2,271 matches
-
milă nemărginită asupra mea, căci nu-i femeie care să nu-nțeleagă când o iubești, dar, părând că nu mă-nțelege, ea c-un gest blând însă decisiv sfărma toată pasiunea...... Altă dată c-un surâs... altă dată c-o sărutare... sărutare însă care-mi lua mult mai mult decât îmi da... căci era așa de rece. Îmi lua speranțele mele. într-o zi mi-a dat să-i compun ceva. Era o poezie scrisă pe o hârtie îngălbenită de lacrimi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nemărginită asupra mea, căci nu-i femeie care să nu-nțeleagă când o iubești, dar, părând că nu mă-nțelege, ea c-un gest blând însă decisiv sfărma toată pasiunea...... Altă dată c-un surâs... altă dată c-o sărutare... sărutare însă care-mi lua mult mai mult decât îmi da... căci era așa de rece. Îmi lua speranțele mele. într-o zi mi-a dat să-i compun ceva. Era o poezie scrisă pe o hârtie îngălbenită de lacrimi, de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te caut anume. [ȘTEFAN] (ap[art]) Sărmană copilă... Zice că eu am iubit-o mai mult? Ba că chiar... De nu-mi spunea cine-i neci // n-o recunoșteam. (o sărută; tare) Adio, Emma. [EMMA] Adio, unchiule. (îi trimite o sărutare pe vârful degetelor; iese el) SC[ENA XI] [EMMA] Sunt eu iubită... or nu! Dar în fine... e aceasta iubire or e numai bucuria că l-am revăzut... Și să se ducă chiar azi... Nu se poate... Trebuie {EminescuOpVIII 330
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ne trec fiori... Iartă dară.... LAIS Da, stăpâne. {EminescuOpVIII 464} CHALKIDIAS Iartă asprele cuvinte Și-mi îngăduie, o, Lais, cea din urmă rugăminte Și întinde-mi mâna albă s-o sărut... O, cât de rece... LAIS (aparte) Totuși nu ca sărutarea... CHALKIDIAS Dar nimica n-o întrece, E așa de-atrăgătoare și de dulce că mă pierd, C-aș dori viața-ntreagă a ta mână s-o dezmierd... Doar veriga asta-i strică... LAIS Nu-nțeleg de ce. CHALKIDIAS Nu știi? Pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în lume, e unic avutul meu? {EminescuOpVIII 467} Este zarul cel din urmă, este cel din urmă joc Ce-l încred de astă dată la-ntîmplare și noroc. Toat -averea mea pierdută pot cu el s-o dobândesc Și pentru o sărutare eu eram să-l dăruiesc, Iată ce eram în stare. LAIS Cum? Nu vrei să mi-l vinzi mie? BOMILKAR Da. Chiar ceea ce-i mai vesel în această istorie E că-n scopul de-a ți-l vinde să mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
avea un ce solemnel ce le strângea la amândoi inima. Pergoleze pândi momentul când se depărta barca ca să dea lui Beppo punga ce îi dedese Henrietta, pe urmă ardică câtva în aer biletul ce luase de la dânsa, îl acoperi cu sărutări arzătoare și se așeză pe țărm cu ochii ațintați asupra bărcei ce se făcea nevăzută, învăluită în manta cea fumegoasă a nopții. III Când Henrietta intră în ospelul tatălui său era șapte ceasuri de dimineață...... în vremea trecerii de la Sorrenta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
evidente să nu se uite. — Bex! Chipul lui Suze se luminează brusc. — O, Doamne! Arăți fenomenal! — Suze! O Îmbrățișez cu putere, avînd totuși grijă să nu-i storcoșesc pruncul. — Ce faci? Și ce mai face drăguța de Clemmie? Depun o sărutare pe creștetul mic și bălai. — Ăsta e Wilfrid, spune Suze, colorîndu-se brusc. La naiba. Mereu Îi Încurc. Și, ca lucrurile să se complice și mai tare, Suze e total paranoică din cauza gîndului obsesiv că Wilfrid arată ca o fată. (Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
viața.) Dar fiecare cu ale lui. — Deci care e problema? Îmi Împreunez mîinile, Îndemnînd-o să Îndrăznească. — E atît de lipicios, nu mă lasă nici să respir. Mă sună de cel puțin zece ori pe zi, Îmi trimite felicitări acoperite de sărutări... Jess ridică privirea, cu o expresie disprețuitoare, și nu pot să nu-mi pară puțin rău pentru bietul de Tom. Săptămîna trecută a vrut să-și tatueze numele meu pe braț. M-a sunat să-mi spună ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
semnalate și limitele, nu puține, ale cărții (concesiile făcute gustului public într-un moment când acest lucru putea fi trecut cu vederea, lipsa specificului național și, nu în ultimul rând, asemănările supărătoare - numele personajului principal, gestul simbolic al îngenuncherii și sărutării pământului, simetria construcției - cu romanul Ion al lui Liviu Rebreanu). Cea mai aspră critică i-a fost adusă în chiar anii răsunătorului succes de I. G. Dimitriu, care consideră cartea „un bun roman senzațional, excelent scenariu pentru un film de
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
București, 1907; Carmen Sylva, Povestea unei Regine, București, 1899, Mărioara. În ziua scadenței, Iași, 1904; C. Flammarion, Tainele cerului, București, 1904; Victor Hugo, Ernani, București, 1904; Franz Grillparzer, Hero și Leandru, București, 1907; Racine, Atalia, București, 1907; Théodore de Banville, Sărutarea, București, 1907; H. Sienkiewicz, Quo vadis, București, 1908; H. Sudermann, Moara părăsită, București, 1908; Maurice Maeterlinck, Inteligența florilor, București, 1908, Timpul florilor și nemurirea, București, [1914]; Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla, București, 1908; Émile Zola, Atacul morii, București, [1908]; Guy de
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
un cenaclu literar care va funcționa mulți ani. Pe lângă versuri, publică și comentarii despre Liviu Rebreanu, Victor Hugo, Ovidiu ș. a. În 1928 îi apare primul volum de poezii, Flori de mare, în 1936 debutează ca autor de teatru cu Intâia sărutare, piesă difuzată la Radio, apoi tipărită, ca și altele scrise ulterior. În 1957 i se va juca tragedia Ovidius la Teatrul de Stat din Constanța. S. a deținut și funcția de președinte al Filialei din Dobrogea a Uniunii Scriitorilor. Câteva
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
lirism luminos și stenic”. Ca dramaturg, S. începe prin a se ocupa de cazuistica relațiilor amoroase, în special de importanța încrederii între parteneri, de rezistența cuplului. Un mic amănunt ascuns din viața soției declanșează în soț o dramă acută (Întâia sărutare, 1937), iar imixtiunea agresivă a unei femei dornice de aventuri duce o familie în pragul destrămării (Furtuna, 1937). Gratuit și lipsit de substanță e „poemul dramatic” Iluzia (1944), unde o fată se lasă sedusă de un bărbat pe care îl
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
de l’ACILECE”, 1972), precum și alte versiuni după Vasile Alecsandri, Perpessicius ș.a., rămase în periodice. SCRIERI: Flori de mare, Constanța, 1928; Fierbea az-noapte marea..., București, 1933; Basmul zmeilor, București, 1934; Regina, Cernăuți, 1935; Feerie, Cernăuți, 1936; Furtuna, Cernăuți, 1937; Întâia sărutare, Cernăuți, 1937; Nopți pontice, București, 1937; Credința marelui voievod Mihai, Cernăuți, 1939; 6 iunie, Cernăuți, 1939; Fata de împărat, București, 1941; Poemul creațiunii, București, 1942; Iluzia, București, 1944; Ovidius, București, 1958; Nopți pontice, pref. Șerban Cioculescu, București, 1969; Basmul zmeilor
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
drum de țară), un poem în proză de Al. Popescu-Negură (Pustnicul) ș.a. Eseurile aparțin lui E. Lovinescu (Presa și limba literară), Perpessicius (Înflorirea romanului, Câteva cuvinte despre Moise Nicoară), Tudor Vianu (Autoritate și evidență, Două profesiuni de credință), Eugeniu Sperantia (Sărutarea lui Antistene). Carlo Russo se ocupă de Ion Minulescu (Ecce Homo: I. Minulescu), D. Nanu scrie despre opera lui Panait Istrati (Între patrie și umanitate), iar Const. Șăineanu susține o vreme cronica literară, comentariile referindu-se la Panait Istrati (Chira
SALONUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289450_a_290779]
-
Îl va cruța cu o condiție: acesta să se înjosească petrecând noaptea cu ea în patul Crinei. Într-o încăierare tensionată Tofana scoate revolverul și trage, dar după moartea lui Rudy se prăbușește asupra cadavrului și, plângând, îl acoperă de sărutări. Alter ego ratat al Tofanei, Sbilț este raisonneur-ul piesei. În timp ce nepoata lui este un om de acțiune, el „filosofează”. Sfâșiat, ca Tofana, de complexe, din pricina originii lor, Sbilț le convertește în frondă și cabotinaj. Se pretinde genial și reflecțiile lui
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
-n hule Și își sparge val cu val În spumoase molecule Ori mărgele de coral. Și nervoasă, nărăvașă, Se-nfruptă cu saț din mal, Vântul dur, ca o cravașă, O împinge în aval. Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Se agită marea-n huleși își sparge val cu valîn spumoase moleculeOri mărgele de coral.Și nervoasă, nărăvașă,Se-nfruptă cu saț din mal,Vântul dur, ca o cravașă,O împinge în aval.Cu cosița despletită,Se alintă la apus.Sărutare poleităSoarele, pe unde-a pus.Umbre vagi se luptă-n zare,Un catarg flutură-n vântNăluciri albite careSe îngână ca-ntr-un cânt.Dintr-o scoică rătăcităSe născuse o idee.În adânc pieri rănităCa o osândită zeeîn adâncuri nedeschise... XIV
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
am pus un taburet scrijelit. A fost o dată și nu mai știu de-a fost aievea sau în vis. E greu de spus cu nodu’n gât, subțiat de-atâta rușinare. Îmi amintesc doar sunetul sacadat al respirării subjugate’n sărutare. Îi simt și-acum căldura căutării, a murmurelor tomnatice, a soarberii dorinței coapte, a legănării magice și transparente. Timpul din mine începe să mă zorească, sfidând simțirea învățată să aștepte. Cu inima dorită de-amintire, în lumi ce nu cunosc
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
Molière (Mizantropul), Byron (Visul lui Lord Byron, în „Foiletonul Zimbrului”, 1855), Alfred de Musset (Namuna, în „Revista Carpaților”), Racine (Athalia și Phedra), Corneille (Horațiu), Victor Hugo (fragmente din Ruy Blas, în „Literatorul”, 1881), Théodore de Banville (Socrate și femeia sa, Sărutarea). Realizează și alte versiuni, din scrierile lui G. A. Bürger (Istoria și întâmplările baronului de Miunhausen) și ale lui M. G. Saphir (Cartea vieței și cenzorul ei, 1855, Piatră prețioasă, 1857). În „Revista Carpaților”, unde schițează o istorie a poeziei
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
1857; La norocu, București, 1859; Influinția morale, București, 1869; 101 fabule, București, 1869; ed. 2, București, 1886; „Reporta din vis”, București, 1870; Himnuri pentru Crucea Roșie, București, 1877; La Plevna!, București, 1878; Dramatice, București, 1879; Notițe despre Bucovina, București, 1882; Sărutarea, București, 1888; Suvenire contimpurane, București, 1888; ed. îngr. și pref. Petre V. Haneș, București, 1915; Poezii, îngr. și pref. Petre V. Haneș, București, 1915; Moldova romantică, Iași, 1921; Proză. Suvenire contimpurane, îngr. și introd. Radu Albala, București, 1956; Versuri. Suvenire
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
cea mai veche a sa întemeiere până la anul 1774, pref. trad., București, 1863; Racine, Athalia, pref. trad., București, 1875, Phedra, pref. V. Alecsandri, București, 1875; Corneille, Horațiu, pref. trad., București, 1875; Théodore de Banville, Socrate și femeia sa, București, 1886, Sărutarea, București, 1888; Nicolae Milescu, De la Tobolsk până în China, pref. trad., București, 1888. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 121-124; Maiorescu, Critice, I, 237-242; Pop, Conspect, I, 215-220; G. I. Ionnescu-Gion, George Sion, „Revista nouă”, 1893, 1; Nicolae Petrașcu, Figuri literare contimporane, București
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
și lacrimile Începură să-mi lunece pe obraji când, după o absență de douăzeci de ani, mi-am revăzut tatăl, mama, frații și surorile 196, când i-am strâns la pieptul meu ce tresălta de bucuria revederii, primind În schimb sărutările și urările lor de bun venit. Fiind Înștiințați de ziua sosirii mele, aceștia amânaseră botezul fiicei fratelui meu, stabilind ca acesta să aibă loc după Întoarcerea mea, pentru a spori și mai mult solemnitatea acestei ceremonii și pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Arald, Brândușă, Narcis, Nayr, poate și Trad. O parte din intervențiile publicistice ale lui S. e strânsă în volumele Anecdote literare (1930), Carnaval literar (1930), Figuri din Junimea (1936), Caragiale în anecdotă (1937), Mușchetarii literaturii române moderne (1939). O „disertație”, Sărutarea (1903), cuprinde o suită de reflecții cam romanțioase asupra sărutului („divină senzație”) și a felului cum se oglindește el în literatură, iar Pictorul Octav Băncilă (1930) e o micromonografie în care autorul se dovedește a nu fi lipsit de pricepere
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
înfățișat cu o lipsă de detașare care deformează liniile. Dacă la Vlahuță, bunăoară, caracterizarea („solitar, fanatic și monahal”) s-ar potrivi, Caragiale, tras sub zodia „romantismului idealist”, e integrat, aiurea, curentului eminescian. S. glumește uneori și fără să vrea. SCRIERI: Sărutarea, Iași, 1903; Anecdote literare, Iași, [1930]; Pictorul Octav Băncilă, București, [1930]; Carnaval literar. Anecdote politice și culturale, Iași, [1930]; Figuri din Junimea, București, [1936]; Caragiale în anecdotă, București, [1937]; Mușchetarii literaturii române moderne, București, 1939. Traduceri: Șalom Alehem, Stația Baranovici
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
convenției idilice, pastorale, grației minore, tonalității tânjitoare, jocurilor de artificii ale unor concetti. E o poezie plină de „suspin”, dar și de voluptate a „chinului”, de laudă a plăcerilor, întemeiată pe morala lui carpe diem, în care „jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală” sunt „mărturisiri că inimi n-avem reci!” Arta însăși, „zbor” al „duhului”, stă sub puterea lui Amor. În mod fericit, tiparele nu reușesc să înăbușe întotdeauna accentele mai personale ale expresiei sentimentului: jocul de impulsuri contradictorii ale sufletului îndrăgostit
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]