2,662 matches
-
lui Alexandru cel Bun (1400-1432) din prima jumătate a timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și Iliaș I (1432-1433, 1435-1436, 1436-1442). Extinderea cimitirului s-a făcut treptat pe fosta zonă unde s-a aflat locuința distrusă prin ardere. În timpul săpăturilor arheologice pentru lărgirea străzii Simion Florea Marian, din 1959, au fost descoperite monede moldovenești în grădina Tarnavschi de lângă Biserica "Sf. Nicolae" (într-o groapă de circa 1,50 m adâncime în care s-au mai găsit și fragmente de vase
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
iunie. Intensitatea vânturilor este redusă și doar vânturile din NV se apropie de 3m/s. Localitatea este atestată documentar din anul 1257 cu numele de Ranoltu. Pe situl istoric al orașului s-au găsit vestigii ale unei colonii romane. În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit fragmente ceramice aparținând epocii neolitice (4500-2500 î.C.). Cele mai vechi documente scrise care s-au păstrat datează din anul 1257]. Aici a trăit și Mihai Apafi al II-lea, principe al Ardealului. În perioada anilor
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
aproximativ 120.000 de oameni formată în principal din druzi și evrei. Platoul Golan este o destinație turistică populară care atragere anual cca. 3 milioane de turiști. Golan are o istorie bogată și numeroase repere arheologice, munți vulcanici și cascade. Săpăturile arheologice din Golan au descoperit o mulțime de situri arheologice din perioadele Biblice, romane și medievale. Un număr mare de descoperiri antice care pun în lumină istoria Înălțimilor Golan, sunt reprezentate în muzeul "Antichităților din Golan" din orașul Kațrin și
Înălțimile Golan () [Corola-website/Science/320580_a_321909]
-
istoria Înălțimilor Golan, sunt reprezentate în muzeul "Antichităților din Golan" din orașul Kațrin și în Muzeul Israelului din Ierusalim. Printre obiectivele turistice cele mai vechi din Platoul Golan se enumeră Rujm el-Hiri, care sunt niște megalite din perioda bronzului timpuriu. Săpăturile arheologice care au început în secolul al XIX-lea au devenit sistematice abia după Războiul de Șase Zile, sau constatat numeroase monumente arhitecturale, există dovezi de existență a unei populații evreiești dense aici în perioadele dintre domnia lui Irod I
Înălțimile Golan () [Corola-website/Science/320580_a_321909]
-
bătăliei nu poate fi localizată cu certitudine, dat fiind că sursa, cronica atribuită lui Fredegar, nu oferă nicio precizare geografică. Astfel, mai multe locuri revendică legături cu locul de desfășurare a bătăliei (de obicei, în baza paralelelor lingvistice și unor săpături arheologice nu tocmai convingătoare), precum colina Rubín din apropiere de Podbořany (în Boemia), colina Úhošť de lângă Kadaň (în Boemia), Bratislava (Slovacia), Trenčín (Slovacia), Beckov (Slovacia), râul Váh river = Voga (Slovacia), Staffelberg lângă Bad Staffelstein (Bavaria), Burk în apropiere de Forchheim
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
semne ale așezării umane la Anakena la începutul anilor 1200 îh., desi analizele lingvistice indică o serie de date pentru prima așezare din Râpă NUI între 300 și 1200 îh. "Anakena a fost locul unde au avut loc mai multe săpături arheologice, inclusiv cele ale Katherinei Routledge, în 1914 și Thor Heyerdahl în anii 1950". Anakena a fost utilizată că locație de filmări pentru filmul din 1994 al lui Kevin Reynolds "Râpă NUI", având în distribuție pe Jason Scott Lee, Esai
Parcul Național Rapa Nui () [Corola-website/Science/314652_a_315981]
-
până acum în județul Olt. Cercetări de câțiva ani au adus noi contribuții privitoare la cultura materială și spirituală a purtătorilor civilizației neolitice Sălcuța, din zona de contact cu civilizația Gumelnița, ale cărei influențe se simt, de altfel. Cu prilejul săpăturilor, a fost dezvelită în întregime o mare locuință de suprafață; cele 19 vase de lut găsite aici, din care șapte întregi (o adevărată comoară) sunt frumos ornamentate, unele cu motive ce duc cu gândul la începuturile ceramicii românești. S-au
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
A doua treaptă a satului se află așezată pe podul de terasă de 40 - 50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar - gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice și au fost descoperite morminte ale tracilor și sciților, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii. Mai multe informații la adresa www.archaeologicalexcavation.info .
Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/301861_a_303190]
-
Râului Putna. A doua treaptă a satului se află așezată pe podul de terasă de 40-50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar-gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice și au fost descoperite morminte aparținând vechilor traci și sciți, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii. Comuna Bârsești se află în Depresiunea Vrancei. Asupra numelui satului Topești s-au emis mai multe ipoteze
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
pe platoul dealului Pomet (cota 502 m), la granița satelor Jac și Moigrad, ceea mai mare parte a complexului arheologic găsindu-se pe teritoriul actual al satului Jac. După cum se menționează și în “Cronica cercetărilor arheologice din România”, în raportul săpăturilor arheologice făcut de către cercetători ai muzeului județean de Istorie și Artă Zalău, cât și de prof. dr. Nicolae Gudea de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în urma cercetărilor făcute de-a lungul anilor asupra castrului roman de la Porolissum au fost identificate o
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
alta a drumului roman care, coborând de pe Pomet, o lua spre castrul Certiae de la Romita. Cercetările arheologice asupra necropolei a început încă de prin anul 1943, continuate mai apoi în 1949 de către cunoscutul cercetător C. Daicoviciu, iar cele mai recente săpături au fost efectuate în anul 2007. Mormintele descoperite pe dealul Ursoieș sunt în totalitate de incinerație. Materialele descoperite aici sunt toate de factură romană, majoritatea fiind vase ceramice, monede și inscripții funerare. La aproximativ 500 m distanță de colțul vestic
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
Getica", apărută în 1926. Eforturile lui Pârvan (îndemnul lui a dus la cercetări sistematice în davele geto-dace) au fost continuate de către elevii lui cum ar fi: G. Mateescu, R. Vulpe, V. Dumitrescu, Gh. Ștefan, I. Nestor, etc. Au fost realizate săpături pentru descoperirea cetăților geto-dace în toate regiunile țării: Tinosu (Prahova), Poiana pe Siret (Galați), în munții Orăștiei - Sarmizegetusa Regia, Popești pe Argeș (Ilfov), Covasna și Jigodin în Transilvania răsăriteana, Pecica în cea apuseana, etc. Desigur nu trebuie să trecem cu
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
au ocupat partea estică a marii "Puste Maghiare", începând cu partea de nord-est, Bihor, Ținutul Zărandului (regiunea păstrează numele ducelui "Zerind" din dinastia arpadiană), Arad și Timiș până la Dunăre. Prezența maghiarilor aici în nord-estul Bazinului Panonic a fost dovedită de săpăturile arheologice care au descoperit cimitire cu morminte ungare din această perioadă, a descălecatului ("Erdély rövid története"-Scurtă istorie a Ardealului 1989,pag.107). De menționat că în aceast areal mai multe localități mai poartă numele triburilor maghiare descălecătoare (Kér, Jenő
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
sub numele de Intifada Al-Aqsa, după numele Moscheii Al Aqsa. În cursul ei și-au pierdut viețile circa o mie de evrei, mulți dintre ei civili. În deceniile 1980-2010 în opinia publică evreiască s-au ridicat plângeri împotriva construcțiilor și săpăturilor efectuate de către Waqful musulman pe Muntele Templului și în profunzimea acestuia, de asemenea au fost formulate și proteste ale musulmanilor contra excavațiilor arheologice efectuate de către Israel în jurul Muntelui. În anul 1988 Waqful a inițiat lucrări în scopul zidirii unei moschei
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
bronzului. Tot lângă sat, dar în partea dinspre sud, s-au identificat la suprafață urmele unei așezări din Epoca Fierului, cu decor specific dacilor (brâu răsucit), fragmente de chirpici, fragmente ceramice, fusaiole. Nu s-au efectuat cercetări arheologice (sondaje sau săpături), descoperirile fiind în fază de semnalare. Pe de altă parte, vestigiile la suprafață sunt puține, cele două așezări, aparținând Epocii Bronzului, respectiv, Epocii Fierului, nefiind foarte mari conform constatărilor preliminare. Pe aproape toate dealurile din jur mai apar, din loc
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
ceea ce i-a permis să realizeze un stagiu de cercetare de un an în Grecia. Acolo, el a intrat în contact cu tinerii arheologi Theodore Woolsey Heermance, Herbert F. De Cou, Joseph Clark Hoppin și Eugene Plumb Andrews. În cazul săpăturilor din Corint, care au fost începute în 1896 de directorul ASCSA Rufus B. Richardson, Babbitt a descoperit teatrul antic al orașului. El a publicat în 1897 în "American Journal of Archaelogy" un raport detaliat al cercetărilor efectuate. Notele sale de
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
exigentă a lui Henri Breuil. Aici ea a legat relații trainice de prietenie cu Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955) care cerceta în acea perioadă schelete de pe continentul asiatic. Perfecționându-se în studiul preistoriei, a participat prima dată activ la niște săpături, la La Quina, (Charente) sub îndrumarea lui Léon Henri-Martin, de asemenea la Eyzies-de-Tayac (Dordogne) în cursul excavațiilor conduse de Denis Peyrony (1869-1954). În anii următori a lucrat la cartea ei "The Upper Paleolithic Age in Britain" în care a trecut
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
om de Neanderthal și unelte de cremene (silex) din cultura mousteriană, de asemenea fosile din fauna preistorică contemporană. Ea a dat copilului neanderthalian regăsit după 50,000 de ani, numele de "Abel". Începând din ianuarie 1928 Dorothy Garrod a efectuat săpături în Palestina, aflată pe atunci sub mandat britanic, in colaborare cu paleontoloaga Dorothea Bate. In general la săpături a angajat femei din satele din partea locului. Ea a excavat peștera Shukbah din nordul Wadi An Natuf (ebr.Nahal Natuf), la sud
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Ea a dat copilului neanderthalian regăsit după 50,000 de ani, numele de "Abel". Începând din ianuarie 1928 Dorothy Garrod a efectuat săpături în Palestina, aflată pe atunci sub mandat britanic, in colaborare cu paleontoloaga Dorothea Bate. In general la săpături a angajat femei din satele din partea locului. Ea a excavat peștera Shukbah din nordul Wadi An Natuf (ebr.Nahal Natuf), la sud de satul Shukbah,nu departe de Ramalla, unde a descoperit unelte de piatră, de cremene și os, podoabe
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
În octombrie-decembrie 1928 Dorothy Garood a condus o expediție arheologică în Kurdistanul irakian, împreună cu Turville-Petre și alții. Angajată din anul 1929 ca cercetătoare la Colegiul Newnham din Cambridge, unde studiase în trecut, s-a întors în Palestina pentru a întreprinde săpături pe muntele Carmel(1929-1934). Și aici i s-au prilejuit descoperiri senzaționale. Pe povărnișul vestic al Carmelului, în peștera Tabun (in arabă Mugharet at-Tabun, în ebraică Me'arat Ha-Tanur, adică "Peștera cuptorului") Dorothy Garrod a descoperit , între altele, scheletul vechi
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
iezilor") a găsit scheletele fosile ale cinci bărbați, două femei și trei copii, vechi de 80,000-100,000 de ani. Bazându-se, între altele, pe tipul uneltelor de piatră și pe caracteristici ale faunei, Garrod a analizat materialul găsit în săpăturile efectuate pe Carmel împreună cu D.Bate, precum și cele de la Al Shukba și le-a descris ca aparținând unei culturi Levalloiso-Mousteriene ce îmbina atât elemente de cultură Levallois cât și unelte mousteriene retușate. Ulterior, în anii 1970, acest tip de cultură
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
femeie, să fie și "membră a Universității". Nu s-a simțit adesea în apele ei în poziția ierarhică universitară, mai ales in ceea ce privește răfuielile în probleme administrative , fiind cel mai mult atrasă de cercetare, de munca riguroasă în conducerea săpăturilor arheologice și analiza minuțioasă a materialului descoperit, iar apoi sistematizarea rezultatelor în cărți care au rămas clasice. În anii celui de-al Doilea Război Mondial munca de cercetare la Cambridge a cunoscut o perioadă de stagnare. Între anii 1942 - 1945
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
această muncă i-a permis ulterior să se perfecționeze in prospecțiuni arheologice aeriene sau așa numita arheologie aeriană. În 1949 la invitația prietenei și cercetătoarei Suzanne Cassou de Saint Mathurin (1900-1975), Dorothy Garrod a revenit în Franța pentru a conduce săpături arheologice (1949-1968) în locul numit Roc-aux- Sorciers în satul Angles-sur-l'Anglin din departamentul Vienne în partea de centru-vest a Franței. Cu acest prilej cele două cercetătoare au dezvelit noi basoreliefuri și exemplare de arta preistorică parietală din epoca Paleoliticului târziu. Astfel
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
dintr-o friză magdaleniană din așa numitul adăpost Abri Bourdois., După 1952, când s-a pensionat de la universitate, a petrecut cea mai mare parte a timpului în Franța, consacrându-se în continuare muncii arheologice. În anii 1958 - 1964 a condus săpături în Liban, la Bezez și Adlun, în cursul cărora s-a simțit rău și a presimțit că acestea vor fi ultimele ei activități pe teren. În vara anului 1966 a trebuit să petreacă perioade lungi în spitale din Londra și
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
cultura materială numită ,Cultura Gumelnița“, cu o largă răspândire în Câmpia Română. Geto - dacii au populat intens această câmpie , lucru ce este argumentat de izvoarele istorice , aici constituindu-se una dintre cele mai importante uniuni de triburi , condusă de Dromichete . Săpăturile arheologice au scos la iveală o mare cetate dacică în Câmpia Română la Popești de Argeș , la o distanță de aproximativ 8 Km de localitatea aflată în studiu. Cetatea s-a numit Argedava și a fost , cel mai probabil , una
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]