23,750 matches
-
pe pânza-i albă de poplin.O văd cum se îndreaptă-ades spre geamul care dă spre drum,Ascultă și privește-n zare cum se înalță-n ceruri... fum...Tresare când aude zgomot căci soțul i-a plecat la târg,Și sare să deschidă poarta dar nu îl vede apărând.... Se-așază iar pe lângă sobă și bagă-n gură-un colț de pâine,Și-n timp ce mestecă încet aude-afara glas de câine.Tresare și grăbit se-ndreaptă spre poartă unde stă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Și după el venea încet un câine... Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept. Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe ... Citește mai mult Pe strada cu zăpadă-acoperită,Pășea
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Și după el venea încet un câine...Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept.Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută,Acoperită de nămeți ca un moșneag,În curte năvălise crunta iarnă,Și așezase neaua din uliță în prag.Pe-aici cândva săreau în sus copiii,Tot chiuind de dragul albei nea,Acum ograda stă nemăturată,Și parcă tot omătul a căzut în ea.Ia uite! Prispa stă să cadă!S-a scorojit și varul pe ... XXVII. IARNĂ ÎN NOI, de Gabriela Munteanu, publicat
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
în complexitatea ei , în imagini ce figurează Întregul ca energie, încorporând exteriorul, realitatea imediată, oglindită simetric în interior, într-un flux continuu, iar noi, la rându-ne, revărsând asupra universului gândurile noastre, ca energii făuritoare. În mișcarea browniană, o particulă sare de pe o orbită pe alta, în anumite condiții, ca urmare, această mișcare devine mai intensă. Realitatea elementară ultimă a fiecărui constituent al Totului căruia îi aparținem ne leagă printr-un cordon de quarcuri, iar noi avem conștiința acesteia, a faptului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
în complexitatea ei , în imagini ce figurează Întregul ca energie, încorporând exteriorul, realitatea imediată, oglindită simetric în interior, într-un flux continuu, iar noi, la rându-ne, revărsând asupra universului gândurile noastre, ca energii făuritoare. În mișcarea browniană, o particulă sare de pe o orbită pe alta, în anumite condiții, ca urmare, această mișcare devine mai intensă. Realitatea elementară ultimă a fiecărui constituent al Totului căruia îi aparținem ne leagă printr-un cordon de quarcuri, iar noi avem conștiința acesteia, a faptului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
cursă de coșmar ! La început, credea că va rezista, apoi, când drumul o luă la vale, șareta a început să zboare, Alex râdea și-l conducea pe Puiu cu siguranța celui care făcuse plimbarea asta de atâtea ori ! „Dar dacă sare o roată, la viteza asta, tu mă auzi, Alex ! oprește, da’ ce supărare m-a pus să urc aici , cu un nebun ca tine, Alex , n-auzi ? tu râzi și eu mor de frică, nu vezi ? lasă că aici se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
cursă de coșmar ! La început, credea că va rezista, apoi, când drumul o luă la vale, șareta a început să zboare, Alex râdea și-l conducea pe Puiu cu siguranța celui care făcuse plimbarea asta de atâtea ori !„Dar dacă sare o roată, la viteza asta, tu mă auzi, Alex ! oprește, da’ ce supărare m-a pus să urc aici , cu un nebun ca tine, Alex , n-auzi ? tu râzi și eu mor de frică, nu vezi ? lasă că aici se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
cinci costant unu, iar trifoiul cu patru foi devenit obligatoriu creionul socotitorilor și subțiază până la epuizare orice minus egal deziluzie pe mătăsoasa foaie de calcul. Registrul zilnic evidențiază sincronizări cu balansul de ieri și duce spre rotirea lui mâine. fiindcă sar în ajutor îndrăgstiții care oricum nu văd decât plutiri și destinsele, zimțatele zâmbete sau forma lină a unei mângâieri. De aceea, încurcate, încadrările sunt salvate de foarte atenții singuratici, însetați de frumos, după o vară așa de ploioasă. Se creditează
EVIDENŢĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383682_a_385011]
-
văzut o veveriță săltând pe ramurile pomului celui mare din fața casei. Ce drăgălașă vietate! Coadă mare, stufoasă, ochi micuți, ageri, urechiușe lungi, cu smoc de păr în vârful lor, lăbuțe mici din față, comice, cu care ținea alunele. O vedea sărind zglobie de pe o creangă pe alta, ținându-și echilibrul cu ajutorul cozii. Trecu la marginea copacului, sări pe pământ, se cățără pe un gard, apoi dispăru în livadă. După două zile văzu iar veverița în livadă, avea preocupări multe. Vedea cum
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
stufoasă, ochi micuți, ageri, urechiușe lungi, cu smoc de păr în vârful lor, lăbuțe mici din față, comice, cu care ținea alunele. O vedea sărind zglobie de pe o creangă pe alta, ținându-și echilibrul cu ajutorul cozii. Trecu la marginea copacului, sări pe pământ, se cățără pe un gard, apoi dispăru în livadă. După două zile văzu iar veverița în livadă, avea preocupări multe. Vedea cum aduna mere mici, uscate, ducându-le într-o scorbură. Va' să zică, acolo, în copacul acela
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
recuperat pampoanele. Dar rămăsese cu gândul la veveriță. Oare ce-o să zică, biata ființă, când va găsi vizuina răscolită, pampoanele lipsă? Era curioasă să vadă acest lucru. S-a pus la pândă. După mai bine de un ceas, văzu veverița sărind din ramură în ramură, apropiindu-se de scorbură. Veverița avu presimțiri rele. Casa ei era răscolită. Intră în scorbură să caute ce-i era mai drag. Negăsind, ieși de-acolo îmbufnată. Bătea nervoasă cu piciorușele, parcă blestemând hoții la casa
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
l-au fâlfâit pe fereastră, direct în balcon. La aterizare a provocat un zornăit îngrozitor. M-am uitat cu teamă la cei doi fericiți din pat. Sforăiturile lor erau mai puternice decât troznetul în căzătură al lui Mister Ornic. Am sărit și eu pe fereastră. Mister zăcea răsturnat printre cioburile capacului. Minutarul îi pendula moale între picioare. Se ținea, totuși, bățos și continua să scoată limba la mine:clanc, clanc! clanc, clanc! Iar m-a înfuriat și i-am șuierat: -Te
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
șuierat: -Te ții tare, mă? Nu vrei să mai miroși pumnul? Îți pute? Ia mai miroase, mă! Îi mai scăpai un upercut și un picior zdravăn, până îl azvârlii peste balustrada balconului, făcându-l fluturaș printre florile din grădină. Am sărit după el. Acum făcea:clonc, clonc! clonc, clonc! Dar tot cu limba scoasă și minutarul bleg. Îmi plăcea cloncănitul lui hârâit, semn că urma să-și dea duhul. Dar...n-a fost așa. Cloncănitul lui devenea din ce în ce mai tare, asemănător bătăilor
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
fi avut 12 ani. O copilă ! Se aplecă deasupra bărbatului întins pe caldarâm, îi puse o mână pe frunte, scoase din buzunarul foarte mic ce-l avea pe bluzița scurtă, o sticluță mică. Îi puse la nas și brusc bărbatul sări drept în picioare. Privi în jur buimăcit, ar fi dorit să întrebe pe cineva, ce se întâmplă cu el, unde se află acum, dar, nici o făptură nu se vedea în apropiere. Ridică privirea spre cer, amintindu-și parcă că a
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
suflete prin tubul ăsta fermecat, fericit că ceasul nu mă mai speria cu țârâiturile lui. Mă minunam și butonam...Alt vârtej, alt ciclu...(vorba vânzătorului savant), alte suflete colorate. Ca niște balonașe de săpun. Cum se mai zvârcoleau! Cum mai săreau în sus! Ca în mașinăria aia de la Loto. Zburau...zburau ca nebunele spre un câmp luminos...Când ajungeau acolo pluteau liniștite...Și în lumina ’ceea puternică, străluceau ca niște curcubee zâmbitoare... Până când se repezea vârtejul în ele, le răsucea, le
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
Luceafărul”, compoziție proprie după capodopera Ilustrului nostru poet - Mihai Eminescu. Mai mare fericire eu nu am mai trăit niciodată!! Cinci sute de pagini de partitură cu sute de mii de note le-am scris în două luni și jumătate. Eu săream în sus de bucurie, dansam de unul singur, zâmbeam, plângeam... Toate acestea din cauza succesiunilor fericirilor ce mă cuprindeau pe măsura 'dezvăluirilor', sau din cauza torentului cela” din nu știu care și nu știu de unde”, ce mă mișca continuu și nu cerea odihnă deloc
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Măgărușul meu poznaș, A plecat către oraș, Cu urechile în vânt Și codița legănând. S-a cam săturat la țară, Să tot fugă și să sară După fluturi și albine Și-acum, să călătorească-i vine. A ieșit direct pe stradă Ca mașinile să vadă Cum că el poate întrece Cai putere, peste zece. Însă ce s-a întâmplat? Și cine l-a fluierat? Omul care
MĂGĂRUŞUL MEU(POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383808_a_385137]
-
Senat cu câteva săptămâni în urmă, exprimat de un intelectual, denotă că avea dreptate cine spunea că „nu ajunge cultura, mai este nevoie de morală; poți fii instruit, dar să fii brutal, simplist”. Un parlamentar altui parlamentar: „Analfabet“, „prost“, „nespălat“, „sare mătreața din el”. Grețos! Abject! Când am auzit, m-am întrebat: Oare noi oamenii suntem făcuți să ne chinuim, bătându-ne unii cu alții, aruncând cuvinte ce au greutatea pietrelor rănind sufletele? Săptămânile trecute, un deputat PSD (Partidul Social Democrat
ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380097_a_381426]
-
ucizi lumină lui Dumnezeu din om? Se spune că omul care nu se teme de Dumnezeu se teme de orice altceva. Bravura de moment este de multe ori o formă disimulata a fricii, ispita demonica de a ne face să sărim în prăpastie înainte ca îngerii Domnului să fie gata să ne prindă. După unele clasificări “antropologice” și teologice oamenii ar fi de mai multe tipuri: carnali, naturali, induhovniciti. Omul carnal se iubește mai mult pe sine și se face ascultător
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
la îndemână cele necesare nașterii pruncului, plecă să-și facă de lucru în atelier, lăsându-le în grija lui Dumnezeu pe cele două femei. În odăiță, soba duduia plină cu lemnele încinse. Lovea Gligor cu furie ciocanul de nicovală, de săreau scântei în tot atelierul, modelându-și cu iscusință potcovița înroșită în cărbunele din vatra forjei, pentru un nou cerc necesar butucului unei roți de căruță. Moștenise acest atelier de la tatăl său, de la care învățase și meseria de fierar - rotar și
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
pietrele ce se aliniază perfect și mai și recunoaștem că nici tehnica noastră actuală nu le ar putea produce. Poate au folosit piatra topită în forme, mai știi? O fi existat și o civilizație a pietrei topite și noi am sărit peste ea, nedescoperind-o...., Știți ceva....., când a apărut diviziunea socială a muncii, surplusul acela de producție, creat de cei ce munceau- fără cap- a fost dat celor care munceau cu capul și cu vorba. Păi, munciți fraților, sau măcar
CIVILIZAŢIA PIETREI TOPITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380184_a_381513]
-
Avut-am noi, cu șoapte în cosiță ! De sus ploua cu raze a căror licăriri Plângeau duios pe galbena-ți rochiță. Eram visul scânteietor scăldat de lună (Martorul tainic al nopților senine!) Priveam în ochii tăi și inima-mi nebună Sărea din cercu-i de foc și de lumine! Gurița-ți dulce ca glasul primăverii Năștea cuvinte țesute în iubire, Iar păru-ți moale ca cel al Cosânzenii Curgea mănos pe-a spatelui golire!... Și adierile de vânt în șoaptă le aveai
CÂT TE ADOR... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380202_a_381531]
-
întins la umbra sălciilor, urmărind undițele sprijinite de mal cu pripoane bifurcate cioplite din lemn. - Câți pești spre tine-au dat năvală? E rost să pui ceva în oală? - Aaa... Poetule, ți-ai întâlnit muza? Fără să aștepte răspuns, pescarul sări în picioare și scoase din apă un pește cât degetul său mare. - Căldura asta, bodogăni bărbatul desfăcând cu o mișcare scurtă cârligul prins în gâtul peștelui și aruncându-l înapoi în apă. Cât a scăzut apa asta, ai văzut? Da
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
însă asupra unui om care se află la al doilea zbor pe această rută, veteranul scoțian Jock Hutton, care în ciuda celor 89 de ani a trecut fără emoții de zborul în tandem. „Am fost relaxat, insă de-abia așteptăm să sar din avion”, a spus la final Hutton. În noaptea de cinci spre șase iunie, 1944, 156 de mii de soldați din Marea Britanie, Statele Unite și Canada au debarcat pe plajele Normandiei, botezate Omaha, Utah, Sword, Gold și Juno. Era primul pas
Europa comemoreaza 70 de ani de la debarcarea din Normandia. 20 de sefi de stat si de guvern participa la ceremonii [Corola-blog/BlogPost/94098_a_95390]
-
dezvolta o pereche de aripi și de a învăța să zbori înainte de impactul puternic cu solul aspru și rece. Nu e nimeni care să te prindă, nu e niciun punct de oprire pe parcurs, nu există cale de întoarcere ... Am sărit ... sunt în plin picaj și deja îmi simt aripile străpungându-mi pielea. Voi ați început să zburați ? Silviu Lazăr
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]