1,540 matches
-
spuneam, care conflict? Nu există nici un conflict. Ce poate să facă un țăran? Să dea unuia cu sapa în cap că i-a călcat răzorul sau i-a jefuit ovăzul. În Ion, de Liviu Rebreanu, unul îi dă altuia cu sapa în cap că a venit la muierea lui, pe care o iubea mai dinainte. S-a scris! În Țăranii, de Reymont, o muiere e pusă goală pe o grămadă infectă de bălegar de porci fiindcă nu avusese purtări frumoase. Ei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de paie pe care îl vâra mereu sub căldare, de săpunul cu sodă puternică cu care ne spăla cămășile... Era senină și resemnată văzând diferența dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe și îngrijite (fiindcă după ce intrasem la școală, furca, sapa, secerea, băligarul, țesala nu le mai atingeam), ale ei bătătorite și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei și cu pielea încrețită. "Uite, maică, zicea, nici nu pot să le mai întind bine"... Și încerca să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mine patru ani... Cum aveam să-i răscumpăr acei ani și ce să fac acolo în mijlocul unei lumi care ar fi rînjit: "Uite-l pe-ăsta, cheltui alde tat-său cu el degeaba atâția bani, ca să se întoarcă tot la sapă". Am revenit în odăița mea și i-am scris o scrisoare de. patru pagini. Am pus-o într-un plic și a doua zi m-am dus cu ea pe strada Popa Nan. Vederea acelei clădiri, cu tipografie la subsol
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ajută și domnul Du- ran, bătrânul, adică tatăl domnului Thierry. - Numai trei oameni? întreb eu, mirându-mă, cunoscând că prin alte părți ale lumii, la cel mai mic punct de lucru vedeai ceea ce a și intrat în istorie: doi cu sapa, cinci cu mapa. - Nu, nu suntem singurii. Mai avem și angajați sezonieri. - Câți? insist eu, aducându-mi aminte că odinioară am fost și ziarist pe probleme agrare, dar și pe altele, că eram bun la... toate. - În funcție de sezon, adică de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
prea avem plăcerea să vă auzim. Mai mult scrieți decât vorbiți. Aveți cuvântul!” “Aș dori să mă refer acum la rolul insinuărilor în întronarea unei anumite atmosfere în colectiv. Căci insinuarea nu e numai lașă, ci și parșivă, distrugătoare; ea sapă încetul cu încetul și, dacă nu te ții bine, te trezești, la un moment dat, ros pe dinăuntru, erodat. Ajungi să crezi tu însuți că s-ar putea să fie adevărat ceea ce se spune despre tine” “Mai concret, tovarășe profesor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nevinovat” Da’ furnici ai văzut p’acolo?” “Pă naiba! Dă unde furnici? Nici dă leac, mămică!” Și amândouă, mama și fiica, sau bunica și mama băiatului continuă prășitul locului de pe luncă. Într-adevăr, n-a mai rămas prea mult. Tăișul sapelor despică crusta care voise să devină, pe zi ce trece, tot mai tare. Ca-ntr-o bătălie pe viață și pe moarte, bălăriile (unele mai firave, altele destul de viguroase) cad răpuse de ascuțișul celor două unelte agricole. Eliberat parcă de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Printre toate acestea, deslușea, câteodată, îndemnuri răstite și însoțite de scrâșnituri din dinți, să spună al cui spion este, cine-l plătește și unde a făcut școală. El nu le spunea decât adevărul, că e un țăran simplu de la coada sapei, cine-ar putea crede că el e capabil să spioneze, pentru asta... Dar, n-apuca să-și ducă gândul până la capăt, că... Și-apoi, din nou, la izolare!... Adică la umezeală, frig, nemâncare, coșmaruri și, din nou, interogatorii nesfârșite, nespus
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aprecia. Le piti În buzunarul cămășii, urmărindu-le pe doamna Philips și pe doamma Gilmour cum săpau groapa. Cele două femei obosiră curînd, așa că se așezară pe cărucior și se odihniră lîngă cadavru. Jim se Îndreptă spre ele și luă sapa din mîinile muncite ale doamnei Philips. Trupul era al domnului Radik, fostul bucătar-șef la hotelul Catay. Lui Jim Îi plăcuseră conferințele lui documentate despre transatlanticul Berengaria și era bucuros să-l recompenseze. Săpă În pămîntul moale. Ca o măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încercînd să se adăpostească pe cîmp și jefuind satele, Întoarse de la porțile Shanghai-ului de unități avansate ale armatelor naționaliste. Jim se temea cel mai mult tocmai de asemenea refugiați, de aceste bande de hamali Înfometați, Înarmați cu pumnale și sape. Evitîndu-i cu orice preț, Basie și grupul lui de bandiți stăteau În apropierea oricărei lupte care se ducea. La est de Nantao, Între docuri și baza de hidravioane, era un pămînt al nimănui cu pontoane, depozite și bărci părăsite, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Făcîndu-le semne cu mîna, Jim alergă la gardul Împrejmuit al lagărului. Știa că avioanele americane aveau să aterizeze, gata să Îi ia pe oameni pe care el Îi reînviase. LÎngă movilele funerare, la vest de lagăr, trei chinezi stăteau cu sapele printre sicriile erodate, primii dintre cei care suferiseră de pe urma războiului care veneau acum să-l salute. Strigă spre doi europeni În uniforme ponosite de lagăr, care urcau dinspre un golfuleț inundat, cu o plasă de pescuit făcută manual. Se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcută manual. Se uitară la Jim și Îl strigară, de parcă erau surprinși că se trezeau din nou vii și cu acest modest instrument În mînă. Jim trecu prin gard și alergă pe pista de zgură, spre spitalul lagărulu. Bărbații cu sape stăteau În cimitir, ferindu-și ochii de lumina nefamiliară. Oare s-au dezgropat eliberîndu-se din propriile lor morminte? CÎnd se apropie de treptele spitalului, Jim Încercă să-și controleze tremurul. Ușile de bambus se deschiseră și un roi de muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să vedem dacă sculerle sunt în bună stare și ascuțite - m-a îndemnat el. L-am urmat în magazie. Toate cele trebuincioase pentru săpat erau în cea mai desăvârșită stare. --Părinte, eu zic să luăm doar un hârleț și o sapă. Eu am să sap și sfinția ta are să mărunțească bolovanii... Bătrânul a privit la mine cu întrebarea pe chip: “Adică eu nu mai sunt în stare să sap?” “Asta nu-i treabă pentru sfinția ta. Lasă-mă pe mine!” i-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
avea să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dîrele rădăcinilor; retezate de custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se făcea tot mai adîncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fîntînă sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și tu în corabie. - Când ? - Când îi mânca pe masă de fier ! După ce construiește arca, lui Noe i se face foame, dar pentru că începuse să plouă și pe jos era ud, nu știe unde să mănânce. „De aceea înfige o sapă cu coada-n pământ și cu leafa [= tăișul] în sus și se puse să mănânce pe ea. Atunci își aduse aminte că mănâncă pe masă de fier și deci o să fie un potop mare. De grabă își strânse din toate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al doilea rând, voi remarca prestigiul magico- simbolic de care se bucură unealta/arma. Cei doi termeni au fost, până nu demult, aproape sinonimi pentru țăranul român, pentru care primele și de multe ori singurele arme au fost uneltele (coasa, sapa, toporul, securea). Această armă-unealtă este dubletul simbolic al „armei” Demiurgului și, ca atare, este învestită cu aceleași valențe magice ca și modelul său uranian. în fine, la prestigiul fierului și cel al armei se adaugă prestigiul gestului întoarcerii cu tăișul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se ia „în mână un fier, cu care se face crucea asupra norilor” și așa mai departe (93). Credința populară care justifică astfel de practici este următoarea : „Aceștia [balaurii aducători de furtună, grindină etc.], când văd săcurea, ori cuțitul, ori sapa, ori coasa și orice obiect de fier ascuțit, se abat în alte părți de teamă ca să nu fie străpunși” (9, p. 126). Gestul magic înfăptuit de Noe - conform variantelor românești ale legendei potopului - este în perfect acord cu riturile 78
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
78 Ordine și Haos magice antifurtună practicate de țăranii români din vechime până în urmă cu doar câteva decenii : „Când ploile nu mai încetează - spune un informator din Oltenia - sau când se pornesc cu furie, amenințând a îneca pământul, [...] se înfig sape și securi în pământ [...] ca să se facă soare și să stea ploile” (9, p. 66). Noe înfăptuiește același gest ritual, cu aceeași unealtă și în același scop magic. După ce am trecut în revistă câteva credințe și practici atestate de-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este motivul pentru care Noe din legenda românească (spre deosebire de Noe din legenda biblică), pentru a nu fi atins (el, casa/arca, familia și vietățile sale) de stihia Haosului, trebuie să o răpună, la rândul său, printr- un act magic : ridicarea sapei cu tăișul în sus. Aceeași ciocnire de mentalități diferite transpare și în episodul edificării arcei. Iahve îi indică lui Noe planul corăbiei și acesta o construiește. „Și Noe a făcut toate întocmai așa cum i-a poruncit Dumnezeu” (Geneza, VI, 22
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atestate până în epoca modernă. Nu este locul să le trec acum în revistă. Voi menționa numai o credință generală, consemnată de Traian Gherman la începutul secolului XX : „Aceștia [= balaurii aducători de furtună, grindină etc.], când văd săcurea, ori cuțitul, ori sapa, ori coasa și orice obiect de fier ascuțit, se abat în alte părți de teamă să nu fie străpunși” (9). Bazându-se pe corelația magică dintre faptă și cuvânt, geții - menționează Herodot - dublau actul săgetării cu cel al amenințării demonului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atunci nu găseau nici un motiv să se întoarcă în Japonia. Călătoria aceasta îndelungată care-i tot amăgise cu câte o nălucă se apropia de sfârșit. Era deja primăvară. Migdalii care mărgineau ogoarele își deschiseseră florile rozalii. Un țăran dădea cu sapa. Cu ochii cât cepele de uimire se uită lung după alaiul de japonezi cu înfățișare neobișnuită. După cum erau îmbrăcați, cu haine lungi ca arabii, încinși cu brâie și cu părul strâns la spate, țăranul socoti că sunt veniți de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uimire se uită lung după alaiul de japonezi cu înfățișare neobișnuită. După cum erau îmbrăcați, cu haine lungi ca arabii, încinși cu brâie și cu părul strâns la spate, țăranul socoti că sunt veniți de prin vreo țară caldă. Își aruncă sapa pe ogor și o porni la fugă înapoi spre casă. Florile albe ale merilor și ciripitul păsărilor nu-l mișcau deloc pe samurai. Acum nici nu-i venea să se mai lase cuprins de dorul după primăvara din valea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nenorocire; în timp ce marele patriot Ilie Ilașcu stătea în temnițele din Tiraspol, niște derbedei din sat au pândit când bătrâna era plecată la câmp sau la biserică și i-au furat din ogradă tot ce mai avea-foarfecele de pe pragul casei, toporul, sapa, până și hainele soțului decedat. De frica hoților, pe care poliția nu i-a putut găsi niciodată, dacă nu cumva ea punea la cale tărășeniile, atunci când se ducea undeva, maica Natalia își urca găinile în podul casei și le încuia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Au refuzat să-i dea măcar acolo niște vreascuri, să-și poată face o oală de mâncare. Ultima iarnă a vieții a petrecut-o Natalia Ilașcu fără lemne de foc, în frig.) Dacă uită ceva prin curtea casei, topor, foarfece, sapă, hârleț, totul este furat: „și foarfecele de pe pragul casei mi l-a luat. Tot țin în casă. Tot îmi fură și-mi fură. și nimeni nu mai vine pe la mine și nici Nina, vai de capul ei! Zicea Iura că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
predă rudelor de la Blăgești (Vasile Grigoraș și Apostu Păvănescu) și care cuprindea următoarele: - hamuri pentru cai din curele (ham dublu); - o șea din piele și pâslă; - 1 plug; - 3 butoaie pentru vin și murături; - cereale: porumb, grâu, 600 kg; - 2 sape, hârleți, lopeți, seceri; - 1 beschie; - 1 toaipă; - lanțuri de macara; - ceaun pentru săpun;lanțuri subțiri, lanț pentru opritoare; - 1 vacă cu vițel; - 1 vacă gestantă; - 1 vițel mare;caii lipsesc deoarece au fost luați la rechiziție pentru armată; - 30 de
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
nu departe de locul unde stam ascuns. După ce s-au asigurat că locul e pustiu și că nici o privire indiscretă nu-i vede, cazacii s-au dat jos de pe cai, dimpreună cu unul dintre militarii de pe capră, au scos niște sape din lădița trăsurii și au început să sape în grabă o groapă. Când groapa fu săpată îndeajuns, țivilul - care părea amorțit, căci probabil i se administrase un narcotic - fu dat jos din trăsură și așezat în groapă, apoi unul dintre
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]