2,488 matches
-
de vin nou și se așezară la două mese, fumând În tăcere, cu șepcile scoase, sprijinindu-se de peretele din spate sau de masa din față. De afară se auzea uneori un clinchet de clopoțel când caii rămași acolo cu săniile Își scuturau capetele. George și Nick erau ferciți. Țineau unul la celălalt. Știau că-i așteaptă Întoarcerea acasă. Când trebuie să te-ntorci la școală? Întrebă Nick. — La noapte. Trebuie să prind trenu’ de zece jumate din Montreux. — Păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbi despre anotimpul său îndrăgit? Mie-mi place iarna! Spune, cu mândrie-n glas, Teodora. Poți să ne spui și de ce? Vrea să știe educatoarea. Pentru că totu-i alb, curat și foarte frumos! continuă fetița. Și pentru că ne dăm cu sania, patinăm, schiem, facem un om de zăpadă..., duce Georgel mai departe răspunsul Teodorei. De fapt, băiatul n-a ridicat mâna, așa cum ar fi trebuit, ci s-a trezit, pur și simplu, vorbind. Însă, ochii copiilor îl privesc plini de mustrare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
el, pe Sorin și pe Sorina. Dar, pentru ca bunicii să nu se simtă singuri și părăsiți, cei patru nepoței vorbesc, din când în când, la telefon cu ei. Și câte nu le spun?! Câte căzături la derdeluș au încasat, de câte ori sania lor s a răsturnat... Acum e dimineață. Băieții, gospodari, au dat de mâncare la găini, gâște, porumbei și rațe, la vacă și vițel, la oi și la purcel. Și când treaba au terminat, au început să ia niște jucării la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să se urce amândouă-n săniuță cât mai curând, și prin sat să pornească pentru ca pe tăticul mai repede să-l găsească. Ce-o să zică el când le va vedea? Fără ndoială se va bucura. S-au urcat amândouă-n sanie, Sorina fiind mai mult ca sigură că Alina știe să mânuiască bine hățurile, în timp ce Alinei îi spunea, parcă, inima că, până la urmă, se va descurca ea și vor ajunge cu bine la casa bunicilor. Încă de la plecare a hotărât să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Mi-e tare dor de bunici... Nici o grijă, ajungem curând. Au ajuns în vârful pantei. Gata cu urcușul. La vale-i mai ușor. Cel puțin pentru sărmanul căluț. Dar, deodată, picioarele-i alunecă, iar pământul îi fuge, parcă, de sub picioare. Sania a început acum să danseze pe oglinda gheții. Nu se știe cum, fetele au zburat, fiecare, spre câte un nămete de zăpadă. Sorina la dreapta, Alina la stânga. Alin e și el în genunchi; reușește însă, să se ridice și să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
început acum să danseze pe oglinda gheții. Nu se știe cum, fetele au zburat, fiecare, spre câte un nămete de zăpadă. Sorina la dreapta, Alina la stânga. Alin e și el în genunchi; reușește însă, să se ridice și să scoată sania de pe luciul ghețușului. Eu cred că... am să merg pe jos, în urma săniuței! face Sorina. Asta nu se poate! îi răspunde Alina care, mult mai curajoasă, s-a urcat iarăși când a înțeles că nu mai e nici un pericol. „Sigur
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ziua de-a lungul și de-a latul comunei?! Dar de unde-ai știut că suntem noi? Păi, n-am prea știut. Făceam pârtie în curte și când m-am oprit am văzut cum, pe dealul cel înalt, ați zburat de pe sanie. Mi-am zis că nu-i a bună și că cineva trebuie să aibă nevoie de ajutor. M-ai mai liniștit când am văzut că sănioara a luat-o, iarăși, din loc. Cu toate astea, am pornit încoace. Și văd
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Își certă Moff fiul. Ceilalți suportă consecințele actelor tale. De dimineață, GNN transmisese o paradă din Mayville, Dakota de Nord, organizată pentru a-și arăta sprijinul pentru Întoarcerea lui Wyatt acasă. Copii cu căciuli galbene tricotate și salopete groase, În sănii trase de mamele lor, Îmbrăcate și ele În galben. Trei bărbați, care scoteau nori de aburi când râdeau și vorbeau, duceau o pancartă pe care scria: „Cei 1 981 de locuitori din Mayville se roagă pentru fiul orașului“. În amfiteatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Eu îți vin în ajutor! 14. Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov, și rămășiță slabă a lui Israel; căci Eu îți vin în ajutor, zice Domnul, și Sfîntul lui Israel este Mîntuitorul tău. 15. Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărîma munții, și vei face dealurile ca pleava. 16. Le vei vîntura și le va lua vîntul, și un vîrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
jucărie...“ 3. Jucăriile s-au gândit că pot să-i dea ceva Vrăjitorului în schimbul culorilor. Dar ce să-i dea?... Nimic nu mai era colorat, deci nimic nu mai era frumos!... Chiar și cadourile aduse de Moș Crăciun cu sania de jucărie, nu mai aveau nici un sens pentru că nu erau colorate. Fiecare sat de jucărie avea un Moș de jucărie. Dar cel din satul acesta era și el acum cenușiu, ca și jucăriile din sacul lui cenușiu, și globulețele, și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se Încetățeniseră alte obiceiuri. Ca să fie curați la trup și la suflet, babulea le pregătea din timp baia de aburi construită În spatele șurii, nu departe de Pârâiașul Alb ce traversa grădina și unde iarna copiii se trăgeau cu patinele și săniile. Un fum albăstriu, dens ca laptele, plutea peste nămeții de zăpadă ce se Înălțau până sub streșini, apoi, strecurându-se printre șiruri de mesteceni și mălini, urca alene la cer. După ce jarul spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ajungă și aici. Bruma de agoniseală pe care reușise s-o strângă avea să se risipească precum pleava-n vânt. Nu-i părea atât rău după pământul ce avea să-i fie confiscat, cât de batoza veche, de căruțele, de sania și caii ce aveau să Încapă pe mâini străine. Pământ mai pierduse atunci când s-a Închis granița. Câteva hectare. Toată zestrea Fevroniei și câteva loturi primite de la părinții săi. Poate totuși tovarășii aveau dreptate: omul nu trebuia să posede nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și femeile. Aproape toți bărbații plecaseră din sat. Unii se ascunseseră-n pădure. Alții Își căutară adăpost la rudele de la oraș. Spuneau că fără semnătura lor pământul nu va avea cum să fie confiscat de stat.. Nicanor Înhămă caii la sanie și plecă din sat În toiul nopții. Înainte de-a ieși pe poartă, trecu pe la fântână scuipându-și propria imagine răsfrântă În adâncuri. Îi era necaz, pesemne, că trebuia să părăsească satul ca un laș. Dar Fevronia și cu babulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe râs. Dând bici cailor, tatăl Mașei vru să-i Înapoieze darul. Era Însă prea târziu: În mâinile sale lipia se transformase Într-o baligă de vacă. Ippolit hohotea, arătându-l cu degetul prin viscol. Nicanor Își biciuia caii, dar sania nu se mișca din loc. Din gura lui Subotin ieșea o limbă lungă, roșie, ce i se Încolăcea acum pe gât. Deodată, caii se porniră În galop și sania zburând peste troiene Îl duse Într-un oraș. Nu era Rădăuțiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
arătându-l cu degetul prin viscol. Nicanor Își biciuia caii, dar sania nu se mișca din loc. Din gura lui Subotin ieșea o limbă lungă, roșie, ce i se Încolăcea acum pe gât. Deodată, caii se porniră În galop și sania zburând peste troiene Îl duse Într-un oraș. Nu era Rădăuțiul, ci un oraș străin, plin de pancarte roșii și lozinci. Nicanor Își dădu seama că rătăcise drumul și că În loc s-o ia spre nord, o luase spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sacii de dormit. În afara ringului de dans, p platformă de cinci metri pătrați de unde ea și Zach aveau să manevreze vâslele uriașe, podeaua ambarcațiunii era plană, solidă și surprinzător de spațioasă. Era ca un pat de lemn în formă de sanie, minus salteaua pufoasă, dintr-unul din hotelurile alea numai pentru cupluri din Poconos - imagine care era potrivită, dat fiind că ea și Zach erau în luna de miere. Jina s-a cuibărit în sacul de dormit și și-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Sunt singură prin ea mereu. Iubitu-i dus Să caute ceva, s-aducă o podoabă În casa de la lingură zidită de o babă. Un lemn în sobă zvârl acum, pocnește jarul Și-o lacrimă-mi picură-n drumamar amarul... Se-aude-o sanie trecândtresare gândul, Iubitul nu-mi mai vine-acum. I-aș vrea alintul... E iarnă și mi-e tare frig pe dinăuntru, Afară ninge, geruiește și-n mine bate vântul, Privesc gutuia ce-mi colindă geamul înflorit Și aș mușca-o acum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la piept de zăpadă furișat ochiul dreptva înceta să se zbată așează-te ca un fulg peste fulg mirosind a vin fiert a portocală întunericul se va plimba nestingherit pe pământ peștii noștri au plecat demult către pol trăgând o sanie goală... înconjurată de ape... toți vor să mă învețe să înot dar eu nu lupt cu valurile eu le îmblânzesc vorbind apei mi-am construit un oraș plutitor dimineața mă ridic din nisipurile tale să admir amazoanele și caii marea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
putea ca el să vină aici, să facem Crăciunul împreună”, gândi. Crezu și nu crezu gândului, o scrisoare trimisă pentru asta își tot aștepta - acum inutil, își spunea - răspunsul, pentru că era prea târziu. Deodată însă - atunci?, în altă zi? - o sanie, trasă de doi cai purtând deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut până spre sfârșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii câmpii (unde o fi găsit sania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
își spunea - răspunsul, pentru că era prea târziu. Deodată însă - atunci?, în altă zi? - o sanie, trasă de doi cai purtând deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut până spre sfârșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii câmpii (unde o fi găsit sania asta?), amândoi încotoșmănați în șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gât, veneam ca din basme, el râdea cu bucurie de copil, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sanie, trasă de doi cai purtând deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut până spre sfârșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii câmpii (unde o fi găsit sania asta?), amândoi încotoșmănați în șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gât, veneam ca din basme, el râdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
terminat. Vă rog să nu spuneți nimănui c-ați vorbit cu mine așa ceva. Nu avui puterea să zâmbesc; ciocnirăm tăcuți. Luminile din tavan învârteau vârstele acelor oameni, destinele lor și timpul acelui loc. Dar nimeni nu observa. - Unde-ai găsit sania asta, Lung? - E a primăriei, că eu tot acolo lucrez, n-au găsit altul mai bun. Cât despre sanie, au luat-o cu japca adică „au confiscat-o” cum spuneți dumneavoastră, nu știu de unde și-au ținut-o aruncată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tăcuți. Luminile din tavan învârteau vârstele acelor oameni, destinele lor și timpul acelui loc. Dar nimeni nu observa. - Unde-ai găsit sania asta, Lung? - E a primăriei, că eu tot acolo lucrez, n-au găsit altul mai bun. Cât despre sanie, au luat-o cu japca adică „au confiscat-o” cum spuneți dumneavoastră, nu știu de unde și-au ținut-o aruncată până acum doi ani când au scos-o din rugină și au pus-o pe picioare. Vroiam să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]