23,741 matches
-
stradă și i-a căzut o cărămidă în cap. A fost internată la spital. Lecuită, a ajuns acasă și, după nicio săptămână, s-a întors iar la spital. Îi căzuse în cap, n-o să-ți vină a crede, o rață sălbatică, moartă în timpul zborului. Făcuse înaripata stop cardiac și nu mai găsise un alt loc de aterizare decât pe scăfârlia cucoanei. Bun... A fost reparată din nou și, după vreo lună, ai ghicit, a fost adusă din nou la spital. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acelei memorabile lecții de gimnastică, m-a luat deoparte și m-a întrebat ca pe un frate mai mic și drag: "Băi Sonată Nr. 3 în Re Minor, nu-ți este teamă c-o să-ți cadă din întâmplare vreo rață sălbatică în cap, ca să nu mai vorbim despre vreo cărămidă sau ceva asemănător de pufos? Nu cumva mă confunzi cu guristul de muzică?..." Mi-a făcut apoi onoarea să mă salute, așa cum cred că nu mai salutase pe niciun elev. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să fie pierdute. A fost prima și ultima oară în viață când n-am acceptat concurența, deși sugestii competente am primit mereu în acest sens... Ascultă, bă, a început sezonul zburătoarelor agitate. Nu ți-ai mutat fundul de-aici? Rațele sălbatice au traseul chiar prin dreptul școlii noastre. Tot n-ai priceput că există pericolul să-ți cadă o mortăciune înaripată în cap?... Ați înțeles, desigur, că era vorba despre grija fără de margini față de securitatea ființei mele, grijă care, în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la cap cu vocea tabagico-ironică, aceste imagini mă fac să pricep că este vorba despre profesorul de educație fizică. Tac. Omul însă nu tace: "E sezonul migrațiilor. Vezi să nu-ți cadă în cap, din cer, vreo mortăciune de rață sălbatică..." Și mă lasă moale, prietenește, ca pe o cârpă de Sahara, cu botul în izvor; omenos. Cel puțin așa am apreciat atunci... Trece o eternitate. Nici țipenie de om. Soarele iar îmi topește ființa. Nu se poate să mă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în noapte, rezonând dulce din alte vremuri, îmi aduc aminte de vinerile unei tinereți trăite în paradisul culorilor, de flori culese în zorii unei tinereți pierdute când emoțiile plâng rouă. Este posibil că într-o altă dată ei lăsau umbre sălbatice, înghețate sau de foc. Mie mi-au plăcut cele de pelin, căci acesta e gustul umbrelor ale căror inși și lucruri au părăsit demult acest pământ. Iar lunile de iarnă sunt atât de lipsite de strălucire, fade, dar în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia. E firesc să vrei Indesit; lux Viteză. Viteza. Din ce în ce mai repede. Peisaj. Fiare sălbatice "Pisicuță, pis-pis-pis, te-am visat azi noapte-n vis te spălai, te pieptănai, fundă roșie-ți puneai". Ador orașul înstelat. Partea a II-a Pășește ușor Unde mi-am lăsat podoaba, unde mi-a căzut podoaba Unde mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
avem de spus: totul e incomplet și frumusețea cere mai mult și tot mai mult. Raze întunecate se ascund în noapte, se încolăcesc, se tot foiesc, vocabularul și el se ițește și totul în cerc se-nvârtește: e rococo. Vise sălbatice și vise de noapte se împletesc în coroane de flori, razele multe nu se țin departe, și vin și ele în caseta de spic. Se adună, se zbat, lunecă unele spre altele, vin, aleargă, nu se zăpăcesc, însă pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu se zăpăcesc, însă pe noi ne zăpăcesc. Ritmul diferă, nu există un ritm. Nu aș vrea ca în aceste clipe luna să înceteze să lumineze, nici nu aș vrea să nu mai văd spectacolul de culori în noapte. Flori sălbatice, floarea de colț, toate se adună, toate se separă, cercul de foc în roze se cufundă și frigul cu grijă rapid îngheață tot. It is exquisit. Ne e fomiță. Am făcut nani. Vino-ți în fire! Nu-i lucru curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strânse, și priveam cerul admirativ. Seninul bleu, pe care însă identificai dificil unde se găsea soarele, acoperit de o cupolă din nori groși, fumurii, recreați altfel la fiecare bătaie a vântului. Cele două straturi își mișcau marginile înspumate ca marea sălbatică în mijlocul furtunii, deplasându-se ca o masă unită și compactă înspre partea cerului rămasă pierdută și pală. Era marșul nupțial al câtorva lucruri lipsite de viață, însă respirând iubire prin fiecare combinare dramatica a nuanțelor. Înaltul cerului părea mândru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
brațe, protector. Îi simții atunci masculinitatea și îl simții, deasupra tuturor, și mai aproape de mine decât era. Vântul bătea din ce în ce mai tare, îmi șfichiuia fața, așa că mi-o lipisem de fața lui. Trupurile își simțeau atunci simțurile primitive, astfel încât, în mijlocul naturii sălbatice, noi trăiam propriul nostru moment de sălbăticie. Și totul era moderat de vocea naturii nu prea dură, care ne spunea că totul va fi bine. Ajunși în sfârșit la vilă observarăm că eram singura casă pe o rază însemnată de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se ridică să plece. Paharul ei era aproape gol. Când clipa sa de neatenție se termină, se mișcă brusc. Părea așa de blândă, de casnică... Și totuși simțise. Simțise acel ceva periculos. De parcă ea ar fi fost altcineva, un animal sălbatic, o transformare fioroasă care își reveni de fațadă la această formă. Probabil că se înșelase. În mod normal ar fi chibzuit ceva mai mult. Dar nu în acea seară, noapte. După ce Amanda plecă, Doru se tolăni în pat. Tocmai își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vom învinge. În asta am crezut dintotdeauna. Și știi ceva? Am sentimentul că și Alex a înțeles. Te iubesc mult, te voi iubi veșnic. Știu, și eu pe tine. Niciodată în Veșnicie n-a fost noapte mai rece, furtună mai sălbatică, Lună mai luminoasă sau natură mai fioroasă. Nu erau spiritele rele cele care mergeau, era Universul întreg împotriva a două entități separate, care, prin voință, nu s-au distrus. Ele n-au luptat, ei au supraviețuit, existând mai departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Libia, Siria, Imperiul Roman și Grecia. Și aici manualele de clasa a IX-a de istorie. Și mayașii, incașii, toată America centrală cu ale ei. Cicluri, ceruri, soare și sânge, feciorie și preoție, vrăjitorie. Oceania și ea faină și originală, sălbatică. Să nu uităm China și Japonia. Apoi au venit Evul mediu, Epoca modernă și Epoca contemporană. Irlanda. · Totul e clar. Și logic. Păreri și simțuri. Perfecțiunea. Apoi vin restul. Viața perfecțiunii vine prima. Există păreri. Există persoane deosebite și persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe canapea, cu capul în marginea în care fusese înainte și luându-mă cu el, pe el. Îmbrățișarea și mângâierile preț de câteva clipe jucăușe deveniră din nou erotice. De această dată valul pasiunii, tot la fel de carnal, fu simțit mai sălbatic. Într-o împletire ne rostogolirăm jos, unde ne oprisem câteva clipe pentru a ne privi în ochii râzând inocenți, și apoi el, cu aceeași atingere fină, delicată îmi luă mâinile, alunecând pe pielea lor sensibilă, și mi le lăsă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unde pictura plină de delicatețe, feminitatea și lucrurile scumpe sunt la ele acasă. Yin și Yang. · Întorcându-mă către întinderea, piramidele și soarele puterea Egiptului, plecând spre o Europă cultă (Ucraina dulce, Germania filosofilor inteligenți, Austria aurului regal, Irlanda puțin sălbatică, liberă, Franța feminină și Anglia civilizată) la capătul căreia se află eschimoșii cu palate de gheață, mă-ntorc apoi spre mine: dincolo de loc și timp rămâne visul inimii. · · · · Eram in the city, in my sweet, într-o zi la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mușcă, au fugit speriați în hohotele de râs ale fetelor. —Afurisitul, ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E câine lup, de aceea este sălbatic ca și neamul lui. Râdeți de noi că ne-am speriat. —Vă prindem odată fără el, gagicilor, le-au amenințat băieții îndepărtându-se. Într-o după amiază,Elena s-a dus la magazin să-și cumpere banane. Cu toate că era frig
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur și nu te mai puteai deloc înțelege cum trebuie cu el. Realitatea i se părea din ce în ce mai proteiformă, căci gândul la fapta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne doar cruda resemnare, cu care trebuie acceptat destinul dinainte stabilit. Ah, așa este... Uneori, parcă simt că nu eu îmi trăiesc viața, ci viața mă trăiește pe mine... După aceste ultime
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe drept cuvânt, în puterile neistovite ale omului, care sunt apanajul său la vârsta tinereții, a fi lucid și a te-mpotrivi unor astfel de piedici, puse de-a curmezișul drumului tău, este la fel de firesc, precum se-mpotrivește un cal sălbatic nărăvaș, ce nu se lasă deloc a fi îmblânzit. Pentru Maria, însă, aceste vremuri 90 Rareș Tiron fericite apuseseră deja, iar acum, pe măsură ce își ducea înainte traiul, iată că mantaua neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
biciul dureros al condamnării. Acuzându-l că provocase intenționat moartea mamei sale, lumea începuse să-l privească ca pe un monstru insensibil, ca pe un om fără urmă de morală în el, ce înfăptuiește răul cu calmul înfiorător al fiarelor sălbatice. Cu siguranță, această lume ar fi vrut ca, pentru această „ticăloșie” a lui, el să 104 Rareș Tiron ajungă, pentru vecie, sclavul îngenuncheat al conștiinței sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iluzie și, astfel, moralul ei căzu și se risipi complet. De acum, în inima ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu viața în luptă dreaptă, căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în zi, era o neliniște tot mai sălbatică și mai greu de potolit. Lucrul acesta nu trebuie să fie, însă, de mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu, și tot mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că înaintează-n casă ca într-o peșteră în negură, unde nu poți niciodată ști dacă ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai să găsești doar un loc cald și sigur de refugiu! Dar, dintr-odată, i se păru că a ajuns unde trebuia să ajungă și că a văzut ceea ce trebuia să vadă. Înlemni. Adriana stătea în fața unei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu un fel de patimă sălbatică, uneori părând că se adresează Luizei, alteori părând c-ar vorbi singură, iar, la izvorul dârelor ei de lacrimi, i se vedeau bine ochii deznădăjduiți și tulburi, ce parcă, fără voia lor, își spuneau ei singuri propria poveste: - Dorești explicații
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]