1,391 matches
-
boacăna de a ma înghiți întreg de viu dintr-o singură îmbucătura, deși nu este închis la Balamuc, fiind deocamdată reținut la cele două reviste." (publicat în "Revista nouă", 1893, nr. 3-4, p. 160, reluat în volumul de articole proprii Sarcasm și ideal, Socec, București, 1897, p. 212). Din tonul lui Hașdeu, neîndoielnic sarcastic, străbate și o undă de amărăciune. După cum se vede, se pare că atacurile fuseseră inițiate de Philippide, si nu de Hașdeu. Nu cred că o frază precum
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
poetice multiple: este "parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic", "întunecat și muzical", având "timbrul tânguios de cantilenă, erotismul direct, când pasionat și umbrit, când luminos, madrigalesc și prețios"; îl definesc "lirismul meditativ", "dezabuzarea, ironia și sarcasmul". Camil Baltazar este trecut, alături de Otilia Cazimir, în categoria poeților de cenaclu, debutând la "Sburătorul" și formându-se în cercul lovinescian. Poetul a evoluat de la "erotismul angelic" la "sentimentul postumității cosmice", dar s-a eliberat cu greu de influențe copleșitoare
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ale vieții, la care totuși ajunge și revine stăruitor. Slujitor de mistere fără îndoială, noul poet preferă costumului preoțesc și hieratismului, chiar evoluând prin altare, cămașa deschisă la piept, mânecile suflecate și umorul benign. Gluma delicat tristă, fără clovneria sau sarcasmul altora, e identitatea lui în a gândi ideea de viață și de moarte. Ingenuitatea comunică o experiență fundamentală de viață: e paradoxul liric pe care ni-l propune Marin Sorescu. S-ar zice că umorul lui grav și-a ales
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
sau să te revolți devastator? Astfel de furtuni sentimentale sunt complet ineficiente, am învățat. Trebuie să-l iei pe elev exact de acolo de unde se află. Poate umorul mai salvează ceva, dacă nu e condamnat și el să alunece în sarcasm, ceea ce e omenește dar distructiv. Trebuie să îmbraci haina unui personaj răbdător și bineintenționat care desface ceapa din foi. Trebuie să desfaci una câte una, cu răbdare și grijă, veșmintele ignoranței, ale trufiei adolescentine, ale obrăzniciei, ale orbirii, acolo unde
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mulți, însăși forma tipică a rezistenței literare românești din ultimele decenii. Nu-i mai puțin adevărat că această formă de rezistență comodă, prudentă, fără mai riscuri, uneori chiar de-a dreptul timorată poate fi și ironizată și chiar acoperită de sarcasme. A făcut-o recent, într-un excelent articol, Virgil Ardeleanu: Rezistența prin cultură (România liberă, 18 aprilie 1991). Uneori, este adevărat, ea acoperă și multă ipocrizie. Alteori teoreticienii săi nu fac decât jocul politic, bine remunerat, foarte rentabil, al guvernului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acțiune și reacțiune, care se transformă dialectic în contrariul său (reacțiune permanentă cu sensul schimbat) un adevărat invariant al literaturii. Literatura irită, provoacă, este prin definiție disidentă și contestatară. Formele acestei atitudini și Virgil Nemoianu le trece în revistă: ironia, sarcasmul, parodia, fantasticul, satira etc. n au de fapt nici un sens politico-ideologic originar. Ele țin de mecanismul intrinsec al literaturii. Sunt tehnici literare. Doar contextul istorico-ideologic, le conferă un înțeles polemico-ideologic într-o direcție sau alta. Ne bucurăm când vedem că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cel mai elocvent de proză efectiv politică. Scriitorul realizează, singurul la noi, deocamdată cel puțin, o combinație denumită de la un timp și post modernă de ficțiune și ideologie, pamflet și comentariu de actualitate, istorie și cronică a zilei, lirism și sarcasm, polemică și reflexie morală. Nu de mult, a publicat și o savuroasă Enciclopedia Armenilor 7, unde se găsesc de toate: cariere comuniste de oameni iluștri din diferite țări, ratări și aventuri, amintiri romanțate, imagini cosmopolite și multe altele. Piesa de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Tăcu, ca și noi, mulții, nu suntem marile personalități ale tranziției. Aproape de noi, cu picioarele mai temeinic Înfipte În pământ, Îl văd pe Valeriu Stancu de la „Cronică”, revista de suflet a lui Malin Alexandru Tăcu, care notează fără menajamente, cu sarcasm dar și acuzator: LA RAISON DU PLUS FORT... Ce consistentă doză de aleatoriu, cât subiectivism, câte nedreptăți, câte erori (comise În mare parte cu bună știință!) și câtă suferință ascunde În ea justiția umană. N-am Încercat niciodată să găsesc
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din întunecime nu pot ieși-n lumină/ .../ Și însă ce-i Horațiu ?... Un om fără simțire,/ Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre,/ Nu zbuciumat ca mine de al furorei spasm,/ Nu un poet de frunte cu turbă și sarcasm.../ El, om de lume, vesel, încununat cu roze/ Asistă chiar în viață l-a sale apoteoze (I 9). Acest versificator/ Schimbat prin turba urei în câne lătrător (I 9), cum îl califică alt personaj, se alătură gelosului Scaur care vede
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
experiența ruinării și regenerării latine, voi n aveți ce-nvăța din piesa aceasta. Tot ce vi se oferă - și viața oferă puține - este pentru a vă distra. [...] Râdeți în hohote de-a lungul acestui secol cumplit (p. 15). Ironic până la sarcasm, crainicul suspect al autorului susține că piesa despre tiranie și libertate nu trebuie să prilejuiască analogii cu situații contemporane, că spectatorii nu au de ce să se lase cuprinși de patosul celor de pe scenă, ci doar să contemple cu răceală personajele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adâncurile unui univers familiar sau din străfundurile lui însuși. O ocazie nesperată, tinicheaua sovietică, avansarea, viitorul Nataliei. "N-o să câștigi, probabil, mare lucru, dar, refuzând, pierzi și ce ai..." Se mulțumește să arunce din când în când peste umăr un sarcasm, pe care vântul i-l întoarce în obraz, în timp ce privirea i se proptește în bereta roșie. Exasperat, stă locului ca să pună capăt acestei promiscuități care nu-i mai permite să deosebească ce gândește el de ce gândește ea, papagalița asta în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o măsură, convingătoare și ocrotitoare în fața amalgamului de idei comandate, de locuri comune, de proliferarea heteroclită a opticii de diverse tipuri și origini. De aici personalitatea lui, reticența de a primi ceva de-a gata, neacceptarea totală a accentelor de la sarcasm la patetic. Linia de echilibru i-a fost o caracteristică, un reper, o reflecție, ajutându-l adesea să iasă din impas. Stilurile individuale se pot reflecta și regăsi în stilul general al Cetății, concretizat în anumite dominante și, fără reținere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
recunoscut de către autorul însuși. Eseurile, dense în idei și expresie, panseurile și dialogurile incitante și agresive pentru cultură și afectivitate induc, fără tăgadă, efervescența intelectuală și zona etico-filozofică ale înzestratului scriitor, căruia nu-i lipsesc nicicum imaginația, incantațiile lirice, un sarcasm în subtext și nelipsitele întrebări retorice ale celui care simte, se miră, vibrează și, mai ales, gândește (de multe ori, pentru alții!)" (Ilie Dan). Evident că aceste opinii critice au darul de a produce o anumită satisfacție, am avut însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Patria, în 1897, scrie aici foiletoane politice. După 1900 colaborează la Timpul și la ziarul Deșteptarea din Cernăuți. A semnat și cu pseudonime: Argus, Amsis, Augural, Alma, Brutus, Catos, Coriolan, Mucenicul ș.a. A scris cu ironie și fantezie, cu umor, sarcasm și causticitate, alteori aluziv, parodiind tonurile, anecdotic, un foileton literarpolitic de ținută intelectuală. * Gazeta Bucovinei Gazeta Bucovinei apare duminică 7 decembrie 1924 la Cernăuți, după cum spune Dreptatea nr.580 din 14 decembrie, care comentează: „Se spune că aparține partidului național
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
că am făcut elogiul simbolismului decadent, putred, reacționar, așa cum aflasem, în primele zile ale arestării, din declarația lui Filip. Inepția, transcrisă în procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment de bătaie, dar nu de înjurături. Cu destulă ironie, autoironie și sarcasm este prezentat rezultatul final al "dialogului" cu limbricul verde: După cîteva săptămîni, limbricul verde și agresiv a obținut ceea ce eu nu negasem niciodată: recunoașterea propriilor mele păreri literare. Pînă la urmă, a trebuit să-i accept și stilul, împreună cu sosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nuntă, la Căminul Cultural, era prin 1956-57 a cîntat Deșteaptă-te române!, astăzi Imnul nostru național, fapt pentru care a fost condamnat numai la 6 ani de detenție. Alte cîteva mărturii ale lui Florin Constantin Pavlovici, însoțite de umorul și sarcasmul care de altfel afirmă calitatea literară de excepție a Torturii pe înțelesul tuturor, se cer citate in extenso, fără alte comentarii: "Odată strînși laolaltă, reacționarii (unul fusese închis pentru că spusese că "pîinea este rece", iar altul pentru că fusese auzit zicînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
le recunoaștem În anii greori și tracasanți ai vârstei adulte, dar, nu rareori, amintindu-ne de acele principii sau idealuri, avem un rictus ironic la adresa lor. Iar dacă e cineva de față, nu ezităm să râdem de ele, exersându-ne sarcasmul, sub pretextul că am devenit „realiști”, adică „Învingători ai existenței sociale”. Vai de „victoria” noastră, un eșec, din acest punct de vedere, să zicem moral; un eșec care este și o victorie incontestabilă În același timp, adică o reușită adaptare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se instaleze pe scaunele pe care le consideră goale, dar rimează și cu un mai vechi reflex intelectual românesc - și nu numai! - de auto-depreciere, de simț autocritic excesiv și fals, de exercițiu al unei autoironii ce se transformă iute În sarcasm și Înjosire a valorilor și a istoriei, toate luate de-a valma. Într-adevăr, dacă n-am avut, ca În țările vecine nouă, de la Nord, mișcări organizate de protest, ce au culminat cu luptele aprige ale Polonezilor prin acel „Solidarności
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mediocritate, osificat Într-o educație pedestră, Îmbibată de un bun-simț comun sau... așteptând mereu alte și alte momente pentru a-L primi, acest necunoscut. Sau din teamă de „ceilalți”, care ar putea să-l excludă sau să-l acopere de sarcasm sau pur și simplu din comoditatea ființei, leneș instalată Într-unul din jilțurile sociale și psihologice. Dar, pentru mine, Încă o dată, aceste „stări” sunt nu numai un semn, acum, la senectute, al deschiderii mele și pentru ceea ce e „nou”, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
galilor și Românilor. Acuratețea stilistică mi-a lipsit Întotdeauna, concizia, claritatea; și, bineînțeles, pletora de exegeți care mi-au comentat textele de-a lungul anilor nu s-au privat de a observa acest lucru, cu un prisos de ironii și sarcasme, tipice, și ele, literaților de la „Dunărea de jos”. Un nu știu ce „demodat” sau „provincial” pare a-mi fi impregnat maniera de a scrie, de a povesti, și spun „provincial” făcând aluzie la finul dispreț cu care ne privesc pe noi, ardelenii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fel” de scriitor -, ci romancier! (Deși, la primele Începuturi, În anii pubertății, modelele mele de gen nu erau de prima mână!Ă Și nu „orice fel” de romanicer, ci unul de largă audiență, un „romancier național”, sintagmă Înnecată azi În sarcasmele celei mai tinere generații literare. Dar, e drept, nu voiam „mai mult”, adică orizontul meu tematic, de pe la Începuturile tinereții mele active, literare, se „mărginea” la temele unor Înaintași ardeleni sau moldoveni, precum un Slavici sau Hogaș, un Rebreanu sau Teodoreanu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu aceeași mină războinică, cu mâinile în șold. - Iubito, ascultă, poate s-au consumat droguri, dar sunt convins că în liniște și cu discreție. Am tăcut neputincios. - Și mai știu că și tu consumi. Ceva i-a rămas în gât, sarcasmul i se evaporase și se întoarse din nou cu spatele. A lăsat capul în jos. Am observat că avea o mână încleștată strâns. Puteam auzi răsuflarea agitată care precede lacrimile. - Vrei să spui că am consumat, am zis încet. Propoziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vomitat pe mine în continuu. - Nu contează când te umpleai singur de vomă! strigă ea, după care, mai puțin disperată, spre dr. Faheida. Vezi - totul e o glumă pentru el. - Bret, de ce încerci să maschezi probleme reale cu ironie și sarcasm? întrebă dr. Faheida. - Pentru că nu știu cât pot lua toată chestia asta în serios dacă e vorba numai să dați vina pe mine, am zis eu. - Nimeni nu „dă vina“ pe nimeni, zise dr. Faheida. Credeam că am căzut de acord că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și consecvență încât nu e de mirare că unele spirite persiflante, cum cresc cu duiumul în spațiul nostru dunăreano-balcanic, m-au etichetat nu de puține ori ca un „carierist” - ei și, ce-i cu asta? M-au împiedicat asemenea lucruri, sarcasmele și variatele interpretări ale carierei mele, de a-mi urma drumul, acesta, extrem de linear, de îndărătnic, crezând, aidoma unor spirite ale unor vremuri și psihologii revolute, în supremația esteticului, în capacitatea unui singur individ nu numai de a depăși obstacolele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prieteni: Matei și Grigore. Matei, coleg de an la facultate, devenise în timp „spiritul critic”, referința culturală „de bază, sigură”, prin detașarea sa de orice „idealism romantic, utopic” ca și ironia sa „socială” ce nu rareori se masca într-un sarcasm grevat de note cinice, un cinism pozat, e drept, dar care, în timp, va prinde o anume detașare agresivă. Detașare persiflantă, rece, pe care Nichita, abil, „bun”, o accepta cu un zâmbet cald, mieros, extrem de fermecător, ca o acoladă între
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]