2,895 matches
-
s-a arătat Diavolul azi, spune În cele din urmă, știind că lui Ivan poate să-i spună orice, oricît ar fi de absurd. — Ce tot spui acolo, cum adică diavolul? Ivan pare dezgustat. Nu fi prost. Noi, rușii, sîntem sătui de diavol, a făcut deja prea destul pentru noi. Am venit aici ca să scap de demoni. Ești un american bogat, nu prea urît, ai bani să mănînci În oraș, să te duci la spectacole, să faci ce vrei. Ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înghesuie la toate punctele de ieșire ale libertății, blocînd trecerile către lumile imaginare, către bunul plac, către reverie, către sălbăticie, către joc, chiar către propria carne, ba chiar către moarte, dacă vă vine să credeți. SÎnt oamenii criogeniei! Satan e sătul de astea și de toate birocrațiile spirituale, inclusiv a lui, dar nu va renunța, chiar dacă asta va Însemna să-l trezească pe Însuși Dumeezeu din adormirea Sa imemorială. Paradoxal, s-ar putea să aibă nevoie de Dumnezeu ca să se lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lumea. Pix, să fie sculă mai frumoasă, ce n-a văzut hoțul de mult. Amărâte, la una-două de fumat. Foarfecă, ac e interzise. Vrei să coși, vine ofițerul, tai, coși, te razi, le scoți afară. Mierea e mai cumpărată, e sătul hoțul de atâta gem de la cantină. Un butoi din ăla de un kil e scump. Orice normalitate merge până la capăt. Viețașii pe caleașcă și pușcăriașii cu două-trei luni sau doi-trei ani dându-le țeapă. Le cer „bunele“, nu le dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
altfel. Eu aș evada și-aș fi încolțit, ce-aș face? N-ar trebui să ripostez? Și, obligat, aș muri. Sau aș sta închis la fedeleș, deci numai în lanțuri, ceea ce nu-mi place. Urăsc lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca de ciorapi, după Callo Mi-am dat seama că ambiția să mă țină, asta e rețeta la pușcărie, dar nu să mă tai. Ambiții mici. Ambiția să fac douăzeci de chiștoace învelite în ziar. Să face curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și Gherase, și el a avut o supărare pe altă celulă și stăm împreună. De bine stăm? Poate să iasă din orice o mică vrajbă. Poveștile între noi s-au spus, ce mai e de spus e de trăit. Suntem sătui de noi ca de ciorapi. Crimele: viață înainte. Viață apoi „De șase ori m-am îmbătat și de șase ori am fost la pușcărie“ - Băbuș Mulți meseviști mi-au cerut ceva în schimbul poveștilor lor. Băbuș mi-a oferit gratis crimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care am vrut să fiu mereu, după cum am mai spus este înzestrat cu multe calități pe care un om normal nu prea le are în ziua de azi, este atât de răbdător, ba chiar dă impresia de leneș plictisit și sătul de toate, este de o rapiditate fenomenală, îl cunosc atât de bine dar tot mereu mă găsește nepregătit. Cu tot că am învățat să-l simt încă dinainte cu zile multe și anunț, dar ori anunț persoane nepotrivite, sau dezinteresate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
înnebunit de setea de forță și de izbîndă”. În această lume pe dos, unde revolta și nebunia devin dezirabile, autodistrugerea euforică descrisă de tînărul autor rezonează, frapant, cu spiritul Dada ce va irumpe nu peste multă vreme: „Departe, bestia însîngerată sătulă de alergare s-a oprit pervertită de pofta subită de a-și mînca fesele. Și rătăcitul din alte lumi, în loc să liniștească delirul, ar căuta prin întunecimile sufletelor noastre ușa care să cedeze cheilor false”. Textul lui Poldy e urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București. Da, da, e amuzant. Mai ales la tragedii. Drept să spun, eu de acolo îmi adun spiritele (în carnet)”. Spațiu carnavalesc al libertății anarhice, circul - o lume a l’envers, cu paiațe grotești și luptători supraponderali - oferă spectatorilor moderni sătui de emfaza teatrală o cură reconfortantă de divertisment pur: „Sîntem rugați a fuma și a scuipa pe jos. Nimic nu e interzis. Autorii dramatici vin să adune din arenă spiritele clovnilor. Toți se gîndesc să reînvieze genul grotesc: circul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parlamentară. Valorile se vor strînge în jurul Celui care conduce prin exemplu, fără multă vorbă. Numai viața de stat puternic concentrată în mîinile suveranului și niciodată în sistem lege sau program de partid va determina noul ritm al regenerării naționale. Sîntem sătui de legi inoperante sau curînd anulabile — vrem oameni noui, oameni tineri”. În mod vădit, autorul nu este doar un adept al esteticii futuriste, ci și un simpatizant al politicii aferente. Într-un editorial din Facla lui Ion Vinea, același Riegler-Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
persoana care sună.“ Bineînțeles că știu că e Dan. Cine altcineva ar putea fi? Ridic receptorul cu un gest obosit, fără a fi prea sigură că vreau să aud ce are de spus. Mă simt pur și simplu amorțită și sătulă pînă În gît. Și foarte obosită. Mă simt, de asemenea, jenată, după mesajul pe care i l-am lăsat pe mobil. Mesaj la care nu mi-a răspuns. Îmi vine să-mi trag palme. La vremea respectivă, știam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ambițios nu mă pot aștepta decât la surprize neplăcute, a precizat. Ceea ce s-a și adeverit, problemele începând să apară cincisprezece zile mai târziu. Izolarea ce ni se impunea pentru siguranța noastră devenea tot mai mult o adevărată detenție și, sătui de a asculta la nesfârșit viersul mierlei pe acoperișuri, doream să ne-ntoarcem cât mai curând la Pavia. Când a sosit de la Bizanț solul imperial cu confirmarea alegerii și porunca de a-și da acordul scris pentru edictul Ektesis al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în drum și la Roma, ca să văd dacă Adeodato ajunsese cu bine și era teafăr, căci fusese rechemat acolo de către papa Teodor. A reînceput astfel pentru a nu știu câta oară pelerinajul meu, dar pentru prima oară mă simțeam obosit, sătul de sânge, război, intrigi, drumuri și ploi care te pătrundeau până la piele. Drumul cel mai scurt era de fapt impracticabil, așa că am fost siliți să ne abatem pe trasee alternative, nici ele la îndemâna oricui. Dacă escorta mea n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acuratețe, mobilier rustic, cufere și vechi unelte agricole, lumini de lumânare, serviciu impecabil, nimic pretențios - Îți serveau antreuri din carmangeria regiunii, șuncă de Colonnata, produse proaspete cumpărate direct de la producător. Antreul era servit pe un platou imens, practic ești deja sătul când vine partea cea mai bună: felul Întâi, al doilea, sosuri, dulciuri, totul stropit cu vin din cele mai bune crame din zonă, iar la sfârșit, țuică distilată În casă. Cu alte cuvinte, un mediu foarte intim, dar distins, frecventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ochi și urechi, vor să-ți vorbească despre lucrurile care-i apasă, despre prețuri, despre inflație, despre lifturi stricate, despre lipsa cabinelor telefonice, despre transsexualii care degradează cartierele, despre imigranții care le sparg casele. Lucruri dintr-astea. Dar el e sătul de atâta propagandă, de alarma socială, și de oamenii de rând. Și oricum, el e În avans. Președintele. Trebuia să discute cu Președintele. La numărul rezervat, telefonul sună de mai multe ori În gol, până când, În cele din urmă, bine-cunoscuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
umeri. Acum era greoi și Își pierdea firele de păr - dimineața le găsea pe pernă, fragile și despicate. Purta ochelari și nu mai avea speranțe. Îmbătrânea fără să fi fost vreodată tânăr cu adevărat. Și, mai mult decât atât, era sătul de minciună, de prefăcătorie, de lașitate. Era scârbit de monogamie, de fidelitate - sătul de cât se Înclinase În fața conveniențelor sociale, a circumstanțelor și a rațiunii. Ar fi vrut să zgârie caroseria BMW-ului lui Dario cu cheile casei În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
măi, Pampule, e plină lumea de răutate, mă, dacă și piticii..., dar chiar, mă, n-am văzut în viața mea pitic, ce era cu ăsta, cât era de înalt și cu ce era îmbrăcat? Și tot așa, în camera tihnită, sătul și bucuros peste limită, lui Zogru i se umpluse inima de fericire, își simțea capul cuprins de căldură, iar ochii râzători ai Bubosului îl făceau să se simtă iubit și mulțumit de sine. Acum, când îl așteaptă pe Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin copaci, Caută ghinde mai multe, Că îi plac ei foarte mult, Și la iarnă s-o ajute. În mijlocul codrului, Se adună animale, La
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
altă direcție. Pe drum un lup hămesit se aruncă asupra calului lui Andrei și-l sfâșie fără ca prințul nostru să aibă vreme a striga vai! Vai! Singur și fără tovarăș - calul, lui Andrei i se făcu frică. Dar lupul, ori sătul ori milos l-a lăsat pe Andrei o vreme să jelească după care i-a făcut semn să-l încalece, continuându-și calea. Merseră ei cale de-o zi, apoi de două până când au găsit pasărea. Numai că aceasta era
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atunci când o mamă își cheamă copilul seara; ultima, delicată ca șoaptele secretelor pe pernă, la culcare. Dii-naa. Nimeni nu și-a mai amintit cât de pricepută am fost ca moașă sau cum cântam, cum făceam pâine pentru frații mei niciodată sătui. N-a mai rămas nimic, doar câteva detalii oribile despre acele săptămâini pe care le-am petrecut în Salem. Ar mai fi atât de multe de spus. Dacă m-ar fi întrebat cineva, aș fi început cu povestea generațiilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deosebit de Înfierbîntat, se dusese după ea la dușul din exterior ca s-o ajute să reînșurubeze capătul care lăsa apa să țîșnească În toate direcțiile. O privire fusese de ajuns. Mai tîrziu, Chantal Își făurise refrenul obișnuit al celor care, sătui, Își pot permite să aibă remușcări. Avea mai mult decît dublul anilor lui, chiar dacă ea nu și-i arăta pe ai ei, era prea mult, mult prea mult. Momentul acela de rătăcire nu trebuia să se mai repete. Erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Vin acolo infirmiere olandeze, funcționari germani, foarte civilizați cu toții, burghezi, gen țările nordice sau Benelux. O orgie cu polițiști luxemburghezi, de ce nu? — Mi-am terminat zilele de concediu. — Și eu, marți Începe școala; dar Încă am nevoie de repaus. Sunt sătulă de predat, elevii sunt niște tâmpiți. Și tu ai nevoie de repaus, și ai nevoie de plăcere, cu o mulțime de femei diferite. E posibil. Știu că nu crezi, dar Îți repet: e posibil. Am un prieten doctor, o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mare supărare, când dai cu trăsnetele peste noi și abia mă mai țineam pe picioare. Namila de femeie se răsuci Într-o parte și râgâi. Se trezi și se uită la mine cu ochi mici. Zâmbea așa, precum un câine sătul care n-a fugărit niciodată vânatul. Tată din Cer, măcar de n-ar afla Siloa vreodată de asemenea pățanie! M-am uitat de jur Împrejur, temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai prost țânc de acasă? Nu era mai bine să fi făcut ca orice om din neamul meu? Ia... să mă fi dus eu la Siloa, așa, cum se duce omul, trufaș, cu pieptul În față, răsuflând gros și râgâind sătul, s-o apuc de mână și s-o trag după mine... Așa trebuia să fi făcut, că unul nu i-ar fi stat În cale lui Krog, ucigașul... Toți mă știau de frică și toți mă ascultau când vorbeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmi șterpeliți masa de prânz? GARDIANUL: S-a considerat că e mai bine ca osândiții să moară flămânzi. ARTUR (Vehement.): De unde știți voi că e mai bine? GARDIANUL: În primul rând că se fac economii. Ș-apoi, dacă osânditul e sătul, poate să facă pe el, în timpul execuției. Nu? Ș-atunci e groaznic... ARTUR: De ce e groaznic? GARDIANUL: Miroase... ARTUR: Și ce dacă miroase? GARDIANUL: Miroase, domnule! V-ar plăcea să fiți îngropat... așa? ARTUR (Îmbufnat.): Ce-mi pasă mie cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
degrabă un soi de lehamite, o sâcâială. Parcă n-a citit aceleași rapoarte din toate colțurile lumii! Ce mi-e Bulgaria, ce mi-s Filipinele! În orice întreprindere cât de îndrăzneață sosește un moment de scârbă, chiar de îndoială - Machedon sătul de lume, Don Juan de muieret, exemplele se pot înmulți, fapta distingându-se de altfel, bună, rea, tocmai prin reziduul ei de oboseală, prin epuizabili.......................................................................................................................................... Horrr-șșșș.....Horrr-șșșș... 4 februarie Ajutor de la Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]