6,492 matches
-
cunoscute 30.000 specii de pești. Peste 10.000 specii de păsări există pe glob, dintre care doar 3% sunt considerate păsări de mare. Pentru că apa potabilă e greu de găsit, păsările de mare s-au adaptat și beau apă sărată, apoi elimină excesul de sare prin glandele localizate deasupra ochilor. Lichidul foarte sărat se scurge pe nările lor și prin cioc. Pinguinii în apă plonjează ca torpilele. * Deoarece stratul de ozon (O3) deasupra pământului, situat între 14-40 km înălțime, are
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
pe glob, dintre care doar 3% sunt considerate păsări de mare. Pentru că apa potabilă e greu de găsit, păsările de mare s-au adaptat și beau apă sărată, apoi elimină excesul de sare prin glandele localizate deasupra ochilor. Lichidul foarte sărat se scurge pe nările lor și prin cioc. Pinguinii în apă plonjează ca torpilele. * Deoarece stratul de ozon (O3) deasupra pământului, situat între 14-40 km înălțime, are goluri, radiațiile ultraviolete (UV-B) nu mai sunt filtrate și ele atacă membranele și
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
și la pescuit, erau amplasate tot felul de tarabe să faci shopping ori săli de restaurant unde puteai să te ospătezi, sau să te răcorești cu o băutură. Când Dalia a revenit pe nisip și își ștergea cu prosopul stropii sărați, Gloria s-a repezit până la automatul de vis-à-vis să cumpere răcoritoare. Resimțea și ea efectul neplăcut al arșiței de afară la fel ca și Dalia. Nu a vrut să intre în mare pentru că intenționa mai întâi să-și protejeze corpul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
Bun mai era Ghiță! Cine știe cu ce-l hrănise Buna! Admirând șirurile de cârnați, se simți mândru de rezultatul muncii sale și mai strecură pe gât o limbă de „medicament”. Lângă umărul lui, Jean arunca plăcile de slănină bine sărate, una peste alta, într-o covată albă. Vărul Cosmin, fluiera încetișor în timp ce tăia cuburi uniforme pentru jumări: - Auzi, Micuțule, nu vii cu mine la colindat de Crăciun? - Unde? - Până-n sat, la Măriuca! De sărbători vine o verișoară de-a ei
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
truc: i-o turna în paharul cu pereții groși, în care încăpea mai puțin. Iar tata se făcea că nu observă... Legat de muratul verzei, tata avea metoda lui infailibilă de a doza sarea, ca să nu iasă nici moarea prea sărată, dar nici să nu se strice varza. Așa nimerea concentrația optimă: scobea cotorul fiecărei căpățâni atâta cât permitea grosimea lui iar căușul îl umplea ochi cu sare grunjoasă. Apoi așeza verzele în butoi, turna apa și așeza deasupra un capac
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
Națională foarte în serios. Pe 18 septembrie toți sunt la „fonda” este un fel de târg unde se dansează, se mănâncă „empanadas” - un fel de mâncare cu aluat, care are înăuntru carne, ceapă, ouă... Mie îmi place cea cu brânză sărată. Pot spune că m-a surprins că aici nu te „petrece” nimeni până la ușă atunci când pleci din casa cuiva! Îmi place obiceiul acesta românesc, deci aici îmi lipsește! Octavian CURPAȘ: Am înțeles că lunile de vară în Chile sunt: decembrie
INTERVIU CU GEORGIA BLIDAR, O ROMÂNCĂ DIN CHILE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372667_a_373996]
-
să-i șoptească la ureche: “Domnișoară, eu sunt marea, unde te așterni obosită după atâta alergat, să te odihnești pe pietrele de la malul meu. Sunt valul ce te ia pe brațe cu bucurie și-ți sărută aripile, cu buzele sale sărate și cu iz de alge. Sunt răsăritul zorilor de zi ce te așteaptă, să vii, să mă săruți, iar îmbrățișările mele, să-ți potolească setea de alergat. Oprește-te, stai lângă mine și amândoi coborând în adâncuri, vom dăinui în
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
capul și îi dădu drumul băiatului, rămânând pe cont propriu. Văzând că nu mai atinge cu talpa nisipul, bătea din mâini apa să iasă la suprafață țipând că se îneacă. Ajutor..., mă înec.... spuse ea cu gura plină de apa sărată a mării. - Lasă că nu te îneci, ai salvamarul lângă tine. Tânărul o luă cu ușurință în brațe și iar o aduse cu fața la el ținând-o strâns în brațe. Dacă ești cuminte te duc la mal. - Să știi că am
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
au spus că a călcat peste vreun crevete, ori acesta s-au speriat de prezența ei în apă și a fugit. - Adriana, ai mai pescuit vreodată creveți? O întrebă Aldo. - Nu, la noi nu sunt creveți în apele dulci sau sărate. - Dar ce se prinde la voi? - În lacuri tot felul de pește, la mare guvizi și scrumbie, sau chefal. Mai sunt și alții dar nu mai știu cum se cheamă, că nu mă duc la pescuit. - Dar creveți, nu? - Nu
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
Sărutând pământul negru și durut, Ruga ei fierbinte cum să nu mă doară? Plin de poezie mă uitam la ea, N-am să uit vreodată clipa de sub stele, Cum aș vrea din palme să îi dau să bea, Poate prea sărate, lacrimile mele! Înghețase râul, înghețase cerul, De pe buze parcă duhul din cuvinte, Și acum în suflet simt cum scurmă gerul Când de căprioară îmi aduc aminte... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Înghețase râul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNGHEȚASE RÂUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373209_a_374538]
-
și istorice; este nevoia de dialog cu eul său, ajungând în infernul plângătoarelor sălcii fără sălcii, fiindcă poetul visează la „o matcă lină/ săltând/ peste pietre”. Acest infern ce-l străbate nu poate fi străbătut decât rămânând „infinitul/ de apă sărată/ cu lacrimi dulci”. La Gheorghe A. Stroia înțelegerea se retrage în superioritatea sa întemeiată ontologic pentru că universal real din jur cunoscut nu în particularitatea sa, ci în generalitatea sa e impalpabil, intangibil, invizibil: „ardeau în pete mari, vineții,/ iarba, transformată
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎN EVANTAIUL TRECERII Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului Sunt așteptări ce-ți clocotesc prin vene dar care-ți lasă-n brațe un pustiu și o sărată mare pe sub gene... Sunt așteptări cu cerul plumburiu și-un zbucium surd pe fiecare filă dar și din cele care scriu pe lut cu un condei de secetă febrilă... Sunt așteptări cu raiul descusut ce-și țin întreg cuprinsul la
ÎN EVANTAIUL TRECERII de AURA POPA în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373278_a_374607]
-
umbrelă prietenoasă și rotundă, Întinsă spre infinit, Adapostindu-ne sub zările lui protectoare Scăldate de potopul auriu Izvorât din căldarea încinsă cu smoala de foc. Naufragiați pe plajă albă, pustie, Murmuram muzică valurilor ce se sparg la mal, Cu buze sărate, sărutate de mare, Îmbrățișați în cochilii de scoici, Rupți de timp, de oameni, de trecut, Rostim incantații, hipnotizați de amor. Referință Bibliografica: Iubire într-o cochilie / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015
IUBIRE INTR-O COCHILIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373277_a_374606]
-
atingere de buze... Oare n-auzi cum pleoapele zorilor se ridică precum niște aripi leneșe de pescăruș pentru a face loc luminii ce-mbrățișeaz-acum cu dragoste Pământul? Nu simți adierea proaspătă a brizei pregătindu-se ca să inunde iarăși cu miresmele-i sărate atâtea suflete însingurate? Nici lacrimile florilor de portocal prelingându-se agale pe frunzele-adormite încă, nu le zărești?... Dar zbuciumul ultimei steluțe rătăcite pe boltă în încercarea-i zadarnică de a mai străluci câteva clipe? Sau poate mai visezi?... Pășesc desculță
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
era momentul. Nu putea uita niciodată momentele de fericire de care numai cu el avusese parte. Îi plăcea până și transpirația lui, de aceea l-a sărutat de-atâtea ori când se drăgosteau, subsuoară, loc plin de umezeală cu gust sărat, dar excitant. Într-o rochie lejeră de mătase naturală, în acea dimineață Violeta plecă prin Târg. Lipsise destul de mult și celor ce-i întâlnea trebuia să le dea explicații, pe unde a umblat! Trecu prin trei magazine de confecții, puse
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
salin! Sunt aspirat... Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Apăsător apus tomnatic. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... O doresc ajunsă pe val. Brațul apără îndârjit comoara. Mă preling forțat în josul pilonilor. E doar părere... Cobor abil. Cava mâinii gingaș o poartă. Gata s-alunece, o prind. Speriată de-avânt, dă înapoi. Pasărea deslușește
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
Marele Ocrotitor! Pasărea deslușește imboldu-mi. Speriată de-avânt, dă înapoi. Gata s-alunece, o prind. Cava mâinii gingaș o poartă. Cobor abil. E doar părere... Mă preling forțat în josul pilonilor. Brațul apără îndârjit comoara. O doresc ajunsă pe val. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... Apăsător apus tomnatic. Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
a avut de la bunul Dumnezeu șansa să-și profeseze așa cum avrut meseria pe care a iubit-o cu atâta patos toată viața, răsplătind-o cu un devotament greu de înțeles azi - meseria de procuror. ---------------------- Magdalena ALBU 24 februarie 2015 Râmnicu Sărat Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - UN PROCUROR IUBIT... / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1520, Anul V, 28 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
precum și Entitatea de Lumină. Nu apucase să ajungă însă la ei, altfel n-ar mai fi stat în ziua aceea de vorbă cu fostul ei iubit. De atunci, Miruna Cerasela a rămas un nume, un sentiment, o amintire, o iubire sărată, alături de câteva banale poze alb-negru și color dintr-un album pe care - până acum cel puțin - a vrut de zeci de ori să-l arunce în pubela cu gunoi. Dar nu a făcut-o. De ce ? Se întreabă și în ziua
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
iubire ingrată și absurdă. Obosise și se resemnase. Se simțea ca după o boală lungă și grea, dar un sentiment plăcut, de ușurare și reușită îi înviora simțămintele, asemeni brizei marine, ce picura seară de seară în părul său, sărutul sărat al depărtărilor. Tristețea cobora adeseori vălul ei opac și întunecat peste fruntea lui, adâncind ridurile săpate de timp și suferință, dar decise să se îndepărteze cât mai repede cu putință de casa de pe plajă. Era imperios necesar să pună o
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
nevoit să întrerupă lucrul pentru o vreme, așa că se vor putea bucura de tihna casei lor, așa neterminată cum era și chiar de nu aveau de niciunele, vor mânca amândoi chiar și numai o bucată de mămăligă cu o ceapă sărată, numai să fie împreună, doar ei și pruncii lor, la adăpost de urgia părinților lui. De dimineață venise în vizită mama ei, luptându-se cu viscolul și ninsoarea, căci auzise de durerile îngrijorătoare ce o apucau adesea, de la o săteancă
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
dure inimi, numai că recitalul lor rămase fără admiratori. Nicăieri nu se zărea țipenie. Pe masă filtrul de cafea aștepta să-și reverse bucuria neagră și aromată în ceștile de porțelan, aliniate grațios alături de un platou cu plăcinte dulci și sărate, calde încă. Ordinea și eleganța domneau discret în toată casa, care părea că e doar pentru ei. Masa era pregătită pentru doi, ceea ce sugera că ceilalți luaseră deja, micul dejun. Lea zâmbi mulțumită, observând privirile admirative ale iubitului și pofta
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
care vindea produse alimentare, multe aducându-le din Bulgaria. Cine-i trecea pragul casei, scotea pentru ospăț tot ce avea mai bun. Când avea mai puțin, punea alături de mâncarea servită, la marginea mesei pe șervețele albe din pânză brodată, pește sărat, ceapă, ridichi, praz...ca pe orice masă de om simplu și primitor. Pe lângă munca mea, uneori o însoțeam pe mătușa Marusa la plecările ei în Bulgaria. Astfel am avut în gând tentația de a mă căsători cu fata unor prieteni
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
fii ceea ce ești, să fii ce ți-ai sortit? Când plânsă alergai prin lumea ce-ți răpea Puterea de-a fi tu, puterea de-a striga, Tu înmuiai condeiul în pasta resemnării Și semnătura ta o imprimai uitării. Adulmecai mireasma sărată-a fericirii, Iertând "greșitul" care, de dragul amăgirii, Stârnea în pieptul tău furtuni istovitoare De doruri mai nebune decât arcușul care Îți luneca pe coapse, fiindu-i tu vioară, Cântând înfiorată a nu-știu-câta-oară Și câte vise noi le-ai stins când
SACRIFICIU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362163_a_363492]