3,072 matches
-
ghid util privitor la istoria unor concepte și orientări literare - de la sociologie la semiotică -, precum și la o serie de repere teoretice pe care autorul încearcă să le ilustreze cu eșantioane de analiză și interpretare din scrieri reprezentative. Notabilă este valorificarea ,,sceptică” și critică a metodelor, cărora Ț. le intuiește nu numai valoarea, ci și limitele. Între istorie literară și interpretare, combinând teoria genurilor cu analiza comparată, alt studiu, Balada romantică (2001), are în vedere configurarea și evoluția speciei în romantismul românesc
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
1962, iar editorial cu prozele scurte din volumul Povestiri diferite, apărut în 1968. Proza lui T. este ironică și sentimentală deopotrivă, cele două trăsături distribuindu-și zonele într-un echilibru favorizant pentru timbrul scrierilor. Principiul ordonator pare a fi uimirea sceptică, un anume fel de a se opri în pragul enigmei și de a o proteja, investind-o fie cu valențele echivocului, fie cu cele ale paradoxului. Începând cu Povestiri diferite și până la piesele de rezistență din Istoria unui obiect perfect
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
dezabuzată, țintind să surprindă sensuri mai adânci, privitoare la transformări istorice și de conștiință, schimbări de mentalitate. Mai cu seamă eseurile publicate în revista „Contrafort” și adunate în volumul Bunul simț impun în primul rând o conștiință dramatică. Disocierea rece, sceptică, uneori chiar fatalistă, atroce, conjugată cu ardența nevoii de repere călăuzitoare și orizonturi deschise, individualizează și reflecțiile de aici. Spirit sagace, Ț. este dublat în poezie de un vizionar vibrând la pragul limită al trăirii. Versurile din Cămașa lui Nessos
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
îi apare în 1925. Colaborează la „Gândirea”, „Lumea”, „Sinteza”, „Tiparnița literară”, „Convorbiri literare”, „Contimporanul”, „Cuvântul” ș.a., iar mai târziu scoate revista „Floarea de foc” (1932-1933, 1936) și este directorul ziarului „Credința” (1933-1937). Cu o psihologie febrilă, cu un temperament inflamabil, sceptic în privința capacității filosofiei și științei de a formula adevăruri esențiale despre existență, dar având o încredere neclintită în posibilitatea de cunoaștere prin revelație, T. a devenit un contestatar tot mai vehement al modului de viețuire contemporan. Apropiat, inițial, de cei
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
București, 1999; Socrate poetul, Bistrița, 2000; Așteptând-o pe Godette, pref. Claudiu Groza, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ileana Urcan, Între amărăciune și candoare, TR, 1994, 13-14; Octavian Soviany, Între verism și parabolă, CNT, 1994, 34; Tania Radu, Un debutant cam sceptic, LAI, 1994, 39; Ada D. Cruceanu, „Felia amară”, „Timpul”, 1994, 10; Miruna Nicolae, Între felii amare, RL, 1994, 43; Mihaela Ursa, „Felia amară”, ST, 1994, 12; Eugenia Tudor-Anton, Felia dulce și amară a debutului, LCF, 1995, 28; Dan Silviu Boerescu
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
de ani de la apariția „Convorbirilor literare”, LL, 1968, 16; Mircea Anghelescu, Viața mea e un roman, LCF, 1991, 44; Z. Ornea, Memoriile lui Tzigara-Samurcaș, RL, 1992, 10; C. D. Zeletin, Respiro în amonte, București, 1995, 220-233; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1996, 683; Alice Voinescu, Jurnal, București, 1997, 863; Z. Ornea, Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș, RL, 2000, 3. S. D.
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
stării sociale și de spirit care le explică. G. Călinescu întrevede în Însemnări... și o „vagă undă de mizantropie” ce se degajă din situații comice și totodată triste în sine, dar mai cu seamă din mentalitatea unei categorii sociale funciar sceptice, dacă nu chiar refractară în special la binefacerile științei medicale. Din această respingere altoită pe superstiții și prejudecăți ancestrale se trage, de pildă, moartea unui copil împachetat de părinți în balegă, după obiceiul locului, în loc să i se administreze medicamente, astfel
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
care n-ați avut de ales...// Noi, care vorbim aceeași limbă vara.../ Voi, care tăceți cu alte cuvinte.../ Voi, care nu vă vindeți țara.../ Noi, care n-avem ce vinde...”. Și în Gegenschauspiel - Spectacol împotrivă (1996) vocea este a unui sceptic deziluzionat: „Nimic nu e prea nou sub soare,/ poate doar ochii cu care contemplăm dezastrul/ și, poate,/nici chiar ei” (Prăbușirea în timp). Poemele incriminează servitutea, „frica de-un rău și mai mare” (Bilingv), simulacrul existenței unor oameni care, „maeștri
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
oricărei cauzalități, a „teleologiei comune”; el provoacă starea estetică, de asemenea contrapusă spiritului practic, constituind o „pauză a vieții” (un „repaos al inteligenței”, spusese Maiorescu), „un obiect de joc și desfătare”, ceea ce s-ar numi plăcere estetică. Spirit raționalist și sceptic, așa cum deseori a fost calificat, însă deloc rigid în planul estetic, Z. supune criticii curentul cel mai raționalist, clasicismul, ce reprezenta, potrivit antinomiei utilizate, „omul vechi”. Eseistul respinge dogmatismul clasic, stilul vorbit, pe înțelesul tuturor, claritatea, ideea de perfecțiune, didacticismul
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Valéry, despre care a scris în repetate rânduri, în fine, Marcel Proust, căruia i-a consacrat un amplu studiu încă înainte de primul război mondial, scriitor ce întruchipa cel mai bine ideile expuse în Valori umane și Polemică abstractă. Flexibil și sceptic, teoreticianul a fost în schimb excesiv în chiar susținerea autonomiei esteticului, ca și a criticii pur estetice (deși uneori se va abate el însuși de la aceste principii, apelând la metoda psihologică și la cea sociologică). Ideea perisabilității artei, înrudită într-
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
de eseist politic și chiar de istoric al civilizației române, autorul cărții Din registrul ideilor gingașe s-a situat în apărarea inteligenței, păstrându-și „mângâierea gândirii lucide”. El a fost, în tradiția lui Montaigne (unul din scriitorii preferați), un moralist sceptic, iar în tradiția lui Caragiale - un ironist incisiv și un artist al cuvântului. Structură nonconformistă, cu vocația pamfletului măsurat, de o jubilație rece, sarcastică, Z. pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
rezervele față de Năpasta lui I. L. Caragiale sunt, în esență, aceleași cu ale lui G. Călinescu, formulate ulterior. Aspirația creatoare a lui Z., neîmplinită (baciul Micu), merge spre altfel de țărani decât „amorezați și blegi”, fie ei „cinstiți”, fie „vițioși sau sceptici”, dar „oameni vii în literatură”, înzestrați „cu voință și mușchi”. Lui Caragiale îi detectează o atingere a inteligenței de „mobilitatea sceptică a raselor bătrâne”, îi contestă reprezentativitatea românească în dramaturgie, consideră forțată nuvela O făclie de Paște, deși, vorbind de
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Z., neîmplinită (baciul Micu), merge spre altfel de țărani decât „amorezați și blegi”, fie ei „cinstiți”, fie „vițioși sau sceptici”, dar „oameni vii în literatură”, înzestrați „cu voință și mușchi”. Lui Caragiale îi detectează o atingere a inteligenței de „mobilitatea sceptică a raselor bătrâne”, îi contestă reprezentativitatea românească în dramaturgie, consideră forțată nuvela O făclie de Paște, deși, vorbind de politicienii „pehlivani” și de orășenii unei „nații de chiacheroni”, îl confirmă pe cel căruia îi recunoaște, totuși, calitatea de „mare vizionar
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
lipsa de libertăți administrative și financiare: „Diferitele modele de organizare din Uniunea Europeană demonstrează faptul că eficiența acestor instituții este dată de gradul mare de autonomie sau chiar de independența de care dispun” (Ghinea, Moraru, p. 9). Pe de altă pare, scepticii ideii vorbesc despre menținerea județului ca principal actor administrativ: „Este de susținut ca județul să fie regiunea de dezvoltare administrativ-teritorială” (Mărginean, 2003, p. 8), iar regiunile să păstreze numai caracterul de „regiune statistică”, în scop comparativ cu alte țări. Dincolo de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
periferice. Apariția forței de muncă periferice este unul dintre aspectele sociale noi cărora statul trebuia să le facă față. Alături de acesta, Pierson (1991) și Waddan (1999) notează între factorii care au reclamat reconsiderarea obiectivelor și a rolului statului bunăstării: atitudinea sceptică a indivizilor vizavi de capacitatea statului de a furniza serviciile sociale promise, ca și nemulțumirea față de calitatea celor furnizate; orientarea indivizilor spre realizarea interesului personal, datorită boom-ului economic continuu și măsurilor susținute de promovare a bunăstării; detașarea clasei de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
așa-zis „posibilism” (Nash, 2003), a credinței că educația poate compensa inegalitățile sociale sau naturale care caracterizează diversele grupuri de indivizi în scopul egalizării șanselor de viață la nivel social. În același timp, s-a dezvoltat în cadrul sociologiei educației perspectiva sceptică, ce consideră că nu e posibil ca școala să conducă la diminuarea inegalităților dintre indivizi din punctul de vedere al abilităților de care aceștia dispun sau, chiar în măsura în care acest lucru este posibil, nu va avea nici o influență asupra diminuării inegalităților
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
von Heinrich Otto Meisner, Stuttgart, 1922, vol. I, p. 355. </ref>. Convorbiri similare a purtat și regele Carol I, În martie același an, cu ocazia unei vizite la Berlin. Șeful Marelui Stat Major austro-ungar, generalul von Beck, s-a arătat sceptic În privința capacității combative a armatei române și n-a ascuns faptul că ar fi preferat mai degrabă neutralitatea României decât alungirea periculoasă a unui front pe care românii n-ar fi fost capabili să-l apere singuri. În planurile sale
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
critic, sunt independenți și ușor influențabili. Naivi și vanitoși, optimiști, comportamentul lor este fără formă, fără distanță și neinhibat. Unii dintre ei sunt agitați și excitați, certăreți și instabili, dar se reconciliază ușor. 2) Psihopații deprimați Aceste persoane sunt calme, sceptice sau pesimiste. Ei privesc viața și lumea cu o pronunțată notă de angoasă. Le lipsește siguranța și încrederea. Sunt incapabili de a se bucura. Suspicioși, ei sunt persoane înclinate către introspecție. 3) Psihopații timorați Sunt personalități apropiate de cei deprimați
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că Joseph J. Schwab a fost „cea mai strălucită și mai influentă minte a teoriei curriculumului din toate timpurile”4. Poate că este o apreciere exagerată. Este însă cert că „deceniul cataclismelor curriculare americane” a fost anticipat de mintea sa sceptică și iscoditoare, ce a pus sub semnul întrebării prejudecățile behavioriste și eficientismul în plină perioadă de triumf al acestora. 14.3. Ultimii titani ai pedagogiei modernetc "14.3. Ultimii titani ai pedagogiei moderne" Două mari personalități ale „științei obiective” au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este încă discursul lui Derrida; deconstrucția nu se justifică, pentru că, dacă s-ar justifica, ar fi prea compromisă prin gândirea metafizică. Atunci gândirea slabă pornea de la ideea unei pierderi de greutate a gândirii filosofice, dar nu prin a se declara sceptică. ș...ț Eu credeam, mai ales dezvoltându-l pe Heidegger și ideea că metafizica tradiției greco-latine și metafizica hegeliano-marxistă concep ființa reducând-o la identificarea existenței prezente, că gândirea slabă ar putea fi o teorie a ființei înțelese ca destinată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
primar al orașului Iași (1880-1881, 1888-1897). Debutează în 1861, cu traduceri, la revista „Ateneul român” a lui V.A. Urechia, colaborând apoi la „Din Moldova”, „Gazeta de Iași”, „Originea”, dar mai ales la „Convorbiri literare”. Înzestrat cu o inteligență vie, sceptic și zeflemist, P. avea și patima cititului. Determinist convins la începuturile activității sale, adept al lui H. T. Buckle și Auguste Comte, eclectic în idei, a evoluat treptat către schopenhauerianism și apoi către budism. În ceea ce privește literatura, a fost un nonconformist
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
va avea o atitudine politică obiectivă, neutră și că „prin coloanele lui aleargă spiritul epocii”. Ideile sunt reluate de Hefter în bilanțul După un an, cu o precizare privind refuzul „de-a silabisi formulele curente lansate de idealiști sau de sceptici, de revoluționari sau de tradiționaliști”. Continuând prestația de la cotidianul ieșean „Lumea” (cu suplimentele sale literare, precum „Lumea. Bazar săptămânal”), redacția asigură un echilibru între partea informativă și cea de comentariu social și cultural. Fiecare număr include, pe prima pagină, medalionul
POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]
-
semne sângerii”. Discursul liric e mai puțin segmentat, eliptic și abrupt, conservându-și totuși adresa directă, tensiunea și urgența căutărilor, cum și ambivalența. Căci există în versurile lui P. un paradox al nihilismului, și nu întîmplător este citat Emil Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și „răscumpărarea” condiției umane impure, animat
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
că extrapolează date ale unei realități (cvasi)familiare, fie că proiectează arhitecturi cu totul stranii, textele au ca referință constantă și ireductibilă umanul, aproximat din perspectiva unui model puternic vascularizat etic. Este de remarcat performanța în registrul stilistic, tonul „flegmatic, sceptic, agresiv-blazat” (Cornel Robu), fraza ce „are nerv, tăietură ironică, brutalitate, sarcasm, dar și capricii lirice, flexiuni miloase, neașteptate erupții de energie sentimentală” (Mircea Opriță). Vremea Mânzului Sec (1991), roman scris înainte de 1989, marchează trecerea lui P. la literatura non-SF. Semnând
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
bilanțul a opt ani de apariție: se afirmă că revista a militat pentru „descurajarea vedetismului, a exclusivismului estetic și ideologic”, dezbaterile din paginile ei tinzând să propună „puncte de vedere diferite, de pe platforme democratice”. Rubricile obișnuite sunt „Rug de cuvinte”, „Scepticul de serviciu”, care comentează autori și opere, „Interviul nostru”, în cadrul căreia sunt inserate convorbiri cu personalități din stânga ori din dreapta Prutului, „Spații lirice”, unde se adoptă principiul localismului creator. Revista mai conține îndeobște o amplă cronică literară dedicată unor cărți semnificative
PORTO-FRANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288978_a_290307]