1,927 matches
-
paradigmei, asociată cu un apogeu prelungit al "noului antropocentrism", în realitate deja învechit: "de-acum înainte rămâne să ne întrebăm ce va urma...", constatând că, deocamdată, sieși i-au rămas mândria și certitudinea de "a fi un romancier comic sau satiric"218. Dar și Ihab Hassan mărturisește aceeași tentație a lepădării de postmodernism: "Sincer vorbind nu mă mai interesează așa de mult postmodernismul. Acum mă interesează mai degrabă ideea căutării și găsirea unui sens definit al existenței. Am spus tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
produse livrești (nu tocmai străine de repertoriul franțuzesc), cu un limbaj prețios și afectat, vădind o mare slăbiciune pentru paradoxuri și butade. De năravul digresiunii, al divagației nu scapă nici una din comediile de moravuri ale lui V. Intenția critică, uneori satirică, este evidentă în aceste scrieri care iau în discuție, nu o dată oțios, aspecte ale vieții sociale și familiale, moravurile politice ale vremii, chestiunea națională. Dar rezolvarea artistică e de multe ori facilă, de duioasă melodramă. Așa sunt Cămătarul („Literatorul”, 1881
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
a compus câteva piese, mai ales comedii, a elaborat studii și articole de istoria și teoria teatrului. Prin revistele și ziarele vremii („Satyrul”, „Columna lui Traian”, „Literatorul”, „Revista literară”, „Atheneul român”, „Românul” ș.a.) a mai publicat schițe și nuvele, monologuri satirice, poezii și cronici literare. Timp de aproape un an (1885) a dirijat „Revista literară”, în 1889 conduce „Revista românească”, iar în 1893-1894 este proprietar și redactor al publicației „Albine și viespi”. V. respinge critica arogantă, judecătorească, la fel ca și
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
cu oarecare finețe. Un „filosof”, aspirant la deputăție, ține un logos incoerent, inept, nu departe de caragialescul Marius Chicoș Rostogan. Maniera nu este analitică, ci mai mult pitorească și spectaculară. Schița Bucureștenii la masă ar fi un soi de cronică satirică, vădind un bun spirit de observație, dar umor mai puțin. Asemenea tipuri și schițe, croite într-o modalitate predominant gazetărească, mai apar, sub pseudonimul Iao-Tsen-ki, în „Satyrul”. Pentru proză V. nu prea are condei. Nicolae și Spirea din Florești, compunere
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
de Zaharia Bârsan, Sorana de I. Al. Brătescu-Voinești și Patima roșie de Mihail Sorbul. În mod similar, D. Teleor semnează un interesant și vivace excurs în serial, Din istoricul revistelor teatrale de la noi, începând cu Apele de la Văcărești, prima revistă satirică, scrisă și pusă în scenă de Matei Millo în 1873 la sala Bossel din București. Interesul V.a. pentru tradiția scenei naționale e evident și prin reconsiderarea altei pagini de istorie, ca într-un articol despre o reprezentație teatrală de la
VIAŢA ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290516_a_291845]
-
Un nou ziar). Comună e înduioșarea - Delavrancea, Micuții, Vlahuță, Mama, Ion Gorun, Crăciunul la proletari. Câteva scrieri, răzlețe, se opresc asupra imaginii muncitorului din uzină (V. Pop, Din fabrică: Petre Cazangiul, George Murnu, Proletari). Pe de altă parte, Vlahuță creionează satiric figurile parazitare ale epocii, Alceu Urechia (sub pseudonimul Iodoform) consemnează evenimente ori aspecte ale vieții politice și culturale surprinse în latura lor ridicolă (satira alunecând deseori spre gluma ieftină), deformate caricatural (Ghiveci săptămânal). Fără a o recunoaște principial, V. a
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
sau chiar ascunde atitudinea scriitorului, elementul expresiv va fi mult mai puțin însemnat decât într-o poezie lirică "personală". Elementul pragmatic, neglijabil în poezia "pură", poate fi substanțial într-un roman scris cu un anumit scop sau într-o poezie satirică sau didactică. De asemenea, gradul de intelectualizare a limbii poate varia considerabil: există poeme filozofice și didactice și romane cu teză care se apropie, cel puțin uneori, de folosirea științifică a limbii. Totuși, indiferent de tipurile mixte care ar apărea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
lingvistică neliterară este fluidă. Funcția estetică se poate extinde la mesaje lingvistice dintre cele mai variate. Ar însemna să avem o concepție îngustă despre literatură dacă am exclude din sfera acesteia întreaga artă închinată propagandei sau întreaga poezie didactică și satirică. Trebuie să admitem existența unor forme de tranziție cum sunt eseul, biografia și o mare parte din literatura retorică. In diferite perioade ale istoriei, domeniul funcției estetice crește sau descrește: corespondența personală a fost considerată uneori o formă artistică, de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Peisajul cinematografiei sovietice după un deceniu de la Revoluție era neașteptat de variat pentru un regim dictatorial : constructivismul lui Kuleșov, montajul de atracții al lui Eisenstein, teoria cineochiului și a coliziunii intervalelor a lui Vertov, montajul fluid, cu forță dramatică și satirică al lui Pudovkin, melodramele lui Barnet, dramele sociale ale lui Ermler. Plus filmele americane, care dominau box-office-ul. Proporția pe care o indicase Lenin - 60% filme educative și de informare, 40% divertisment - era bine reprezentată. În conferința din aprilie 1928, conducerea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
scenarist nu se împiedică de astfel de amănunte când are nevoie să expună ideea crimei care stă în spatele unei realități comic-grotești și pe care oamenii nu vor să o vadă. Sunt momente în care demonstrativitatea filmului coboară până la nivelul scenetelor satirice ale unei brigăzi artistice de amatori - Sandu (Marin Moraru) și Vasile (Valentin Uritescu) se acuză reciproc de fățărnicie, carierism, lașitate, prostie, după care se încaieră burlesc sub privirea calm dezaprobatoare a Puștiului. Este simbolizat chiar și Ceaușescu, de un Jorj
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu te mai recunoști. Din ecourile și „valurile” făcute de acea primă ediție a cărții vom mai reține două aprecieri și ziceri cu haz care, socotim, că merită să fie reținute de conștiința colectivă. Mai întâi, una cu un sfichi satiric, că despre Vama cărțile se scriu din 600 în 600 de ani, care aparține Iuliei Balmoș: „O iau acum, că nu știu dacă apuc a doua carte după 600 de ani!”. A doua „perlă” aparține lui Traian Ciocan, care împrumuta
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
din Europa", occidentalizarea, europenizarea noastră reală (...) nu se va putea produce niciodată (A.Marino, Pentru Europa) Cetățeanul lumii liberal-democratice nu este numai burghezul egoist și filistin, preocupat doar de propria lui prosperitate, cum apare caricaturizat în atâtea ipostaze în literatura satirică√ ci alt tip de om (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc) Adolescenții îndrăgostiți, dar nu numai ei√ ci și alții, sunt așteptați diseară în Cristal Glam Club de la ora 20.00 (EZ). Între cele două tipuri de structuri eliptice nu există diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
din Paris este un simbol social. Semnifică ,,un standard al opoziției față de violența teroristă cu justificare religioasă"201. Este, în același timp, și un fantastic atașament față de libertatea de expresie totală, fără limite. Milioane de oameni pariază pe ,,violența limbajului satiric infamant"202. La limită, ajungi să opui terorismului caricaturizarea religiei, fapt prin excelență patologic, scrie Anca Manolescu. Mai mult, se poate ajunge la compromiterea Islamului și, la limită, a lui homo religiosus de pretutindeni datorită actelor criminale comise de anumiți
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ambiția sa de a obține fericirea riscă să-l facă să cadă în greșeala de a se face fericit în mod exclusiv pe sine" (capitolul 15, partea I). 25 François-Marie Arouet, supranumit Voltaire (1694-1778), avocat, istoric, scriitor, pamfletist, scenarist, polemist satiric care atinge uneori ferocitatea pentru cei pe care-i consideră adversari, rămâne filosoful emblematic al Iluminismului. Adept al libertății de expresie, al separării religiei de stat și al luptei contra dogmatismului religios. Cazurile de care s-a ocupat ca avocat
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
prețios document al istoriei sociale românești. Continuă critica socială din Nenorocirile unui slujnicar, dar conține și elemente proprii romantismului. Cercetătorii au subliniat caracterul dramatic, scenic al romanului. „Prologul” dezvăluie tehnica și stilul unui rechizitoriu dintr-un amplu proces social; tendința satirică este mărturisită și argumentată de autor și în „Dedicație”.În „Prolog”, scriitorul realizează, în spiritul epocii, o „fiziologie” a ciocoiului pe care îl definește în aspectele caracteristice, la modul generic: „Ciocoiul este totdeauna și în orice țară, un om venal
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
de început ai Văcăreștilor și ai lui Costache Conachi, poezia românească n-ar fi atins zborul ei ascendent pînă la zenitul Luceafărului lui Mihai Eminescu. Fără înaintașii săi, ar fi izbutit oare „părintele teatrului românesc", I.L. Caragiale să înalțe comedia satirică pe culmi nemaiatinse? Desigur, nu. În aceeași perspectivă, trebuie situate și începuturile romanului românesc, specie literară care a pășit mai târziu pe drumul modernizării, al racordării ei la ritmul Europei occidentale în perioada dintre cele două războaie mondiale. Din punct
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
operei literare, Marchizul de Sade joacă un rol principal în folosirea oximoronului pentru oferirea unor imagini neutre dar cu efect. Dar oximoronul este prezent și în pictură, de exemplu în F. Goya - Bătrânele sau timpul unde sentimentul exprimat este ironia satirică. Apoi, parafraza desemnează o expresie descriptivă ce acționează prin înlocuirea unui obiect sau a unei persoane cu atributele sale. Obiectele de artă dobândesc prin parafrază o descriere atributivă indirectă. O analogie vizuală a acestui trop necesită acțiunea și atributele simbolurilor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sarcasm și vehemență (poezia 1907) când vine vorba de instituțiile vremii, de la monarhie (pamfletul Auri sacra fames), justiție, școală până la armată, cu ororile ei. Modul critic al lui V. este pamfletul, care poate lua forma alegoriei, și mai ales portretul satiric, șarja fină și mușcătoare (Profiluri, Dincă C. Buleandră, Câțiva paraziți). Fire blajină, scriitorului îi repugnă violența, revoluția i se pare dezagreabilă, așa încât, utopic, el predică, în spirit creștin, iubirea între frați, împăcarea între clase. De altfel, devine un teoretician al
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
încrezător în divinitate, mai încolo renegând-o, ca din nou să se pocăiască. Primele lui stihuri mărturisesc o adâncă descurajare, venită din melancolia eminesciană, dar și din propriile decepții. Întreaga lui literatură va capăta un tonus optimist după 1887. Dispoziția satirică rămâne însă constantă. V. creionează, în versuri săltărețe, cu tentă de pamflet și caricatură, o tipologie care include politicianul venal, pe arivist și cartofor, pe trubadurul pesimist. Critica socială culminează cu incendiara 1907. Mai reușită e lirica intimistă, grațioasă și
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
flux continuu de teme și atitudini. Scriitorul nu e, în fond, un imaginativ, uneori nu are altă sursă decât aceea a observației directe. La fel ca jurnalistul, consemnează datele pe care i le oferă realitatea, însoțindu-le cu un comentariu satiric sau transpunându-le în registru psihologic (până prin 1894) ori prelucrându-le în spirit tezist, moralizator (după 1900). Așa se explică interesul pentru „documentele omenești” (care pot să încorporeze cazuri rare, patologice), pentru vieți nevinovate, pecetluite de un destin ingrat (prostituata
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
un articol intitulat Dezrobirea României, e prezent în „Curiosul”, „Pământeanul”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, precum și în „Propășirea”. La „Românul” se manifestă ca un gazetar prolific, dând, uneori număr de număr, articole privind chestiuni economice, financiare, comerciale, foiletoane, comentarii satirice, „fantasii” (Din suvenirea unei pietre, O fantasie de figuri ș.a.), versuri, șarade, enigme, logogrife, iscălite fie cu inițiala W., fie Iernescu (sau E. Ernescu), fie Frigurescu. Fără a fi un erudit, e în orice caz un om citit, cu o
WINTERHALDER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
impresionează plăcut prin tact și printr-un anume spirit de curtenie față de cititor. Câteva încercări de teorie, despre arta dramatică, despre patos, nu au însemnătate, dar opiniile despre teatrul vremii sau cele referitoare la limbă conțin idei bine gândite. Sceneta satirică O comedie tragică (1859) pune, de asemenea, în discuție probleme ale scenei românești. W. îndeamnă la consolidarea unui teatru național susținut de o dramaturgie cu rosturi etice, inspirată din actualitate. În ce privește limba română, o găsește dulce și armonioasă, dar primejduită
WINTERHALDER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
pe malul Dâmboviței (1846), sunt întâmpinate de Gh. Asachi cu o scurtă, dar elogioasă, notă în „Albina românească”. Cărțulia cuprinde versuri ușurele, vioaie, unele cu alură forțat cogitativă (Mormântul), de o tristețe simulată, altele (O fată de măritat) cu caracter satiric. Mai cunoscută este Dâmbovița, căreia muzica lui J.A. Wachmann i-a adus o îndelungată popularitate. W. a mai compus fabule, unele imitate din nemțește. SCRIERI: Actorul fără voie, București, 1836; Triumfu amorului, București, 1836; Magazia de veselie sau Românul
WINTERHALDER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
carte cu totul surprinzătoare este Sărută pământul acesta (1987), un roman-frescă poetizat al Daciei cucerite de romani. După aproape un deceniu, în care a dat edițiile ne varietur ale volumelor anterioare, prozatoarea revine în 2002 cu Arta compromisului, un roman satiric cu cheie despre actualitatea postdecembristă, judecată din perspectiva aceleiași Sânziana Hangan. Epicul este neglijat în favoarea unor lungi dialoguri despre destinul României, noul guvern, falsitatea și mediocritatea ariviștilor recenți. Deși protagonista e medic și lucrează în cadrul unui institut de cercetări, majoritatea
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
și Oscar Eliot, revista umoristică Cer cuvântul! (1874). I s-au atribuit și o serie de satire politice versificate din ziarul „Scrânciobul”. Poeziile de după 1860 apar în culegerea Cântece și plângeri (1874). Au rămas neterminate - după unele mărturii - o poemă satirică (Nebuniada) și alta epică (Bătălia de la Teișani), precum și un dicționar de rime. Volumul Cântece și plângeri reunește încercări de factură diferită: balade, legende, meditații, cântece, sonete. Numeroase sunt stihurile de iubire care, în tonul elegiac și sentimental al timpului, au
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]