1,549 matches
-
pH-lui optim este diferită de la o enzimă la alta și se poate găsi în domeniul acid, alcalin sau neutru. De obicei pH-ul optim coincide cu pH-ul lichidelor biologice în care enzimele își desfășoară activitatea. Astfel, în cavitatea bucală, saliva are o reacție neutră, ceea ce face ca acest pH (6, 9, 7) să fie optim pentru activitatea amilazei salivare; în stomac, unde mediul este acid, acționează pepsina care are pH-ul optim de 1,5 2. Sucul pancreatic este alcalin
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
4 glicozidică din celuloză, cu eliberare a doi moli de *glucoză. Glicozid hidrolazele care catalizează reacția de hidroliză a amidonului și glicogenului până la faza de maltoză și glucoză se mai numesc și amilaze. În organismul animal amilazele se găsesc în salivă, mușchi, ficat, intestin, sânge. Amilazele sunt de mai multe tipuri: *-amilazele (endoamilaze) care scindează legăturile glicozidice din interiorul lanțului poliglucidic cu formare de maltoză și dextrine: * amilaze (exoamilaze) care scindează legăturile glicozidice de la capetele lanțului poliglucidic cu formare de maltoză
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
8.1. Reacții de evidențiere a activității enzimelor 6.8.1.1. Evidențierea activitații peroxidazei Peroxidazele sunt enzime care fac parte din clasa oxidoreductaze. Sunt distribuite în diferite țesuturi și lichide ale organismului animal, predominând în sânge (leucocite), ficat, lapte, salivă. Ca structură, peroxidazele sunt metal-enzime (heminproteide); gruparea prostetică este asemănătoare hemului din hemoglobină, însă fierul se găsește sub formă Fe3+. Ca acțiune, peroxidazele catalizează reacția de descompunere a peroxizilor în apă și oxigen atomic; oxigenul poate fi acceptat de diferiți
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
nuanță verde) datorită formării albastrului de benzidină. 6.8.1.2. Evidențierea activității α amilazei Amilazele sunt enzime care fac parte din clasa hidrolaze. Ele sunt răspândite atât în organismul animal cât și în cel vegetal; α-amilazele sunt prezente în salivă, intestinul subțire, mușchi, ficat, sânge, spermă. Amilazele catalizează scindarea hidrolitică a amidonului și a glicogenului până la stadiul de maltoză. Ca produși intermediari se obțin dextrinele care, în funcție de masa lor moleculară, determină, în prezența iodului, apariția unor colorații caracteristice: albastră-violetă (pentru
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
reacție indică hidroliza completă a amidonului. Activitatea enzimatică este invers proporțională cu timpul de hidroliză. R e a c t i v i: * Soluție de amidon 1 % * Soluție de iod în iodură de potasiu 0,3 % * Amilază salivară: se colectează salivă într o eprubetă; după filtrare se diluează în raportul 1/10 cu apă distilată * Reactiv Fehling (I, II) Mod de lucru: Intr-o eprubetă se măsoară 10 cm3 soluție de amidon și se incubează minute într-o baie de apă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
sunt depășite, se activează mecanismele de apărare umorală și celulară nespecifică, reprezentate de factorii umorali nespecifici. Factorii umorali nespecifici Factorii umorali nespecifici sunt reprezentați de lizozim, sistemul complement și citokine. Lizozimul este un polipeptid cu activitate enzimatică, prezent în lacrimi, salivă, secreții nazale, plasmă, lapte matern și granulațiile PMN. Lizozimul are rol de amplificare a acțiunii sistemului complement și de hidroliză a peptidoglicanului cocilor gram pozitivi, interferând cu sinteza peretelui celular. Sistemul complement este format din 34 de proteine plasmatice, activate
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
omul bolnav, cu forme aparente sau inaparente de mononucleoză infecțioasă (MNI). Receptivitatea este generală. Incidența maximă se înregistrează între 14-16 ani la fete și 16-18 ani la băieți. Transmiterea bolii se face de cele mai multe ori direct, pe cale aerogenă sau prin salivă. Infecția după transfuzii sau transplant de la donator cu infecție activă cu virus Epstein Barr (VEB) este discutabilă. Infecțiile asimptomatice sunt frecvente la vârste mici (2 4 ani). Formele atipice de boală sunt obișnuite la vârste mari. După unele studii, 95
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
utilizează teste monospot, care sunt mai rapide. Determinarea anticorpilor specifici este indicată în situații speciale (primii apar și dispar Ac anticapsida - IgM, ultimii apar Ac neutralizanți care persistă toată viața). Alte metode virusologice performante pentru diagnosticul VEB din exudatul faringian, salivă sau din limfocitele B sunt identificarea ADN-VEB prin polymerase chain reaction (PCR) și izolarea virusului în culturi pe medii celulare. Aceste investigații nu sunt utilizate pentru diagnosticul curent al MNI. Alte modificări biologice inconstante, utile pentru diagnosticul unor localizări ale
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sugari alimentați natural. Sursa de infecție este reprezentată de bolnavi cu forme simptomatice sau asimptomatice de boală. Frecvența formelor asimptomatice este crescută, depășind chiar 30% dintre infecții. Transmiterea se face direct, pe cale aeriană, mai rar indirect, prin obiecte contaminate cu salivă. În formele simptomatice, contagiozitatea începe cu 2 zile înaintea debutului și durează încă 5 zile după debut. Imunitatea după boală este durabilă. Etiopatogenie Virusul urlian aparține familiei Paramyxoviridae și are o structură similară virusurilor gripale, cuprinzând ARN-ul viral și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
în cursul epidemiilor, mai ales pentru diagnosticul formelor atipice de boală. Diagnosticul etiologic nu este de uz curent și este recomandat doar în cazurile cu manifestări primare extrasalivare, mai ales neurologice. Izolarea virusului pe culturi celulare se poate face din salivă, LCR, urină, recoltate în primele zile după debut. Examenele serologice se bazează pe evidențierea anticorpilor IgM în primele zile de boală sau pe creșterea semnificativă (de 4 ori) în dinamică (la debut și în convalescență) a titrului anticorpilor. Tabloul biologic
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
la 5-10 ani. Profilaxia tetanosului neonatal se face prin vaccinarea gravidelor. 13.10 Rabia Rabia este o zoonoză a vertebratelor cu sânge cald, manifestată ca encefalită fatală. Epidemiologie Receptivitatea este generală. Transmiterea la om se face prin contactul plăgilor cu saliva animalului bolnav, care este contagios cu 5-7 zile înainte de semnele clinice și moarte. Liliecii pot fi purtători sănătoși. Transmiterea interumană a fost descrisă după grefă de cornee. Etiopatogenie Virusul rabic este un ARN virus, din familia Rhabdoviridae. După ce pătrunde pe cale
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
axonii nervilor periferici, către măduva spinării și creier, cu o viteză de 50-100 mm/zi. La nivelul sistemului nervos central, în substanța cenușie, virusul se replică și determină encefalita cu corpusculi Babes-Negri. Virusul poate disemina și centrifug, în alte țesuturi (salivă, rinichi, plămâni). Tablou clinic Incubația la om este de 20-90 zile. Manifestările clinice au două forme: furioasă (frecventă) și paralitică (20%). Forma furioasă prezintă o fază de invazie cu astenie, fatigabilitate, febră. În perioada de stare apar hiperactivitate cu bizarerii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pareze și paralizii flasce ascendente. Statusul mental se degradează progresiv, cu instalarea comei în 27 zile. În forma paralitică evoluția este mai lungă, lipsesc hidroși aerofobia, hiperactivitatea și convulsiile. Diagnostic Diagnosticul rabiei este preponderent clinic. Virusul se poate identifica din salivă, LCR, biopsie cerebrală, amprentă de cornee, prin IF, culturi celulare, microscopie electronică, tehnici moleculare (PCR). Postmortem se pot evidenția corpusculii Babeș Negri în țesutul cerebral, prin colorații cu hematoxilin-eozină. Diagnosticul diferențial se poate face cu sindromul Guillain-Barre, poliomielita, encefalomielita postvaccinare
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
supurată pretragiană (debutul fenomenelor inflamatorii acute este nodular, pretragian); 3. Abcesul parotidian (tumefacția inflamatorie este masivă, înconjoară marginea posterioară a ramului ascendent mandibular); 4. Parotidita acută supurată (la presiunea exercitată pe glanda parotidă respectivă, prin orificiul canalului Stenon se elimină salivă amestecată cu puroi); 5. Osteomielita ramului ascendent al mandibulei (semne radiografice sugestive „în miez de pâine”; se poate totuși însoți de un abces profund sub maseter). 6. Formațiuni chistice sau tumorale la nivelul ramului vertical mandibular (excluse radiologic). Diagnosticul definitiv
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
suprafață neregulată, acoperită de o secreție murdară și fetidă; ¾ mugurii sunt separați de șanțuri anfractuoase, prin care se scurge lichid sanguinolent și purulent, ce antrenează sfaceluri tisulare necrozate și urât mirositoare; ¾ pe partea orală a tumorii, datorită contactului permanent cu saliva, tumora are un aspect slăninos; ¾ igiena orală este defectuoasă, cu depozite de tartru abundente, leziuni de parodontită marginală cronică profundă generalizată, edentație întinsă maxilară și mandibulară neprotezată; ¾ submandibular bilateral se palpează câte un ganglion mărit de volum, de cca 2
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
în sindromul Zollinger-Elison (tumoră secretantă de gastrină)identificarea infecției cu Helicobacter pylori - metodă obligatorie în ulcerul gastric, opțională în ulcerul duodenal (vezi capitolul "Ulcerul gastroduodenal"). Există un test direct (testul ureazei) și teste indirecte: determinarea Ac antiHP în ser sau salivă, identificarea bacteriei în scaun, test respirator cu uree marcată cu C13 sau C14. Explorarea funcțională intestinală este axată pe diagnosticul paraclinic al malabsorbției (deficiențe de absorbție a diferitelor principii nutritive) prin teste screening (albumină serică, colesterol, sideremie, vitamina B12 și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
AINS, simptome de hipersecreție gastrică sau terapie recentă pentru HP. Există două tipuri de metode de determinare: - directe: EDS cu biopsie din mucoasa antrală, urmată de cultură sau testul ureazei (test rapid de culoare) - indirecte: Ac antiHP în ser sau salivă, identificarea bacteriei în scaun, test respirator cu uree marcată cu C13 sau C14. Diagnostic diferențial Este extins, dar trebuie individualizat în funcție de pacient. Se poate face cu: cancerul gastric, afecțiuni pancreatice, litiaza biliară, dispepsie funcțională, durere neuromusculară etc. Endoscopic se impune
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
350 milioane de persoane, dintre care 40% vor dezvolta complicații severe (ciroză hepatică și carcinom hepatocelular). România face parte din zonele cu incidență crescută a infecției. Transmiterea se face de la persoana infectată la persoana receptivă (nevaccinată) prin fluidele biologice (sânge, salivă, alte secreții). Expunerea poate fi perinatală (mamă infectată-nou născut), parenterală sau percutană (transfuzii, tratamente stomatologice, injecții de orice tip, tatuaje, piercing), sexuală, prin contact direct intrafamilial (posibil prin leziuni superficiale cutanate). Categoriile cu risc crescut sunt: pacienți cu afecțiuni debilitante
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cu infecții secundare (pneumonie, bronhopneumonie), dezechilibrului acidobazic sever (respirația acidotică). Afectarea digestivă se manifestă prin grețuri în special matinale, vărsături, anorexie, simptome care pot duce la malnutriție. Alte manifestări particulare sunt fetorul uremic (halenă uriniferă a respirației, consecința eliminării prin salivă a amoniului) și gustul metalic. Sunt frecvente ulcerele peptice, HDS, hepatita virală B și C. Afectarea neurologică este manifestă prin AVC și encefalopatia uremică: insomnie, somnolență, tulburări de memorie și concentrare, anxietate, labilitate emoțională, depresie, dezorientare, confuzie, ocazinal halucinații. În
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
la nivelul duodenului și jejunului, după metabolizare întro formă absorbabilă, inactivă. Este transportat legat de albuminele serice și transformat într-o formă activă. Stocarea se face la nivel intracelular hepatic. Pierderea zilnică este de 1-2% prin descuamarea pielii, scaun, urină, salivă, transpirație. Acidul folic (vitamina B9) intervine în metabolismul aminoacizilor și în sinteza de ADN și ARN. Tablou clinic Este identic cu cel din anemia prin deficit de vitamină B12 cu excepția unor manifestări neurologice. Explorări paraclinice Hemoleucograma și frotiul de sânge
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
mai degrabă tipul de acalazie „viguroasă”. Regurgitația apare când esofagul este suficient de dilatat pentru a reține o cantitate mare de alimente și constă în eliminarea de alimente ingerate cu multe ore înainte, nedigerate, amestecate cu o cantitate mare de salivă, dar nu cu acid sau bilă. Deseori pacienții o relatează ca „vărsătură”, dar anamneza scoate în evidență absența elementelor caracteristice vărsăturii; regurgitația poate apare și noaptea, bolnavii trezindu-se cu perna plină de materialul regurgitat. Sughițul, urmare a stimulării terminațiilor
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
prin esofag până în stomac sau chiar absența trecerii acestuia în stomac. Diagnostic Diagnostic pozitiv trebuie suspicionat la orice bolnav cu disfagie pentru solide și lichide sau disfagie paradoxală instalată lent cu evoluție uneori intermitentă, însoțită de regurgitații de alimente și salivă, uneori dureri și sughiț. Diagnosticul este confirmat de examenul radiologic baritat și de înregistrarea manometrică. Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu alte afecțiuni care mimează tabloul clinic al acalaziei cardiei. Prioritate pentru clinician trebuie să fie excluderea unui grup de afecțiuni
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
cancerul avansat, simptomul cel mai important este disfagia; la început intermitentă, declanșată de ingestia alimentelor solide, este apoi, pe măsura dezvoltării tumorii, continuă și progresivă inclusiv la alimentele semisolide și în final și pentru cele lichide, împiedicând chiar și deglutiția salivei. La apariția disfagiei, tumora a ocupat deja peste jumătate din circumferința esofagului și, din nefericire, este deja nerezecabilă. În fazele avansate, disfagia este însoțită de regurgitații, halenă fetidă, sughiț, eructații și hipersialoree. Durerea retrosternală, prezentă în stadiul incipient la mai
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
la nivelul joncțiunii esogastrice alcătuesc o “frână” cu rol în prevenirea RGE . II. Clearance-ul esofagian definește capacitatea esofagului de a curăți materialul refluat și se realizează prin trei mecanisme: 1) activitatea motorie (undele peristaltice esofagiene); 2) forța gravitațională; 3) deglutiția salivei (neutralizează acidul). În BRGE peristaltica esofagiană este inadecvată la aproape jumătate dintre bolnavi, ceea ce explică clearance-ul prelungit. În poziție orizontală, clearance-ul esofagian este și mai mult prelungit, timpul de contact al mucoasei esofagiene cu acidul refluat este mai mare, pirozisul
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
orizontală, clearance-ul esofagian este și mai mult prelungit, timpul de contact al mucoasei esofagiene cu acidul refluat este mai mare, pirozisul și regurgitația acidă mai severe și bolnavii simt nevoia de a adopta poziția șezândă. Clearance-ul chimic (realizat prin înghițirea salivei alcaline) este întârziat în timpul nopții când secreția salivară practic încetează, neutralizarea conținutului gastric refluat în esofag fiind semnificativ redusă. III. Întârzierea evacuării gastrice - urmare a unei tulburări a motilității gastroduodenale - determină distensie gastrică postprandială care declanșează prin reflex vagal relaxarea
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]