7,856 matches
-
demară spre oraș. Mâhnit, cu un sentiment de frustrare absolută, încerca să se consoleze imaginându-și ce farsă bună ar fi fost să-i înmâneze tipului un plic gol și să aștepte după aceea rezultatul. Aruncând fulgere de mânie și scântei de furie, ministrul ar telefona imediat ca să ceară explicații și el ar jura pe toți sfinții de la curtea cerului, inclusiv pe cei care încă își așteaptă canonizarea pe pământ, că plicul avea înăuntru fotografia și lista de nume și adrese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lemnelor sub o oală. Iar maximele nu erau încă socotite un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot aminti nimic din toate scânteile care săreau atunci prin saloane. Dar cred că niciodată conversația nu se instala mai comod decât în momentul când ajungea la amănuntele negoțului care constituia cealaltă latură a artei practicate de noi. După ce terminam de discutat meritele cărții celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
expresie pe față. Tăcea, dar așa făcuse întotdeauna. M-am uitat la gura ei în căutarea unei expresii care să-mi dea cât de cât o idee despre ceea ce simte. I-am urmărit ochii să văd cât de cât o scânteie care să-mi spună adevărul, vreo sugestie a derutei sau amărăciunii. I-am cercetat fața și fruntea în căutarea vreunei cute care să indice o emoție puternică. Dar chipul ei era o mască pe care nu puteai citi nimic. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
susținuse, dar acum simți cum i se taie suflarea Într-o gâfâială chinuită, iar genunchii i se Îndoiră. Stâlpul continua să se legene și o amețeală neașteptată Îl sili să Închidă ochii, În timp ce În creier Îi exploda o jerbă de scântei. Se simți pierdut: dacă nu cădea, oricum, sabia necunoscutului avea să isprăvească cu el. Încetul cu Încetul, simți cum răsuflarea Își reintra pe făgașul normal. Și forțele Îi reveneau cătinel. Călugărul se ascunsese, probabil, la capătul porțiunii de scânduri, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cuprinse mâna ce Îl ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se Înclină și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere se ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aducă mărturie despre ele? - Dumnezeu l-ar putea chema la el pe ultimul dintre păcătoși, cu condiția să Îi fi dăruit din naștere o facultate superioară a sufletului rațional. Un om a cărui matrice să fi fost iluminată de o scânteie a luminii de sus. - Un om ca domnia ta, messer Alighieri? Dante ridică din umeri nerăbdător. - Așadar, paradisul tău se Întinde dincolo de bolțile cristaline ale cerurilor. Și cum e alcătuit? - Pe scara care i-a apărut, Profetul - Dumnezeu să-l țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu reușește să o prindă. - Poate că te-aș putea ajuta eu, zise Arrigo. Dacă am Înțeles bine, cred că messer Marcello se referă la scopul unor asemenea construcții. Și, În sensul acesta, este adevărat că În ele există o scânteie din acea trufie străveche, care ne-a făcut să pierdem Edenul. Pentru că orice pod, acoperind o barieră pe care Dumnezeu ne-a pus-o În cale, constituie o jignire la adresa proiectului său. - Aha, pricep. E o observație subtilă. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintr-un proiect superior și infinit, atunci la ce bun efortul dumitale de a-i da de capăt, priorule? zise Arrigo pe un ton insinuant. - Ca să se facă dreptate. Ca să apropiem pământul de paradisul pierdut. Ca să aducem pe pământ o scânteie din lumina lui Dumnezeu, răspunse poetul. - Nu aș vrea să iau loc În această lumină, messere, zise bătrânul ironic. Deja singurul meu ochi nu mai suportă luminozitatea excesivă, mai degrabă i se potrivește crepusculul din lucirea stelelor. Dante nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
altul. Din nou, avea să fie nevoit să scrie doar În minte, folosindu-se de cartea memoriei. Un junghi violent Îl Încercă Îndărătul ochiului, cu degetul său de foc. Își Închise ochii cu putere, așteptând să se risipească norul de scântei Înfocate. În timp ce Își apăsa cu pumnii pe pleoape, auzi o mișcare În spatele ușii și o mână care atingea clanța. Dar nu avea putere să se Întoarcă. Când izbuti, să o facă o văzu pe necunoscuta care intrase și aștepta nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh. Un țipăt de durere, urmat de umbra unui trup În cădere, arătă printre strigătele de bucurie ale trăgătorilor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a doua aflat pe scenă. Toată partea de sus a turnului era În flăcări, asemenea unui torțe uriașe În noapte. Din pricina căldurii, tuful din construcție Începuse să se carbonizeze și el, iar vântul Îl purta Într-un nor infernal de scântei. Dacă cineva se refugiase acolo sus, nu mai putea fi de acum decât cenușă spulberată de vânt. Ceva se mișcă În dreptul primul etaj, unde o ferestruică dădea către un balcon Îngust din zidărie. Doi bărbați apăruseră, atrăgându-le atenția celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și nimic nu lăsa să se înțeleagă că ar fi de față. Am spus mai devreme că știa foarte bine cum să vorbească. Am văzut chipul lui Josăphine făcându-se roșu ca un bujor, în timp ce în ochi îi apăru o scânteie ucigătoare. Cu siguranță că, dacă ar fi avut în mână o flintă sau un cuțit, Mierck ar fi ajuns numaidecât pe lumea cealaltă. Ucidem mult într-o zi, fără să ne dăm seama, în gând și în cuvinte. Prin comparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
imaginile se amestecă, nu știe de ce, cele două femei se amestecă, sunt una, Doamne!, seamănă atât de bine, Anita-Tina... — Cum ai o fată? Ai sau ai avut? — Trăiesc eu cu o fată, am supărat-o, mă, mamă, mă! Se aprinsese scânteia chimică, făcuse clic!, și eu m-am purtat groaznic... Știi, în fiecare cuplu e o a treia persoană, reală sau imaginară, iar Tina... — Te-am mai auzit de ea. — Ea va rămâne mereu între mine și Loredana. Înțelegi? — Înțeleg eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În seara aceea. Atâta tot. La ora două, după ce se Întorseseră la reședința familiei Weatherby, Sally a Întrebat-o dacă ea și Amory petrecuseră „câtva timp“ În cămăruță. Isabelle s-a Întors tăcută spre ea. În ochi i se vedea scânteia idealismului, a celui care are visuri neprihănite, ca Ioana D’Arc. — Nu, a răspuns. Demult nu mai fac chestii de-astea. El m-a rugat, dar l-am refuzat. Strecurându-se sub plapumă, s-a Întrebat ce-i va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fac? Lui Amory i s-a ivit În minte un citat și n-a rezistat tentației de a-l rosti cu voce tare: „All the perfumes of Arabia will not whiten this little hand.“ Ea și-a Înălțat privirea, iar scânteia de lacrimă din colțul ochiului părea un cristal de gheață. — Nu-ți prea pasă. Amory a Înțeles, greșit. — Scumpă Isabelle, sunt sigur că... — Nu mă atinge! a țipat fata. N-am destule de cap, mai și râzi de mine! Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
convocat o „masă pentru discuții“ și cineva a propus subiectul „abolirea cluburilor“, așa că toți s-au repezit să-l discute. Ideea exista În capetele tuturor - Într-o măsură mai mare sau mai mică - și nu era nevoie decât de o scânteie ca să explodeze. — Grozav! Pe cuvântul meu că va fi o distracție pe cinste! Cum se simt cei de la Cap and Gown? — De parcă i-ai fi lovit cu leuca. Nu mai termină cu discuțiile, certurile și Înjurăturile. Se enervează și devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de lumea Înconjurătoare. Și-a dat demisia din funcția de vicepreședinte al studenților din ultimul an, iar lectura și plimbările i-au rămas aproape unicele preocupări. Asista voluntar la prelegerile de filosofie și biologie destinate masteranzilor, ascultându-le cu o scânteie de interes destul de patetică În ochi, ca și cum ar fi așteptat un punct culminant, la care conferențiarul nu ajungea niciodată. Uneori Amory Îl vedea zvârcolindu-se pe scaun, iar chipul i se lumina; ardea de poftă să dezbată un punct. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Însăși. Pe urmă a sărit În picioare, și-a strecurat mâna Într-a lui Amory și au străbătut pășunile În vârful picioarelor, sărind și schimbându-și direcția de la un petic de pământ uscat la altul. În fiecare ochi de apă scânteia, parcă, o lumină transcendentă, căci răsărise luna, iar furtuna se refugiase În partea de vest a statului Maryland. Când brațul lui Eleanor l-a atins pe al său, Amory a simțit cum Îi Îngheață palmele de frica mortală că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-așa se face. Tragi totul pe nas dintr-o răsuflare. Era primul drog pentru mine, căci nici măcar nu fumasem marijuana vreodată. Când am prizat cu ambele nări cele două dâre de cocaină, am avut impresia că cineva mi-a picurat scântei de gheață În sinusuri și În laringe. Niște scântei scurte și rapide, ca acelea care provoacă aprinderea la un motor, o senzație de arsură la rece, precum cea provocată de gheața carbonică. Simțeam cum acel frison Înghețat Îmi paralizează mucoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
răsuflare. Era primul drog pentru mine, căci nici măcar nu fumasem marijuana vreodată. Când am prizat cu ambele nări cele două dâre de cocaină, am avut impresia că cineva mi-a picurat scântei de gheață În sinusuri și În laringe. Niște scântei scurte și rapide, ca acelea care provoacă aprinderea la un motor, o senzație de arsură la rece, precum cea provocată de gheața carbonică. Simțeam cum acel frison Înghețat Îmi paralizează mucoasa nazală și laringele, topindu-le parcă, pentru ca mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atent la realitate, adică la viață, cu inteligență, har și dăruire, și prin noua ei carte - „Timpul iubirilor” - dovedește că scrisul gazetăriei zilnice poate fi și altceva decât acea spusă argheziană potrivit căreia ziarul și publicistica ar fi doar acea „scânteie de o zi”. Sub tutela cuvântului, a imperiului imaginar-creativ, îmbinat cu cel real, al trăirii în griul zilnic, uneori din nevoia fundamentală nu doar a noutății, ci a adevărului, înainte de toate, autoarea așază, de pildă, mizerabilele atacuri dirijate împotriva preacucernicului
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]
-
vremurile și oamenii erau de vină, iar eu nu am știut cum să mă apăr. Cred că fiecare om ar trebui să moară atunci când îi vine ceasul, și nu din vina altora. Dar poate așa a fost să fie! O scânteie s-a aprins dintr-o dată în întunericul din mintea Sofiei. Speranța răsărea ca o lumină, care parcă o îndemâna să iasă din singurătatea trecutului ei și să dea o nouă șansă vieții! Acest gând i s-a imprimat în minte
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
am inventat un manuscris al inimii și i l-am dedicat, cu iubire. Nu s-a vestejit niciodată. S-a crucificat în umbra nucului ce ignora liniștea, în vasul cu flori de piatră și-n casa cu glas pierdut printre scântei căzătoare. Referință Bibliografică: Dedicație pe manuscrisul inimii / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 333, Anul I, 29 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]
-
o teamă de scaieți Tu fugeai să nu te prindă frigul Să întâmpini alte dimineți Nu iubito, munții nu-s de vină Dacă tu nu mai citești jurnalul Trage storul, fă lumină Clovnul a fugit cu carnavalul Murgul necheza, săreau scântei Ca dintr-o brățară de bazalt Câte vorbe fără de temei Îngropăm cu ziua în asfalt! Hai să ne-ntâlnim pe internet Și să ne-mpușcăm de la distanță Codul nostru a rămas secret Cifratorul - fără circumstanță. Referință Bibliografică: Jocul nostru se
JOCUL NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364598_a_365927]
-
de privirea cruntă pe care femeia a aruncat-o asupra sa. S-a retras cu spatele spre ușă, după ce și-a luat de pe masă țigările și bricheta. O privea uluit pe doamna avocat, având senzația că din ochii iei sar scântei ce-l pot răni dacă-l ating. După ce a ieșit, a închis ușa cu grijă și a respirat adânc, a ușurare, îndepărtându-se grăbit. „Ce p...a mă-sii vrea asta să-mi demonstreze mie, băi, frate? Face ea legea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]