14,917 matches
-
și i-am pus-o pe papagalul de Meissen. Ne-am privit în ochi. Georgie își retrase mâna. Apoi își trecu grăbit mâna peste toate obiectele de pe poliță. I-am luat din nou mâna. Era plină de praf. I-am sărutat palma și mi-am ridicat ochii spre ea. Mi-am dat seama că e pe punctul de a izbucni în lacrimi. M-am apropiat și am făcut gestul de a o lua în brațe. În clipa aceea am auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
după-amiezii, răspunse Georgie. Ar fi fost mult mai bine dacă m-ai fi lăsat să dau ochii cu Antonia. Toată discuția noastră pe șoptite și felul cum m-ai expediat pe ușa din dos, de parcă te-ar fi prins cineva sărutându-te cu servitoarea, m-au umplut de scârbă. Totul mi s-a părut detestabil, Martin. Spuse toate acestea cu glas răgușit și încărcat de emoție. Luă de pe polița căminului două pahare folosite. — N-a fost Antonia, am spus. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aici când eu și Antonia încă dormim. Ar fi bine să nu rămână în drum. Ce drăguț din partea ta! — Îmi pare grozav de rău, am repetat, uitându-mă la Antonia care încă ștergea covorul. Ea se ridică iute și mă sărută pe obraz. — N-ai nici un motiv să-ți faci probleme. Nu-i așa, Anderson? Te rog să-mi promiți. — Îți promit, am spus râzând stingher și am început să mă retrag spre ușă. Antonia s-a așezat din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Apoi trăsăturile i se relaxară puțin și ochii i se făcură ceva mai mari, iar în ei licări o undă de ironie. — Sunteți un erou, domnule Lynch-Gibbon. Cavalerul eternei umilințe. Ar fi greu de spus dacă ați merita să vă sărutăm picioarele sau dacă v-ar trebui o consultație la psihiatru. Rosti aceste cuvinte ca și cum ar fi spus: „v-ar trebui o bătaie bună”. Ați avut amabilitatea de a o prezenta pe iubita mea fratelui meu, am spus. Ce gest minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Eu și Antonia rămânem împreună așa că totul se poate întoarce în Hereford Square. Dacă Rosemary a fost dezamăgită, a mascat totul cu multă eleganță. — Mă bucur, mă bucur foarte mult, spuse Rosemary. Antonia alergă spre ea și începură să se sărute. Eu mi-am terminat paharul cu whisky. 22 Draga mea Georgie, Fără îndoială ai fost nerăbdătoare, îngrijorată, poate chiar supărată din cauza tăcerii mele. Îmi pare rău. Am trecut prin chinurile iadului în ultimul timp. Și nu știam că suferința poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în această prietenie îndrăznesc să-ți scriu o scrisoare atât de nesatisfăcătoare. Dar o scrisoare nesatisfăcătoare este, în acest caz, singura scrisoare onestă posibilă. Trimite-mi, te rog, un bilet ca să confirmi primirea scrisorii mele. Sper că ești bine. Te sărut, M. Am terminat această misivă, care nu era doar nesatisfăcătoare ci, în multe privințe, și lipsită de onestitate, sub privirile sincere, prietenoase ale domnișoarei Seelhaft care, așezată la biroul ei, la celălalt capăt al camerei, copia o listă de prețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
erau aprinse. Draperiile nu erau încă trase și, prin fereastra luminată, se vedea magnolia încărcată de apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea deja un Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit ca și cum însuși faptul de a exista îmi cerea un efort uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
E o treabă neterminată. O să mă simt mult mai bine când o să se termine totul și o să mă pot întoarce la o viață normală. Era atâta amărăciune în glasul ei încât m-am ridicat și, aplecându-mă spre ea, am sărutat-o pe frunte. Sprijinindu-mă ușor de umărul ei, am rămas cu obrazul lipit de părul ei auriu bogat. Începuse să încărunțească. Într-o zi, fără a băga de seamă transformarea, voi constata că nu mai este auriu. 23 După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încordat, vinovat; dar avea, în același timp, fără a încerca să-l ascundă, aerul unui învingător. — Ce zici, Martin, ne ierți? rosti Alexander. Sigur că vă iert, nebunilor, nici n-am ce ierta, am răspuns. M-am apropiat și am sărutat-o pe Georgie pe obrazul îmbujorat. Nu a fost ușor. Am simțit că tremură. I-am strâns mâna lui Alexander. — Ești un tip al dracului de norocos! am spus. — Știu, zise el umil și aruncă o privire scurtă spre Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
stăpânească. Sperăm să ne dai binecuvântarea, rosti Alexander pe un ton scăzut și supus și se înclină în fața ei. — Din toată inima! răspunse Antonia. Se poate da o binecuvântare din toată inima? Oricum, aveți binecuvântarea mea. Aș vrea să o sărut pe copila asta. O sărută pe Georgie care o privi lung pe Antonia și o prinse de braț când aceasta depuse un sărut pe obrazul ei. Am turnat șampania în pahare. Alexander și Georgie au schimbat o privire. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
binecuvântarea, rosti Alexander pe un ton scăzut și supus și se înclină în fața ei. — Din toată inima! răspunse Antonia. Se poate da o binecuvântare din toată inima? Oricum, aveți binecuvântarea mea. Aș vrea să o sărut pe copila asta. O sărută pe Georgie care o privi lung pe Antonia și o prinse de braț când aceasta depuse un sărut pe obrazul ei. Am turnat șampania în pahare. Alexander și Georgie au schimbat o privire. Am ridicat paharele și am spus: — Dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la Honor Klein. Continua să zâmbească precum o statuie antică. — Ce-ar fi să plecați voi doi, copii? Eu vreau să stau de vorbă serios cu pacienta mea, spuse Palmer. M-am ridicat și am spus: — Atunci, rămas-bun, și am sărutat-o pe Georgie pe frunte. Ea a murmurat ceva, mi-a zâmbit, iar ochii ei febrili, strălucitori s-au strâns cu neliniște. Am ieșit și am coborât scările. În urma mea se auzeau pași. 27 Honor Klein mă ajunse din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a Întinde mâna când Greta ezită, lăsând tivul jos și punând punct reprezentației destul de brusc. După ce Își agăță ciorapii la loc și Își ridică chiloții, mi-a explicat că Între timp se răzgândise. Oricum n-aveam voie s-o sărut pe gură; ea era fată cuminte, nu era de nasul meu. Nici n-am avut timp să-i explic că nu-mi trecuse prin cap așa ceva, că a și urcat scările În fugă, cu tălpile clămpănindu-i, și strigă: — Iii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cadru nou, mai revigorant. Poate că avea legătură cu absența mea, poate era din cauza tunsorii mele noi. Dar era prima dată când vedeam clar și ceea ce vedeam mă făcea să vreau mai mult. Din momentul În care Dora m-a sărutat pe obraz, am Încetat să fiu un simplu organ sexual. Brusc am Început să percep detalii... „autentice“, cred că acesta este cuvântul potrivit. Nu sunt un domn cu experiență, ca Anton, așa că ar trebui, poate, să fiu mai prudent. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spus. Mai repede. Și ca o fetiță cuminte ce eram, am făcut ce mi s-a spus. Sincer, după acea vineri Îmi era imposibil să mai renunț la camera 202. Acum, de fiecare dată când mă Întâlneam cu Dora, ne sărutam. Nu mai purta mănuși și discutam despre ce se discută În general - filme, restaurante, chiar picnicuri sau politică. Din când În când, făcea comentarii despre ceilalți vizitatori, comportamentul și preferințele lor, iar eu n-o descurajam pentru că aceste confidențe mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu față dublă. Și totuși, când eram pe punctul de a pleca, Dora mi-a Întins mâna cu un gest totodată calm și provocator. S-a uitat tăcută la buzele mele; mi-am lăsat ochii În pământ și i-am sărutat degetele. Și asta a fost tot. Nici adio, nici la revedere. Cu toate astea, eram convins că semnaserăm un pact. În cele șapte zile și nopți care au urmat, cuvintele rostite de noi au lăsat un ecou - cel puțin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își găsea drumul pe scări chiar și În beznă. Din fericire, jocul se dovedi a fi mult prea interesant pentru o competiție. Așa că am preferat să bâjbâim În Întuneric, avansând, apoi retrăgându-ne. De fiecare dată când ne atingeam, ne sărutam, apoi unul sau una din noi se elibera, ajutându-l pe celălalt să se dezbrace de ceva - pe care el sau ea o primea În schimb. Știind că vecinii pot deschide ușa oricând și că am rămâne pe jumătate goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și m-am prăbușit Într-un fel de vertigo fericit. Poate chiar mă numeam „Anton“. — Tu n-auzi cum sună? spuse, explorându-mi urechea cu gura ei splendidă. Cele două e-uri de la coadă Îl fac să sune manierat, știi. Sărutându-mă, alunecă spre gât. De fapt, nu manierat. Afectat. „Dorothée“ sună a nume de femeie care Încearcă să corespundă așteptărilor celorlalți, știi, În ceea ce privește felul ei de-a fi. Nu-i nume de femeie emancipată, În nici un caz. Îi lipsește independența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
buzele cu un ruj mov, apoi Îi spusese să se târască până la oglindă. Când vizitatorul Încercase să riposteze, Dora Îi apăsase spatele cu piciorul, cu grijă dar cu fermitate, Înștiințându-l că nu-i va da drumul până când nu-și sărută reflacția din oglindă. Mă Înghionti În coaste, râzând. — Unii bărbați sunt atât de naivi. Eu chiar cred că, de fapt, sunt mult mai interesați de propria lor persoană. Femeile servesc doar ca pretext. Mai bine ar recunoaște, În loc să facă circul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
treaba? — De ce-ntorci capul? mă întreabă amuzată mama în timp ce-și îndreaptă ciorapii. Parc-aș fi o fătucă de două’ș’unu de ani, parcă nu eu te-aș fi șters la fund și nu eu ți-aș fi sărutat fundulețul atâția ani de zile. Ia uită-te la el - îi spune de data asta tatii, în caz că n-a fost sută la sută atent la micul recital în curs de desfășurare - ia uite-l, se poartă ca și cum maică-sa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe mai departe bună cu frățiorul ei cel drag și nici măcar o singură dată nu mă lovește și nu-mi vorbește urât. Eu îi iau șarlota de ciocolată, iar ea îmi ia olița cu căcat fără să crâcnească vreodată. Mă sărută seara înainte de culcare și mă trece drumul cu grijă, când merg la școală, iar apoi se retrage în umbră, se lasă înghițită de perete (îmi închipui că intră-n el) atunci când dau recital în fața părinților mei radioși, imitând toate vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Alex“, îmi zici tu mie, care-s îmbrăcat cu sacoul meu „șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți din farfurie! îmi venea să te sărut, niciodată n-am mai văzut așa un gentleman mititel, cu șervețelul ținut așa de frumos în poală!“ Un zevzec, mamă! Un zevzec mititel, asta ai văzut - și exact asta și urmărea să obțină programul tău de pregătire. Bineînțeles! Bineînțeles! Rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe prosoape de plajă albăstrii, etalându-și narcisismul furios. Și, oi Got, mă pomenesc strigat de unul dintr-ăștia: — Alex? Alexandru cel Mare? Ia zi, dragule, n-ai văzut unde mi-am pus tarhonul? Poftim, mamă, iată-ți micul gentleman sărutându-se pe buze cu cineva pe nume Sheldon! Din cauza sosului cu mirodenii! Știi ce-am citit în Cosmopolitan? îl întreabă maică-mea pe taică-meu. Că există femei homosexuale. — Ei, hai, mormăie Tata Ursu’, ce mai sunt și porcăriile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până când acestea redevin curate ca ale unui bebeluș. Replica ei favorită din întreaga proză engleză este o capodoperă: — Fute-mă-n pizdă, Futangiule, până leșin. Când mă bășesc în cadă, ea îngenunchează goală pe dușumeaua de gresie, se apleacă și sărută bulele de pârț. Îmi stă înfiptă-n pulă în timp ce mă cac, vârându-mi în gură un sfârc cât o pricomigdală, gângurindu-mi între timp la ureche cele mai cumplite măscări pe care le-a învățat la viața ei. Își umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Bocetele patetice, învinuirile și acuzațiile Maimuței au început imediat după ce Lina s-a îmbrăcat și a plecat. O învățasem la rele. — Eu? Tu ești cea care ți-ai băgat deștu’ în fofoloanca ei și ai dat tonul! Tu i-ai sărutat buzele alea scârboase...! — Fiindcă dacă-mi pun în gând să fac ceva, apăi fac! Dar asta nu-nseamnă că și vreau! s-a pus ea pe țipat. Iar apoi, doctore, s-a pornit să mă ia la refec în legătură cu țâțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]