22,145 matches
-
destinul disciplinei pe care o reprezintă. Oricît ar fi ei de fragili și de scîrbiți de nivelul scăzut al diverselor dezbateri sau derutați de bădărăniile altor "vedete" ale momentului, nu ai voie să aștepți la nesfîrșit ca alții să te salveze, să lupte pentru tine. Să revin însă la Fundație. La început mi s-a propus să intru în diverse partide sau să-mi fac unul al meu, căci aveam foarte mulți cititori și mă bucuram de încrederea lor, dar am
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
un număr fix la o instituție ce ar trebui să fie foarte mobilă. Una dintre puținele instituții care mergeau, care a crescut de la an la an. Dacă cele cîteva zeci de milioane economisite, prin darea afară a atîtor oameni, ar salva țara, s-ar justifica sacrificiul... Sigur, vinile trebuie împărțite. Imediat după Revoluție, noi, scriitorii, am încetat să fim breasla puternică și solidară, de care vechiul regim a fost obligat să țină seama. Politica a murdărit totul. Unii au devenit mari
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
aerul înghețat mă împiedică/ Să mă descompun./ Să-mbib cearceaful, să mă scurg pe covor,/ Să-ți îmbăloșez trupul cu-o spumă alb-rozalie.// Tu dormi. Goală și fragedă./ Ah! De te-aș putea atinge/ Cu-n deget măcar, m-aș salva!" (E ora Păstorului). Trăirea decăzută se irealizează aidoma poeziei, într-o așteptare albă. Invers decît în chip obișnuit, nu viața e modelul poeziei, ci poezia se instituie ca model al vieții: "Scriu despre singurul obiect/ Care nu există./ Și sper
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
-l evita, tindem să alegem soluția cea mai la îndemînă, cea a despărțirii taberelor: "denigratorii", damnați să se perpelească veșnic în flăcările iadului, "apărătorii", ce vor locui, iarăși veșnic, în grădinile Edenului. Acum ne putem arăta mulțumiți: eternitatea a fost salvată. Revin asupra unei afirmații scăpate anterior de sub condei. Pomeneam de o "cultură dinamică, debarasată de spaimele identitare". Se pare că tocmai aici se ascunde călcîiul lui Ahile. M-a frapat de la începutul dezbaterii că, în rîvna cu care diverși combatanți
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
ăsta pe care-l așteptăm nerăbdători ar fi un groaznic elvețian, provincial și zgomotos." De decepția cu pricina ne temeam toți, dar nu pe ea o resimțirăm la primul contact. Finețea în toate cele este aceea prin care Tzara se salvează, se justifică. Nici chiar astăzi nu văd ce i s-ar putea reproșa. Cu toate astea, am fost toți, la început, Eluard, cred, Philippe ca și Soupault și André Breton puțin nedumeriți: nu era omul nostru..." Nu era și totuși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
preocupați de o acută problemă a marilor orașe de pretutindeni: indiferența oamenilor față de oameni. Memorabilă este scena de pe stradă cînd detectivul disperat ajunge să agreseze trecătorii încercînd să-i oblige să privească atent portretul unei fete căutată pentru a fi salvată de la o moarte sigură. Thriller-ul se configurează într-un mod nu tocmai inedit căci au mai existat filme din această categorie care au uzat de aceeași interdeterminare. Și e suficient de amintit Seven (1995) al regizorului David Fincher, pe
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
carențe grave de comunicare. Comoditatea v-ar putea determina să abandonați această carte. Eu însă, mereu convins că la capătul celălalt al saulei se află un om, continuu să scriu. Măcar din curiozitate, acel om ipotetic este capabil să mă salveze". Tema, poate, a romanului e sugerată de cuvintele subliniate de Cronicar. Și, acum, vine Mira Nedelciu și ne spune care au fost ultimele cuvinte ale lui Mircea Nedelciu, în clipa sfîrșitului: "Mă scufund. Cad în gol. Apoi, și-a recăpătat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
voinic, tuns scurt, cu un nas mic și cârn", străduindu-se să... intre și el în poveste, împotriva dorinței autorului. În Virusul mileniului, simpaticele personaje străbat întreaga lume în căutarea "virusului mileniului", pe care vor să-l nimicească pentru a salva umanitatea de un mare pericol, cu atât mai mare cu cât nimeni nu și-l reprezintă clar. De altfel, nici inamicul public nu are identitate: "Nu știe nimeni nici măcar cum arată, dacă e mic sau mare, scund sau înalt, slab
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
în S.U.A. (Și, atunci, autoexilații nu puteau fi citați.) Finalmente, autorul cita un autor citat și de dl Virgil Nemoianu și cartea a căpătat viză. Dar aceste exemple erau cazuri limită în disputa continuă cu cenzura. De obicei, izbuteam să salvăm textul neamputat, ceea ce era chiar rostul esențial al ostenelilor noastre de editori. O izbîndă relevabilă a fost reeditarea, cu textul rămas integral, în 1982, a celebrei Istorii a literaturii române de la origini pînă în prezent a lui G. Călinescu. Redactori
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
a fost pusă, deodată cu faimosul picior, în ghips. Știu că s-au cheltuit mulți bani și multă ingeniozitate pentru a-l prezenta pe dl. Stănculescu drept un "salvator al țării aflate în primejdie". De fapt, generalul trădător s-a salvat doar pe sine: luciditatea diabolică din momentele revoluției a funcționat la fel de bine și atunci când, ajuns la tribunal, lațul s-a strâns primejdios de mult în jurul delicatului său gât. Generalul Stăculescu sărac lipit pământului?! Haida-de! Numai cine n-a călătorit în
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
romanul de factură polițistă Ankunft in Bukarest sunt cîteva elemente care pledează în favoarea calităților literare ale lui Thomas Prinz. Stilul sarcastic, ironia, o bine dozată distanță a naratorului față de evenimentele și personajele cărții, intriga complicată dar condusă cu mînă sigură, salvează unele situații și scene de la neverosimil sau chiar ridicol (de pildă Charlotte nu scapă nici un prilej de a-și etala performanțele de judokană, iar autorul nu ratează în atari condiții, nici el, ocazia de a-și etala cunoștințele de specialitate
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
-1 martie 2001). Agentul "mondializării" în cinema este într-adevăr filmul american, în primă instanță prin dominația masivă, de mulți deplînsă, a piețelor de difuzare. Mai nicăieri ea nu are însă proporțiile de la noi (cel puțin decența și demnitatea sînt salvate prin alte deschideri), iar cele mai importante și mai numeroase premii la festivalurile internaționale (mult mai semnificative decît supermediatizatul OSCAR) sînt luate de alții - greu de închipuit acum cîteva decenii: Extremul Orient (mai ales China!) și Orientul Apropiat (Iranul?!). Dar
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
a copiilor nu mă face oare să sufăr de parcă mi s-ar datora mie?" (idem). * Céline (i se atribuie): Nu medic ar fi trebuit să mă fac, ci general. Aș fi putut să trimit oamenii la moarte - sau să-i salvez". * "O bonomie totală poate ascunde sau insensibilitatea sau intenția de a devaloriza prin inflație cursul laudelor. Un critic "rău", intră franc, descoperă adevăruri care reinterpretate calm de alții (pot) să ajute la o definire mai subtilă și mai pozitivă a
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
de istorie din America, în final rezultând versiunea cea mai completă a cazului, nu și definitivă. Autorul crede că în timp vor fi făcute publice și alte documente (jurnalul lui Gillette, petițiile trimise de mama acestuia diverselor autorități, pentru a salva viața fiului ei), după cum speră că unii urmași ai celor doi nefericiți eroi vor rupe cândva tăcerea și vor spune ceea ce știu. Primele capitole ale cărții se ocupă de originile familiilor Gillette și Brown, de împrejurările în care cei doi
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
Desfășurarea procesului te ține cu sufletul la gură, chiar dacă se știe deja verdictul. La unele ședințe participau peste o mie de persoane, ceea ce denotă interesul pe care l-a stârnit în epocă acest proces. Sunt impresionante eforturile de a-și salva fiul, ale mamei care se agață, la fel ca un om aflat în pericolul de a se îneca, și de un pai. De pildă, venind din Chicago la Herkimer, unde se ținea procesul, Louisa Gillette află pe tren o poveste
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
și simplu, e, incontestabil, o încercare de a explica (legitima) de ce Grecia ortodoxă e membră a NATO, în timp ce în falia ortodoxă includea nonslavi ca români, georgieni, albanezi, lăsînd în afară mulți slavi (polonezi, cehi, croați etc.), al căror catolicism îi salva de categoria totuși de slavi. De fapt, diviziunea culturală a lui Huntington avea scopul de a masca adevărata diviziune, între săraci și bogați. Cînd Churchill, în octombrie 1944, a făcut, la Moscova, celebrul partaj cu Stalin, lăsîndu-i dictatorului de la Kremlin
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
débauche... ispita desfrîului... Îngerul și demonul, complementari. Alioșa... Rusia utopică. * 29 mai 1969. Sar speriat din pat la unu și treizeci noaptea, și notez: Zombi, cadavrele înviate de vrăjitori din cimitire și transformate într-un fel de roboți de carne salvați de la putrefacție, - fără cuget, fără simțire, fără puterea alegerii, ca cetățenii dintr-un stat... cuvînt șters apăsat, - probabil că era totalitarist, stalinist în nici un caz, din cauză că... Baronul Sâmbătă, Zeul morții, Hunganul, sau vrăjitorul cerând Baronului permisiunea de a dezgropa morții
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
unor motive probabil familiare, pentru că își au originea în Balcani. E interesant să vezi cum îți sunt modelate propriile mituri. Reținem însă invitația adresată de către coordonatoarea colecției Cartea de pe noptieră: de a pătrunde în povestire asemenea pictorului care se pierde, salvându-se, în marea din propriul tablou. Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale, trad. de Petru Creția; Humanitas - colecția Cartea de pe noptieră (9), coord. Ioana Pârvulescu; ed. a II-a, București, 2000, 144 p.
Fascinația Orientului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16408_a_17733]
-
acum este senil, are ca pendant pe cel de la București. Generalul Antonescu, bărbat curajos și pe care l-am cunoscut altădată ca fiind un francofil și anglofil, își imaginează că va exercita o putere dictatorială și se gîndește să-și salveze poporul în timp ce el însuși este manevrat de huliganii în cămăși verzi care lucrează pentru Berlin". Apoi descrie, în notații revelatoare, rebeliunea legionară, care amenința viața bunului său prieten M. Ralea și a altora ca el. După înfrîngerea rebeliunii, îl consideră
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
a lupta contra lui Stalin. Dacă ar fi tratat cu Moscova la sfîrșitul lui martie sau la începutul lui aprilie, ar fi scăpat de bombardamentele americane, de invadarea Moldovei și de pierderile enorme din timpul verii. Cînd țara a fost salvată de la o catastrofă finală, prin intervenția din ultimul minut a Coroanei, Mihai I nu mai avea atuurile de care dispunea în primăvară. Acum, nu se mai punea problema de negocieri". Și condamna acele deșarte speranțe întreținute la București că anglo-americanii
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
sos ironic. Semi-doctia... Ironizarea accidentelor... gen "așa că i-a pierit pofta să mai depășească, - veșnică pomenire!" Bran, 13 Oct. 1975, din Scînteia, Faptul divers, deși se scrie și azi cu același sadism inept: Gîștele din Frumusita. "Dacă odinioară gîștele au salvat Capitoliul,"... așa și pe dincolo, ca să se afle cum a murit stăpîna lor, Tudorița Bigu.
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
mai atent la această condiție a dizidentului care nu protestează în piață publică, nu împrăștie manifeste, ci citește pe ascuns un tratat de filozofie idealista, sau își încredințează gîndurile unui jurnal. Hanta, eroul din acest român, duce zilnic acasă tomuri salvate de la măcelul mașinii hidraulice. Cămăruța lui sordida e un depozit de cărți îngrămădite pretutindeni, ca o fortăreața menită să-l apere, odată ce s-a refugiat înăuntrul ei, de lumea de-afară. Dar aceeași fortăreața amenință să se prăbușească, să-l
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
să-l devoreze. Culcat pe spate, în patul sau strimt, Hanta privește în sus și împrejur stiva de cărți oricînd pregătită să se prăbușească asupra lui, ca o sabie a lui Damocles ordonînd revanșa rîndurilor distruse în fălcile mașinii. Deși salvează zilnic o carte, și în felul acesta garantează supraviețuirea în abstract a unei lumi altminteri pe cale de dispariție, Hanta e copleșit de povară unei culpabilități pe care nimic nu o poate îndepărta. Pentru fiecare carte salvată, altele sînt distruse. Dar
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
o tînguire din ce in ce mai disperată: Sînt de-acum treizeci și cinci de ani de cînd reciclez hîrtie. Frază trece prin diverse variațiuni pe parcursul poveștii, dar reluarea ei, si astfel transformarea în sumbru laitmotiv, exprimă neputința personajului, victima a ratatelor sale eforturi de a salva în plin act al distrugerii. Viața lui Hanta se desfășoară în subteranele orașului Praga, acolo unde se strîng reziduurile, unde mișuna șobolanii, în viscerele unei lumi disperate. Românul e construit din simboluri și metafore ale distrugerii și reziduului, contrapotentate de
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
cultură. Însă ambiguitatea, la el, nu e justificată de precauție, de necesitatea de a face față posibilei cenzuri. Ea nu este strategică, ci mai curînd exprimă un impas metafizic. Ce-nseamnă, pentru Hanta, a se opune unui regim care distruge, salvînd victimele acelei distrugeri tocmai prin participarea la act? E o întrebare pe care Hanta însuși și-o pune permanent, în rătăcirile sale prin viscerele orașului, sau in viscerele memoriei sale. El e un ins obosit de viață, trist și totuși
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]