1,450 matches
-
parcurs drumul sf. Iacob și încă de mai multe ori. Au fost și pe drumul La Plata, în luna aprilie, și au suferit de frig. Mâine dimineață, după micul dejun, soțul mă conduce la un magazin să-mi iau alte sandale cu talpa mai groasă, dar nu găsesc. Ne întoarcem și ajung la digul de pe Ronul mic, de unde începe drumul de pelerinaj. Nu voi mai circula pe străzi și asta este o încântare pentru mine. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
multe despre România, mai ales din punct de vedere social și economic. Intrucât în Franța sunt foarte multe mașini marca Dacia, adesea în discuțiile avute, a revenit această temă, ca și cea a rromilor. Plecăm cu soțul în căutare de sandale, dar cum am spus deja, nu găsesc ce-mi trebuie, și înainte de ora 10 sunt deja la locul de plecare pe camino. Imi iau rămas bun de la d.l Paul Debard și pornesc voinicește pe digul canalului. Nu mai aud
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Iar apoi urmează alți aproape 20 de km până la Gallargues. Se anunță deci o zi lungă de mers, în care trebuie să-mi iau provizii bune de apă și mâncare. Mă înarmez cu răbdare și curaj, îmi pun branțurile în sandale pentru a avea o talpă mai groasă și mai comodă și pornesc la drum. Spre amiază soarele te îndoaie, îți pătrunde până în oase și te constrânge să te oprești. Ca de obicei, iau masa de prânz pe o bancă, la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
început acest pelerinaj și parcă a fost ieri ziua de plecare de acasă. Surprinzător este faptul că anul acesta nu am avut deloc dureri ale tălpilor picioarelor, așa cum mi s-a întâmplat zilnic anul trecut. Imi place să umblu în sandale, de multe ori fără șosete. Toți pe care i-am întâlnit poartă adidași, iar unii bocanci. Mă întreb cum pot să meargă cu bocanci pe o așa căldură. Eu vreau ca picioarele să fie mereu aerisite. Gândind la zilele ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
plin cu copii, iar părinții îi urmăresc grijulii de pe margine. Pitoresc, orașul acesta! Si am văzut doar o frântură din el, aici în centru. Mai am timp și mâine dimineață să-l vizitez, căci trebuie neapărat să-mi găsesc alte sandale. Vreau tot marca Geox, cu talpa interioară groasă, din piele, pentru ca piciorul să nu se înfierbânte. La Revel mi-am cumpărat o pereche cu talpa groasă, moale pe interior, dar le-am abandonat căci erau din cauciuc și de la magazin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mi-am cumpărat o pereche cu talpa groasă, moale pe interior, dar le-am abandonat căci erau din cauciuc și de la magazin până la casa pelerinilor, tălpile mele deja se înfierbântaseră. Luni, 20 august: Toulouse Am colindat tot orașul în căutarea sandalelor marca Geox și nu am găsit. Le-au scos din vânzare și se pregătesc să introducă încălțămintea de toamnă. Am găsit sandale no name la centrul comercial Leclerc din zona aeroportului, care aici se numește ”Constelația aeriană”. Impunătoare denumire, poate
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
până la casa pelerinilor, tălpile mele deja se înfierbântaseră. Luni, 20 august: Toulouse Am colindat tot orașul în căutarea sandalelor marca Geox și nu am găsit. Le-au scos din vânzare și se pregătesc să introducă încălțămintea de toamnă. Am găsit sandale no name la centrul comercial Leclerc din zona aeroportului, care aici se numește ”Constelația aeriană”. Impunătoare denumire, poate pentru că acest oraș are cea mai mare fabrică de componente pentru avioane. Nu știu dacă nu cumva aici se și asamblează avioanele
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Iau un autobuz până la periferie, la Léguevin și răsuflu ușurat cănd ajung să nu mai simt în jurul meu invazia de mașini. După ce ies din localitate, întâlnesc din nou copacii și umbra lor; ce încântare! Imi lipseau. Imi admir și noile sandale și sper să mă țină până la capăt. Nu au costat mult, dar mi se par practice. După 15 km ajung la L’Isle Jourdain, o localitate liniștită unde mă opresc pentru a mânca o salată de 5, 5 euro. Degeaba
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
șoseaua, puțin traficată, și după 13 km ajung la Mauléon Licharre, un orășel cu o zonă veche istorică nu prea mare, traversată de o stradă principală unde găsesc un magazin de încălțăminte din care îmi cumpăr o nouă pereche de sandale marca Geox, cu o talpă de piele foarte bună. Pe cele cumpărate la Toulouse le las într-un coș și plec mai departe. În apropiere de oficiul de turism întâlnesc o frumoasă biserică în care mă reculeg puțin, cerându-i
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
perseverența ei teutonică n-ar fi ținut-o aproape o oră În fața ușii lui Încuiate, rupându-și pielițele de la unghii, după obiceiul prost rămas din copilăria stresată, cu fundul pe poșeta ieftină, de pânză, cu fruntea rezemată de genunchi și sandalele cu tălpi Înalte, de sfoară, așezate ordonat alături? La vremea aceea Încă mai părea o adolescentă anorexică, sora mai mare a Helgăi, dar ce incredibil de elastic, parcă fără oase era trupul ei! Rușinat că uitase de Întâlnire, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
doar despre el și despre Buni au vorbit ai noștri. Și ei, și ele. Ele eșuaseră, grămezi, pe bancheta de vinilin albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate, se tot umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la sandale carnea alburie se tot umfla, creștea moale, dădea pe de lături, ca o cocă. Iar ele și dăduseră drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate, se tot umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la sandale carnea alburie se tot umfla, creștea moale, dădea pe de lături, ca o cocă. Iar ele și dăduseră drumul la bandă. * — Ce păcat că Buni nu a apucat măcar luna asta! Să fi stat și ei amândoi de vorbă! —La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! 28 mai 5 iunie 2013 Zi fatidică... ( Madrid, 14 martie 2004) M-am Întors după-amiază, puțin după ora 17.00, de la pensiune unde fusesem să-mi ridic chenzina. Mi am scos sandalele cu talpa joasă - atât de necesare În această perioadă și atât de comode pentru starea În care mă aflam... După ce am deschis televizorul, am pregătit un suc de portocale ( una din băuturile mele preferate) și m-am așezat În fotoliu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am afirmat eu. Doar câte o sinagogă, dar nici o biserică. Sau catedrală. Este o omisiune regretabilă, mi-a răspuns el. Doré, am mai vrut eu să-i fac cunoscut, nu omite nimic. Nici lucrurile inexistente nu-i scapă: curelele de la sandalele Mariei Magdalena, cele șase degete de la piciorul stâng al lui Iisus când a ținut predica în templu, Petru dându-și foc hainelor - căci atunci când se dezice de Hristos, se apleacă prea tare peste focul paznicilor. Noi nu afirmăm nimic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unul mai puțin probabil că nici nu mai contează. Să porți ceva frumos diseară, îmi place să mi te închipui într-o rochie neagră de mătase, croită în așa fel încât să ți se legene pe lângă picioare. Dacă ai niște sandale cu toc înalt și curelușe, poartă-le diseară și gândește-te la mine. Dacă stau însă bine să mă gândesc și dacă vremea la Londra este atât de proastă pe cât știu eu, probabil că te-ai simți mai bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a fost evident la coafor, care a trimis-o afară cu o freză atât de mare, că aproape trebuie să fie atentă când trece pe sub tocuri de uși. Poartă o bucată mică de pânză neagră pe post de rochie și sandale cu barete extrem de înalte. Sophie și-a prins părul într-un coc franțuzesc, cam ca al meu și s-a strecurat într-o rochie de cocktail neagră și scânteietoare, care sclipește și strălucește la fiecare mișcare. Arată că niște amărâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe care-l luasem cu zece dolari de pe Canal Street. Poate că nu arătam chiar de un milion de dolari, dar de douăzeci și șapte-douăzeci și opt arătam sigur. Ca de obicei, am stat pe gânduri dacă să-mi iau sandalele cu toc, din piele de șarpe neagră. Cele cu baretă pe gleznă. Mi-era teamă să nu mă facă prea înaltă. —Ei, hai, mi-a zis Brigit. De ce le-ai mai cumpărat dacă nu le porți niciodată? Și așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am descoperit că nu puteam fi chiar așa de obraznică. Ce să te mai pun să scoți de pe tine? Știu că e de râs, dar primul meu gând, încărcat de teamă, a fost să nu mă pună să-mi scot sandalele. Nu voiam să le dau jos fiindcă erau cu toc și-mi făceau picioarele lungi și subțiri. Ei, în orice caz, nu mai arătau așa de grase ca de obicei. —OK! Scoate-ți sutienul! — A, nu! Ba da, mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și-a zis: —Doamne, Rachel, scoate-i odată! I-am privit cu lăcomie ochii întunecați, măriți de dorință. Blugii lui erau scoși, chiloții mei ajunseseră undeva, pe la jumătatea coapselor, sfârcurile mă dureau de cât mi le mușcase. Mai aveam încă sandalele în picioare. Amândoi gâfâiam de parc-am fi alergat la curse. Nu mai puteam s-aștept. —Prezervativ, am murmurat plină de febrilitate. —OK, a bolborosit el căutând prin buzunarele hainei. Uite, mi-a spus întinzându-mi pachețelul înfoliat. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
alergam după Margaret și Claire cu piciorușele mele grăsuțe, încercând să țin pasul cu ele. Numai pentru ca la un moment dat să mi se spună „Du-te acasă. Tu nu poți să vii. Ești prea mică“. Sau cum tânjeam după sandalele albastre și lucioase ale lui Claire, sandalele alea cu o baretă peste degetul mare și alta în jurul gleznei și - partea cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca amintirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mele grăsuțe, încercând să țin pasul cu ele. Numai pentru ca la un moment dat să mi se spună „Du-te acasă. Tu nu poți să vii. Ești prea mică“. Sau cum tânjeam după sandalele albastre și lucioase ale lui Claire, sandalele alea cu o baretă peste degetul mare și alta în jurul gleznei și - partea cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca amintirea mea cea mai veche să fie aceea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voalată. Doar că nu mergeam chiar fără țintă. De fapt, aveam o țintă foarte clară. Era mai mult decât ceea ce s-ar putea numi o retrospectivă a vieții mele în New York. Era un omagiu. Aici era locul de unde îmi cumpărasem sandalele de un verde-lămâie cu care fusesem încălțată în prima noapte în care m-am culcat cu Luke, acolo era clădirea în care lucra Brigit, în sus era Old Shillayleagh, în jos era garajul ăla nenorocit unde mersesem cu Brigit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de găsit atunci, relația mea de la Miliția din Costinești a rămas secretă peste ani. Pe coridorul cu miros tare de dezinfectant stătea în picioare o fată de o vârstă incertă, minionă, într-un tricou cool, pantaloni albi strânși pe gleznă, sandale pe piciorul gol, cu baretele albe destul de uzate... După ce m-a studiat probabil mai multe minute, s-a apropiat, păcănind autoritar din toace pe cimentul ud, de banca scorojită unde eu dormitam. Mă cunoști de undeva? a întrebat. A, nu-nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mine, doctorul privește și el scena cu un aer complice. Alice, studenta de la Arte Frumoase, tocmai i se confesase despre gândurile ei de viitor, care începeau cu plecarea din România, și odată și-a aruncat de pe ea tricoul, șortul fraise, sandalele... Dacă n-ajungi pân’ la turci n-ai făcut nimic, i-a strigat Doc-ul pe când se îndrepta spre apă, cu picioarele îndoite mult în alergare și plantele curbate spre noi. Toți simțeam nevoia să ne relaxăm după călătoria fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu peste 200 de degete perfect aliniate. Picioarele noastre erau pentru câteva secunde o omidă uriașă, jenantă (nu știu dacă se poate spune despre o omidă că este jenantă!). Horor. Pe cât de frumoase sunt picioarele goale la mare sau în sandale, vara, pe atât de aiurea mi se păreau la ora de sport: umile, lipite de parchet, într-o solidaritate respingătoare. Erau chiar corpurile noastre, dezbrăcate, concentrate acolo și perfect aliniate. Aveam 12 ani când m-am îndrăgostit de un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]