15,319 matches
-
cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește împotriva Duhului Sfânt. Logion-ul este instrumentalizat politic, împotriva novațienilor puriști, care nu acceptaseră nici un compromis cu puterea în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost scrise fie de apostoli, fie de ucenici. Așa cum spune unul dintre cei mai competenți specialiști în istoria manuscriselor neotestamentare, Bart D. Ehrman, profesor la University of North Carolina: „Dacă Isus Cristos ar fi vrut să ne transmită o carte sacră și la nivelul literei, atunci ar fi scris-o cu mâna Sa și ar fi făcut așa încât acest exemplar autograf să fi ajuns până la noi fără nici o modificare în text”74. Or, constatăm astăzi că textul Noului Testament conține aproximativ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prepoziție a Noului Testament, dat fiind că, așa cum am văzut, acestea pot fi altele de la manuscris la manuscris. A nu se înțelege că aș milita pentru banalizarea ori desacralizarea textului Noului Testament. Nici vorbă! Însă oricine este familiarizat cu textele „sacre” ale școlilor filozofico-religioase din Antichitatea târzie știe că, pentru un neopitagorician, de pildă, „cărțile sfinte” erau De vita pythagorica sau Viața lui Apollonios din Tyana, pentru un neoplatonician, Viața lui Platon sau Viața lui Plotin și așa mai departe. Evangheliile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost sloboziți din legături. și cum a intrat Împăratul slavei, cu înfățișare omenească, tot întunericul Iadului s-a luminat.” Nu pot reproduce integral scena, care ar merita o interpretare profesionistă. De altminteri, cu această mise en scène, cu această „tragicomedie” sacră desfășurată la porțile iadului încep unele slujbe de Înviere. Iadul îl ia în primire pe Satana și, după ce-i ține o predică moralizatoare, îl pune în lanțuri și-l aruncă la beci până la a doua Venire. Isus apucă dreapta lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ea revalorizează timpul istoric până acolo încât Mircea Eliade va spune că profeții Vechiului Testament sunt adevărații făuritori ai Istoriei, în sensul curent al conceptului. Pentru prima dată profeții Israelului sacralizează timpul linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
incomprehensibil la nivelul istoriei profane are un înțeles, un sens puternic, la nivelul modelelor cerești. Dintr-odată, așadar, se tranșează între cele două lumi - a istoriei și a non-istoriei sau, dacă vrem, a unei istorii profane și a unei Istorii sacre -, două lumi total opuse, dar condiționate reciproc, una așezată sub semnul arbitrariului uman, cealaltă sub semnul planului divinității. De unde și imposibilitatea, pentru un simplu muritor, de a pricepe lucrurile nemuritoare („Cei care locuiesc pe pământ nu pot cunoaște decât lucrurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu sacrificiul adus. Înainte, inițiatul trebuie să postească (în cazul nostru, patruzeci de zile) și să se pregătească printr-o tehnică specială pentru contemplarea Tronului. Nu intrăm aici în amănunte (de pildă, chiar poziția trupului are importanță; misticul îngână formula sacră stând cu capul între picioare, concentrându-se spre buric). Revenim la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba), o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și combinarea formelor (caracter hibrid). Apocalipsele pot fi considerate reacții individuale și revizioniste la canonul biblic. Conform tradiției iudaice, profeția a încetat odată cu secolul al V-lea î.Hr. Dumnezeu nu mai comunică direct cu poporul Său, ci numai prin riturile sacre întreținute de preoți în Templu. Religia iudaică se instituționalizează și se clericalizează. Totuși, în orice religie revelată există și vor exista mereu răbufniri individuale, ce creează mișcări disidente, alternative la starea de fapt instituțională. Pentru a da o cât mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă trăsătură specifică a literaturii apocaliptice este reactivarea unei mitologii sincretice și, implicit, recosmizarea imaginarului religios. Profeții accentuaseră caracterul sacru al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice” se întind pe zeci de pagini; fără ele, călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dimensiunii istorice, recuperată tot prin Părinți, ea se regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați aici în discuție (De Lubac, Daniélou, Von Balthasar). A reaminti că Revelația are loc în cadrul istoriei, adică în cadrul unei temporalități sacre, înseamnă, în fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, în contextul teologic al anilor ’30-’50. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal și dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului. De ce această nevoie, spuneam, imperioasă de transpunere? Pentru că o bună parte din comunitate nu mai utiliza ebraica. În plus, exista o presiune și o atracție foarte puternică din partea mediului elenistic. Trecerea textului sacru ebraic în limba greacă a fost simțită ca un pas deopotrivă decisiv și primejdios. Vedem chiar astăzi toate discuțiile purtate în jurul traductibilității Coranului. Musulmanii neagă traductibilitatea Cărții lor sfinte, dat fiind că mesajul Profetului și limba aleasă de el, araba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
târziu, cam pe vremea lui Isus, Philon din Alexandria insistă, ca nimeni altul, asupra caracterului inspirat, divin al traducerii însăși. Pentru autorul Scrisorii lui Pseudo-Aristeas, anterior lui Philon, acest lucru este secundar. Philon subliniază, insistă, descriind chiar și o sărbătoare sacră fondată în amintirea evenimentului. E drept, are și un interes personal, după mine. Dacă textul Septuagintei n-ar avea legitimitate sacră, atunci toată opera sa exegetică ar fi automat invalidată. Dacă Septuaginta nu-i realmente cuvântul lui Dumnezeu, ce sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
autorul Scrisorii lui Pseudo-Aristeas, anterior lui Philon, acest lucru este secundar. Philon subliniază, insistă, descriind chiar și o sărbătoare sacră fondată în amintirea evenimentului. E drept, are și un interes personal, după mine. Dacă textul Septuagintei n-ar avea legitimitate sacră, atunci toată opera sa exegetică ar fi automat invalidată. Dacă Septuaginta nu-i realmente cuvântul lui Dumnezeu, ce sens ar mai avea atunci comentariile și tratatele lui Philon însuși, făcute exclusiv după Septuaginta? Philon, deși evreu, nu știa ebraică decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, în Grecia, traducerea Septuagintei în neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta în biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. S.M.: și traducerea românească, și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de multe săptămâni, proaspătul ucenic la înalta școală a științelor matematice trăi revelații peste revelații și uită aproape cu totul de Felicia și de problemele obișnuite ale vieții lui de până atunci. Tinere domn, ai fost primit în acest loc sacru. Ești în ceata celor aleși. Ține-o drept înainte și să nu te oprești la jumătatea drumului! îl povătuia profesorul Barbilian de câte ori îl vedea pe coridor. Într-o zi, el îl chemă chiar într-un cabinet și-l întrebă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
este dor să visezi? De când n-ai mai visat ca un om? Ca un om, nu ca un animal hăituit?... Ieri am adormit în acordurile unei melodii fredonate de John Lennon, care îmi șoptea că viața este doar timpul acela sacru în care mi se întâmplă să-mi fac alte planuri. Și am fost fericită în acel somn. Croiam proiecte, mă reinventam ca om... Dar am realizat că aceasta nu era viață. Nu te poți reinventa, ca om, zămislind proiecte doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
parcă a fi preot nu este decât o ocupație oarecare din nomenclatorul meseriilor. Poți comunica oare cu un preot pe care-l întâlnești o singură dată în viață? I te poți mărturisi? Se poate întâlni sufletul tău cu spiritul lui? Sacrul are nevoie de permanență, de rădăcini iar vorbesc despre rădăcini, rădăcini, rădăcini... de speranța într-o anume eternitate. Dacă n-aș crede în Dumnezeu, nu mi-aș face atâtea probleme, dar, vorba lui Voltaire, Universul mă tulbură și nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fețe arăbești s-a mai întunecat puțin, motiv pentru care mi-a spus că oamenii lui mi-au refăcut integral CV-ul, așa că avea știință despre faptul că sunt fostă soție de violonist celebru. Pentru că în lumea lui virginitatea este sacră, nu voi putea fi, ca rang, prima soție. El, ființă care are mare respect pentru valorile nației sale, abia cumpărase, cu dolari grei, o cămilă virgină, semn al marii fecundități și purități... Șeiciorul se ține scai. Că, vai, el, Majed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sale, sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu era pic de durere între noi. Totul era sacru, dulceag, intim. El nu mă alungă niciodată, el mă cheamă. El îmi cântă, el mă mângâie.... El nu mă minte, el mă cheamă, el îmi spune, el mă protejează, el, el, el, el.... Ce-ți pasă ție, măi pisoi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spre pământul depărtărilor, spre pământul altor tărâmuri. Iar sus, lângă noi, se simțea arta pură care există preț de un moment, într-o dulce melancolie . Se poate numai contempla și trăi, apoi păstra în minte ca pe ceva unic și sacru. Angi trăia în demnitate și regret un sentiment ca acesta. Respecta și iubea sincer cerul, arta, individul. Era un artist nemărturisit. Să nu mi se fi părut și mie frumos cerul, m-aș fi mirat, însă i-aș fi respectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe mine mergeam sub cerul liber. Cumva, el știa că sunt acolo și venea și el. Să-mi țină de urât. Schimbam câteva vorbe în șoaptă, să nu ne audă nimeni, iar spusele noastre căpătau dintr-un foc un caracter sacru. Sau, dacă era întuneric, fără lună, Angi îmi spunea: Ți-e frică? Nu. Ești aici? întindeam mâna spre el. Da. Știi bine că voi fi lângă tine de câte ori vei avea nevoie de mine. Știam acest lucru. Apoi ne atingeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bucurat foarte mult când am primit scrisoarea ta. Vestea că te căsătorești ne-a surprins, însă te felicităm din tot sufletul și îți dorim tot binele din lume. Nu știm sigur dacă îți vom putea fi alături în acea zi sacră, însă să știi că, în spirit, vom fi prezenți. Irin este însărcinată în luna a cincea și amândoi așteptăm cu multă nerăbdare venirea copilului pe lume. În jurul nostru este multă vervă, toți prietenii noștri sunt entuziasmați, și Irin este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atât de bine. avea atâta chef de viață. Simțea dorința. Se simțea! Se culcă liniștit și odihnit pe pat, mulțumit de sine și împăcat de toate. Mulțumesc, Doamne, că am ajuns înapoi! Cu tot sufletul plin de recunoștiință rostesc acest sacru Amin. Se trezi în mijlocul nopții, ferindu-se prin rostogolire de metalul săbiei nemuritoarei, care se înfipse în pat. Frumoasă și sclipindă la lumina lunii, acum își arata adevărata-i mândră fire această Ultimă Rivală. Doru simțea că trăiește. Era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
n-a fost nimic de găsit. Am reușit însă să descopăr legături între și să mă las jonglând în acele dimensiuni cu legi proprii. Olimpia prea grăbită, nu am timp, mă grăbesc, devin motivația pentru a menține inerția. Ating ușa sacră, mare, familiară. Parcă pământul devine primitor. Sentimentul de siguranță este incredibil. Totul pare incredibil de stabil, neschimbător. Luminile aprinse, băncile din lemn, larghețea bisericii umplute cu oameni, vocea umană și atât de aproape de tine a preotului, intimitatea normală, simt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi Copiii lui Dumnezeu, și nu Dumnezeu împărțit în noi. "Detașarea, acțiunea dezinteresată, non acțiunea constituie etosul lumii din Extremul Orient", dar aceasta nu se opune rațiunii, ci favorizează descurcarea pe cont propriu, de la distanță. Asta pentru că religia era "administrarea sacrului" (Braunstein F). De aceea materialul și circumstanțialul puteau avea un cuvânt de spus. Și dacă puterea e strâns legată de ritualuri, în orient aceasta a cu atât mai sacru cu cât ritualurile sunt observate și descoperite prin valoarea umană. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]