am dat și eu telefon, să văd ce face copiii, la o verișoară de-a ei. Verișoara, că nu știe nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-i dea Rodicăi. M-am dus la Oltenița, soacră-mea ce crezi că-mi spune, Rodica e în spital la București. Bine, uite, mă duc la sârbi. M-a luat, m-a pupat soacra, socru’. Pe aprilie am mers la sârbi, după o lună de zile am dat și eu telefon, să văd ce face copiii, la o verișoară de-a ei. Verișoara, că nu știe nimic. A murit Manuela, fata aia bolnavă, și nu a fost nici la înmormântare. Aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cari intuiesc cu siguranță în tovarășii lor talentul sau geniul, cînd există” („Adevărul“, an XXXIII, nr. 11115, 27 iunie 1920). Falimentul criticii pozitiviste a secolului la XIX-lea în fața artei moderne este discutat cu argumente mult mai serioase de către teoreticianul sîrb Jovan Hristic într-un strălucitor eseu („Literatura modernă și critica modernă“, în vol. Formele literaturii moderne, în românește de Voislava Stoianovici, Editura Univers, Colecția „Eseuri”, București, 1973, pp. 123-144). Citîndu-l pe Jean Paulhan, Hristic confirmă, peste timp, și... opiniile poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pieptăna părul lins, spre spate. Purta o redingotă. Îl făcea pe Ravelstein să simtă, cu plăcere, că are de‑a face cu un om civilizat. Mă Întreba uneori: - Ce impresie Îți face ție Kurbanski? - Știu eu, e un gentleman franco‑sârb care le oferă celor din localitate cărți de membru la clubul lui de la est de bulevardul Michigan. - Ce trecut are? - Zice că a luptat Împotriva nemților. Că a făcut parte din Manquis. - Toți spun același lucru. Dar nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Sau cel puțin noi nu știm de ea, nu știe nimeni de ea. Au fost informați greșit, poate că era vorba de bulgari, de sabia lui Slavomir, cine știe? Pentru ei suntem toți o apă și-un pământ, români, bulgari, sârbi... N-avem de unde să le-o dăm. Dar dacă nu le-o dăm, nu vor crede că nu o avem pentru că nu există. Ba există, spune părintele. Există, de asta nu te îndoi. Dar nu e ce cred ei. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]