KorAP: Find »[drukola/base=scârbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...63 >

1,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

4 mai 1960 (miercuri) Am luat 7 la rusă - un mare eșec, pentru că Dinu a luat 10. Dar mă lasă atât de rece Dinu sau alții de genul lui, sunt atât de reduși cu toții, Încât mi-e pur și simplu scârbă. M-aș răzbuna crunt pe Horia, dar nu merită atenția mea. Toți sunt la picioarele mele, iar eu mă Închin unui singur zeu: idolul visurilor mele, pe care l-am numit Arthur. Mi-a plăcut de mult numele acesta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
e acasă. Ce nerușinare! Eu, care-i spusesem că-mi face plăcere să vină, iar mama și tata acum... Dar m-am consolat cu replica mea cea mai justă, spunându-mi: „Așa sunt oamenii“. Pur și simplu mi-a fost scârbă În acel moment de toți. Acum mă culc devreme (la 9), ca să mă scol mâine la 5.30 pentru că am teză și nu știu nimic. Tot idolul meu este cel iubit... 11 mai 1960 (miercuri) Am chiulit de la politehnizare ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
umflă larva cuvântului, ecou din ecou Găsiți-mi un sunet gravid care să umple văzduhul de forme Înghesuite Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
actio; orice discurs trebuie suprimat Înainte de a recurge la un model. Fragmentarismul jurnalului este poate cea mai apropiată formă de discursul nud. Între cioburile discursului rupt, Încerc să recuperez sisific intervalele realului. (miercuri) Jurnalul lui A. 17 aprilie 1963 (miercuri) Scârbă de viață! Fii cât mai plină! Dacă nu vei fi, te voi face eu, să știi! Martin! Altul! Alții vor veni! Oare? 18 aprilie 1963 (joi) De ce mă chinuiesc să scriu? Vreau să dorm, beția cere somn. N-am pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-s neliniștită și ce aștept, pe cine? 23 aprilie 1963 (marți) S-a terminat și cu Dinu. Nu știu de ce astăzi nu mi-a putut stăpâni repulsia pentru atingerea lui fizică. Nu l-am lăsat să mă sărute, mi-e scârbă și dezgust. Am o criză depresivă, care durează de câteva zile. A fost contrariat și mi-a dat de Înțeles că el nu mă va mai căuta de-acum Încolo. Ducă-se dracului! Numai să nu rămân fără companie, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Nu știu ce am. Sper că o să urmeze o perioadă În care să pot scrie mai departe mult. Pe Vasile Îl detest. Nu pot să Îl văd În ochi, mi-amintește lucruri oribile, de nepovestit. Oribile, bine am ales cuvântul! Mi-e scârbă de el, mi-e greață. Martin mă enervează cu rigiditatea lui. Totuși, În lipsa altuia mai bun, deocamdată, o să mă resemnez și la el. Singură Înnebunesc. Nu știu ce am. Desigur, mi-au lăsat multe urme cele ce s-au petrecut cu idiotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
O să mă duc cu Crângulescu. Ce bine e de el! E consacrat, e liber, e nebun și știe să-și respecte nebunia... N-am nici un punct de sprijin. Și În momentul În care sper că Îl găsesc senzația aceea de scârbă, de renunțare, mă face să arunc totul, ba chiar mă Îndeamnă să nu mai caut nimic. Soartă, rupe-mă de starea asta; oricum, dar rupe-mă! Seara m-am dus cu Martin la o oră de filosofie. Oh, cât aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fost În stare să mă sărute, din cauza timidității. Dacă dovezile lui de afecțiune m-ar fi cucerit, aș fi renunțat azi la Petre. Dar așa... Am În mine un diavol. Sunt momente În care spun: nu mă duc, mi-e scârbă, mi-e frică... Dar rațiunea din mine mă-ndeamnă să mă duc, să scap odată de feciorie. Câteodată, simt o plăcere nespusă la gândul că-l voi strânge În brațe pe Petre, visul meu nebun de acum doi ani. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
aveam un sentiment oarecare pentru Petre? Nu Înnebuneam? Așa, am fost foarte calmă și am râs de prostia altora. Să vedem, va veni joi Petre la Întâlnirea cu mine? Cred c-am să-l expediez urgent, prea mi-a făcut scârbă. Deci minunat! În tren, am Înnebunit pe un puștan de 19 ani de la haltere. E tot la Dinamo. Bine am făcut, pentru că a intervenit o problemă cu Eugen: azi credeam că e Festivalul „Labiș“, la care aveam bilet. Însă m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cum am să reacționez. Ea e atât de proastă, că se complace În situația de victimă; se vorbește Încă de Întâmplarea hazlie de la revelion, oh, și ce urât Îi miroase gura: am mușcat-o de umăr ca să nu vomit de scârbă, când a vrut să mă sărute. (marți) Am o colegă unguroaică de o mare delicatețe a gesturilor; este extrem de bine educată, atât de atentă cu mine, că n-o pot jigni nici cu o floare; mă invită la ea Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
un coleg care stă pe lângă mine. Unul din cei doi ne-a ajuns din urmă și ne-a invitat la bar. Ce bar?... Să fie nevoie după aceea să vă satisfac pe voi? Nu de alta, dar mi-e cam scârbă. Și totuși, undeva, În lumea asta, există dragoste albastră... Frumoasă ca speranța zorilor de zi... 16 decembrie 1964 (miercuri) De multe ori, vorbesc cu bătrânii. Ei sunt niște oameni liniștiți, ba chiar cuminți. Au Însă un mare regret: tinerețea. Zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
porci amândoi. S-au acuzat reciproc de prostie. La plecare, și-au strâns călduros mâna, făcându-și unul altuia complimente. Am plecat cu Doru. Mă ștrangula plânsul. Nu scosesem nici o lacrimă În clipele acelea Înfiorătoare. M-a trimis acasă cu scârbă. Niciodată nu fusese el altfel, dar atât de brutal nu-l văzusem Încă. O priveam și zâmbeam. Era atât de pierdută În problemele ei vitale... — A doua zi, m-am dus la Doru. I-am căzut la picioare. Nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de mine. L-am rugat, l-am implorat, degeaba. Totuși, a fost generos. Mi-a promis că o să mergem undeva pentru vreo 2-3 zile. Mâine plecăm. Călătorie de adio... — Și acum, Angelo, o să poți să suporți toate astea? Mi-e scârbă de toate, am uitat să mai râd, să mă mai bucur... Scârbă? De tine să-ți fie În primul rând, dar apoi să-ți fie și de cei doi adorați ai tăi, și de toată lumea, că toată e așa. Bucurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
generos. Mi-a promis că o să mergem undeva pentru vreo 2-3 zile. Mâine plecăm. Călătorie de adio... — Și acum, Angelo, o să poți să suporți toate astea? Mi-e scârbă de toate, am uitat să mai râd, să mă mai bucur... Scârbă? De tine să-ți fie În primul rând, dar apoi să-ți fie și de cei doi adorați ai tăi, și de toată lumea, că toată e așa. Bucurii? Există și ele și le vei avea și tu, de-acum Încolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mine Încă 20 de ani. De-abia când am ieșit pe ușă am auzit-o pe Angela izbucnind În plâns. Se ținuse totuși tare... 22 decembrie 1964 Goi. V-am văzut pe toți goi de fard și mi-a fost scârbă. Nu puteam fi ca voi. Ca să pot rezista, m-am fardat mai mult ca voi. Mă credeți ca făcând parte dintre voi. Eu eram altceva. N-am coborât În voi decât atât cât să vă cunosc. Destul. M-am retras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ca făcând parte dintre voi. Eu eram altceva. N-am coborât În voi decât atât cât să vă cunosc. Destul. M-am retras În mine și vă privesc. Impenetrabil e fardul meu. De după el vă văd goi și mi-e scârbă. 23 decembrie 1964 Am luat frumosul din mine, așa cum era el, și l-am zvârlit În mijlocul oamenilor. Au trecut peste el ca peste o grămadă de gunoi, sărind. Se temeau. Am luat frumosul din mine și l-am Îmbrăcat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ochi stranii, pe care viața nu mi-i va da niciodată, dar pe care visul nu mi-i refuză. Mergem din orbire În orbire. Tu orb pentru mine, eu oarbă pentru el. Tu... eu... el... Eu... la un capăt saturația, scârba, la celălalt infinitul, clocotul. Tu... la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are de ce să-i pese, pe noi ne vor distruge pasiunile, el nu poate muri decât de râs. 25 mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Între persoane apropiate; apoi un tânăr a venit În fața ei și, În timp ce ea era complet străină de cel care o agresa, a sărutat-o. Am rămas uluit. Fără reacție. Cei doi golani au Întins-o. Colega mea a scuipat cu scârbă. Și-a șters buzele. Și le-a spălat. Era teribil de furioasă. Degeaba! Pentru mine, era pierdută. Nu eram gelos, eram trist. Trist că ceva În mine s-a rupt definitiv și că nimic nu mai este posibil Între noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

asemenea cantitate de ură nedeclarată (și, uneori, declarată) poate fi schimbată între niște așa-zise persoane dragi, care se trezesc apoi în dimineața următoare și vorbesc despre fulgi de porumb. Dar uite că se poate: se pare că manifestările de scârbă și sarcasmul compătimitor sunt toate o parte a șablonului bogat pe care îl numim viață de familie. Mi-ar plăcea să cred că e, pur și simplu, un soi de valvă: că ne eliberăm de tensiune și că purtăm o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
mișcătoare. Am stat pe scăunel, privind-o îndelung. Nu era deloc ciudat din partea lui Charlie să se comporte cum o făcuse, m-am gândit-oare de ce fusesem atât de tăioasă și cinică pentru un gest atât de atent? Uneori mi-era scârbă de mine, pe cuvânt. Totul e-n ordine când îmi pun micuțele mele costume elegante, de afaceri, și-mi adun la un loc hârtiile și mă duc prin tot felul de școli cu echipele mele și așa mai departe, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
felul de efecte secundare neplăcute și eu chiar nu le-aș recomanda. Când i-am zis că de la prietena mea din America, zâmbetu’ i s-a mărit și s-a făcut mai ironic, de credeam că o să izbucnească-n râs. Scârba. A, da, prietenii noștri americani, mi-a zis. Nu, Stacey, tu n-ai nevoie de prostiile-astea. Fără dispozitive și pastile și operații. Tu ai nevoie doar de o dietă rezonabilă și de mișcare. Mai puțină mâncare, mai multă mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
perete că nu m-ajuta deloc. Îți vine să crezi?? Un loc unde se face operație la grăsani și buda-i de mărime normală? Cei mai mulți doctori și asistente au fost grozavi și foarte haioși, în afară de una, Angela, care era o scârbă. În orice caz, în a treia zi mi-au zis că pot să plec acasă și de-aici-ți scriu ție acuma. Bine, nu chiar de-acasă, că suntem prea departe de spital să stăm la mama, așa că suntem la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

suflet și o mare fericire te inundă. Fericirea de a fi trist, fericirea de a ți se face silă, silă ca și cum ai mânca un pachet Întreg de unt pe nerăsuflate, o silă gri, plumburie, și ești fericit. Ai și tu scârbă de ceva, o mare scârbă, și nu te mai interesează că „substratul loviturii de stat militare din Gabon este considerat a fi nemulțumirea partidului Uniunea Democrat-Socialistă Gaboneză, condus de Jean Hilaire Aubame, față de dizolvarea la 21 ianuarie a Adunării Naționale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
te inundă. Fericirea de a fi trist, fericirea de a ți se face silă, silă ca și cum ai mânca un pachet Întreg de unt pe nerăsuflate, o silă gri, plumburie, și ești fericit. Ai și tu scârbă de ceva, o mare scârbă, și nu te mai interesează că „substratul loviturii de stat militare din Gabon este considerat a fi nemulțumirea partidului Uniunea Democrat-Socialistă Gaboneză, condus de Jean Hilaire Aubame, față de dizolvarea la 21 ianuarie a Adunării Naționale”. Afară a Început să ningă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
te mai interesează că „substratul loviturii de stat militare din Gabon este considerat a fi nemulțumirea partidului Uniunea Democrat-Socialistă Gaboneză, condus de Jean Hilaire Aubame, față de dizolvarea la 21 ianuarie a Adunării Naționale”. Afară a Început să ningă și În scârba ta, mângâindu-ți perciunii, abia aștepți să se termine odată liceul și, odată cu el, și orele de socialism științific. Moale e untul, rece zăpada, tare e piatra În lemnul ce arde, sunt capetele de vers ale unui poem pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]