9,763 matches
-
înarmate cu arme de foc personale și arme albe, că sînt asigurate mijloace de transport rapide din dotarea Arsenalului și că se fac eforturi deosebite de corupere a unor ofițeri din Garnizoana Bucureștilor. Cu deosebit respect am onoarea să vă salut, inspector principal Leonard Bîlbîie." Cînd a citit prima dată acest raport, dincolo de curiozitatea și îngrijorarea firească provocată, a avut și o clipă de încîntare. Poate nu chiar încîntare, dar bucurie și mai ales satisfacție a fost. Nu se înșelase deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gîndea bine, n-a avut niciodată această ocazie, cele cîteva prilejuri cînd s-au întâlnit nu l-au ajutat, erau tot sindrofii ori recepții, cum a fost și ultima, cînd cu vizita lui Baibo. Iar în asemenea împrejurări, chiar dacă nu saluți pe cineva, nici nu se observă. Zîmbi acru, încrețindu-și fruntea, puse din nou mîna pe telefon și amînă întrevederea cu inspectorul Stan pentru a doua zi dimineața. În schimb, ceru să i se facă legătura cu prințul Basarab Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare de lemn cu coada. Era o muncă banală și plictisitoare, dar care trebuia făcută, daca voiau să rămână pe linia de plutire, așa încât toți membrii expediției erau nevoiți să o desfășoare cel puțin două ore pe zi. După ce îi salută cu un zâmbet și cu un semn al mâinii, Tapú Tetuanúi se apropie de vasul mare aflat în mijlocul punții, în centrul căruia ardea zi și noapte un foc, întreținut de femei. Vahíne Tiaré îl întâmpină cu un zâmbet debordant: — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zâmbet și cu un semn al mâinii, Tapú Tetuanúi se apropie de vasul mare aflat în mijlocul punții, în centrul căruia ardea zi și noapte un foc, întreținut de femei. Vahíne Tiaré îl întâmpină cu un zâmbet debordant: — Bună dimineață! îl salută, veselă. Ți-e foame? Pescarii au prins trei Mahi Mahi superbi și șase toni. Ce preferi? —Mahi Mahi. —Crud sau fript? Fript. — În câteva minute o să fie gata. Îi pregăti masă: o bucată mare de pește fript în cenușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cele două luă sfârșit în ziua în care Luana, la braț cu verișoara ei, se îndrepta spre casă. Își țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești prietenă cu ea, Emanuela? Desigur. E verișoara mea. Surprinsă, profesoara nu mai făcu nici un comentariu. De atunci, nota cea mai mică a Luanei la istorie a fost opt.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se afla și a faptului că locul ei ar fi trebuit să fie pe scaunul liber de lângă Marc, făcu să-i piară zâmbetul de pe față și sângele din obraji. Ochii băiatului își pierdură strălucirea și se întunecară brusc, el o salută dând ușor din cap și luă haina de pe scaunul ce voise să-l păstreze pentru ea. Privirile colegilor lui, aliniați în rând, exprimau stupoare. În clipa în care o văzuse, Marc tocmai le vorbea despre prietena lui, o aștepta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așteptă la intrarea în cămin. Ernest apăru în colțul aleii și văzînd-o dădu să se întoarcă. Se răzgândi și-o porni agale spre ea. Fata îl așteptă liniștită să se apropie, țintuindu-l cu privirea. Ajuns în dreptul ei băiatul o salută și voi să intre. Luana spuse: Sunt însărcinată. Înțepeni locului, ca trăsnit. Se întoarse spre ea uluit. Ce-ai spus? Te știam un tip inteligent. Nu-mi schimba impresia despre tine. El ezită un moment și zâmbi. Te ții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai ușurate. Ai să vezi că după ce naști toate se vor schimba. Te trezești că nu-ți mai vin hainele, că ți s-au lăsat sânii și că bărbatul se uită după altele. Marc Antal veni la ea să o salute. Luana Leon era o apariție căreia orice bărbat, mai ales un fost prieten, nu putea să-i reziste. El nu contenea s-o copleșească cu laude și nu făcea nici un efort să ascundă admirația pe care o încerca atunci când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de noiembrie, o minune de copil, o frumusețe gingașă cu pielea albă și ochii negri ca ai mamei. Sanda dădu fuga la Iași s-o felicite și să-și strângă nepoata în brațe. Întâlnirea cu proaspătul tată fu glacială. Se salutară, fără nici un alt cuvânt. Nevoiți să plece împreună, păstrară tot drumul o tăcere îndărătnică. Ajunși acasă, Radu se închise în dormitor. La scurt timp, femeia îl auzi hohotind. Nu se îndoia că e fericit. Nu ezita să afirme c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asupra soției, erau lipsite de orice rațiune. O gelozie absurdă, fără fundament, nu făcea decât să le strice relația. Era inevitabil ca familia Noia să se întâlnească cu Ștefan Escu pe stradă sau în altă parte și acesta să-și salute fosta nevastă. Radu urla și făcea o adevărată dramă după fiecare întâmplare de acest gen. Luana suferea și Iuliana nu putea să suporte asta. Nu se atașase de Radu. Era convinsă că de o iubire atât de sinceră și profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că-l mai știa. Înnebunise? O luase razna? Vizită familia Darie și afișă o așa veselie și dezinvoltură, încât Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei prin noapte: fugea. El n-a Întors capul. știa că Înaintea lui e o dărâmătură de zid, numai bun să ascundă o pereche ghemuită. Iar lângă zid trebuia să fie o fată, Întotdeauna aceeași fată. Salut, a zis fata. Salut, frumosule. Nu era nici Înaltă, nici scundă, avea aceeași Înălțime ca Johan, umeri zvelți și șolduri pline și nu-și ascundea fața cu un strat gros de pudră, cum făceau celelalte. De mult nu te-am mai văzut, a zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te uită, a exclamat unul dintre ei rezemându-se de spă tarul scaunului, a venit Jakarta Jane, iubita armatei! Cu ce ocazie ne faci această nemaipomenită onoare? — Nici o ocazie, m-am gândit să dau o raită pe la voi să vă salut, a spus Margaret luând loc pe un scaun. — N-am mai pomenit să dea Margaret Bates o raită ca să ne salute. Ai nevoie de ceva? Avea un zâmbea deschis și un chip tineresc, dar surprinzător de brăzdat de riduri. Îndesat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ocazie ne faci această nemaipomenită onoare? — Nici o ocazie, m-am gândit să dau o raită pe la voi să vă salut, a spus Margaret luând loc pe un scaun. — N-am mai pomenit să dea Margaret Bates o raită ca să ne salute. Ai nevoie de ceva? Avea un zâmbea deschis și un chip tineresc, dar surprinzător de brăzdat de riduri. Îndesat, cu brațe zdravene, păroase, dege tele lui butucănoase de muncitor cu sapa păreau cu totul nepotri vite cu scrisul sau cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acoperite de graffiti, iar lăstunii se cuibăriseră pe sub streșini. Avea aerul unui edificiu antic și, la umbra unor falnici arbori-de-ploaie, părea cuprinsă de umezeală. Margaret s-a simțit de-ndată Înviorată În penumbra răcoroasă a unei mari verande. — Bună ziua, a salutat-o femeia de la recepție și s-a ridicat de parcă ar fi recunoscut-o, de parcă o așteptase. — Mă Întrebam dacă aș putea cumva să răsfoiesc niște numere vechi din ziarele pe care le aveți, oricare ar fi ele. De fapt, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
elegant și mai mic de statură. Odată ajuns la jumătatea curții, s a Întors să-și fluture amândouă mâinile În chip de rămas bun, mâinile lui bine Îngrijite, o dată, de două ori, ca și cum n-ar fi fost sigur cum se salută, ca și cum de-abia În ziua aceea ar fi Învățat cum trebuie să-și ia cineva rămas bun. Arată ca un copil, Își spusese Margaret. Întocmai ca un copil. 9 — Te rog, spune da, Mick! De data asta chiar că am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apariția În grabă și a dezlegat funia dintre stâlpi. S-ar fi zis că-i atârnă Între mâini un piton mort. I-a ghidat până ce au parcat chiar lângă treptele cinematografului. Bună seara,Tuan, bună seara, domnișoară Farah, i-a salutat În vre me ce urcau scările. Ați venit pentru spectacolul de la miezul nopții? Bună seara, Seng, a răspuns Farah. Ce-ți mai face nepotul? Trebuie că e mare acum. (Johan, Bob, le-a șoptit ea, pentru numele lui Dumnezeu, Încercați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unui șir de case scunde, erau așezați doi bătrâni pe o băn cuță de lemn. Dinaintea lor, pe pământ, așezaseră câteva lucruri de vânzare, printre care un carton de Winston și niște sticle cu neofalină de culoarea mierii. L-au salutat pe Din Înclinându-și capetele, iar fețele lor bătute de soare au schițat În treacăt un zâmbet. Din s-a oprit În fața unei tăblii de zinc pe care erau lipite vechi afișe cu reclame de băuturi nealcoolice și de țigări
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și pantofi roșii. E ca o actriță de cinema, și-a zis Adam. Sunt eu, Zubaidah, a zis ea, știi tu, Z. Ce surpriză să te văd! I-a luat o mână Într-ale ei și a strâns-o de parcă saluta un vechi prieten. Chelnerul era acum Însoțit de doi soldați. Se holbau neajutorați la mulțime, nu și la Adam. Acesta s-a Întors spre chelner, i-a prins privirea o clipă, Însă el s-a făcut că nu-l vede
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la ea. Călătoria pe Île de France a fost mai rapidă și mai plictisitoare decât Își imaginase. Cabina ei de la clasa a doua era simplă, strâmtă, dar nu și lipsită de confort. O Împărțea cu o femeie În vârstă care saluta politicos, dar nu se arăta dornică de conversație, lucru care Îi convenise de minune. Acolo a rămas mai tot timpul călătoriei, ținându-se la distanță de tinerii americani bogați, care o dezgustau Încă de pe atunci. Mișunau pe toate punțile, se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care păzeau ușile sau mărșăluiau pe marginea peluzelor doi câte doi sau În formații mai mari. Alții, mai În vârstă, treceau prin holuri și dispăreau În tăcere pe după uși Întredeschise. Câțiva i-au aruncat câte-o privire, dar n-a salutat nimeni. A fost condusă Într-o somptuoasă sală de recepție unde i se Îngropaseră picioarele În covorul moale. Erau câteva fotolii tapisate cu damasc auriu și o masă mare, rotundă, cu platou de marmură, cu picioare sculptate și aurite. Pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
albastru-cer, inexpresiv. Ce-a trecut timpul, murmură oaspetele, consultându-și îngrijorat ceasul. Fantastic, domnule. Am uitat cu totul de antrenament. Se bătu peste frunte, nu reușea să intre in rol. Se smulse de pe canapea propulsat de niște arcuri invizibile. Vă salut! Privi nedumerit la cele trei statuete din încăpere. Nici una nu se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo. I-am zis la ieșire, ce vrei, dragă, să te pui bine și acolo și acolo, nu merge frate așa, Madona n-ajută pe ăștia ca de-alde tine. I-a căzut plumb la stomac, nici nu mă mai salută. Hî, hî, hî se auzi Nina, mă întreb ce dorință își punea în timp ce bătea mătănii, hî, hî, hî, cu sârg mai, mai, să-și teșească scăfârlia, mor, mor de necaz, Nik, să lipsesc eu de la un asemenea spectacol! Curat spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Trecuse strada o tânără uscățivă. Purta în mână o poșetă minusculă, demodată. E o tipă dată naibii dar ce-i al ei este al ei, știe muzică și o s-o țină ca meditatoare cu toată scumpetea ei. Bună dimineața, domnișoară, salută Angelescu aplecat peste pervaz. Tocmai aeriseau biroul. El se gătise de plecare pe teren, ce strică o vorbă bună, acolo, femeii, își zise. Avea Angelescu pleoapele umflate de guturai și astăzi mai mult ca oricând îi înjura în gând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
picior? Ha, ha, ha, bună. Farfurioara cu orez era pătrată, cu două dungi verzui pe margini. Lingurița o fi inoxidabilă? Da de unde! Era o linguriță ușoară din aluminiu, inestetică, n-ar fi luat-o nimeni acasă. Viorel prinse servieta și salutând cu plecăciuni ostentative pe tânărul coleg, plecă la datorie. Afară larma rândunelelor presa, îți împrăștia gândurile, te sufoca, și, culmea, îți strecura un ușor, dar periculos, sentiment de frică. PĂSĂRILE. Merse hăt, hăt, departe, într-o stație de autobuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]