4,646 matches
-
nu mă înșel...o...gaură de la broasca ușii... - Și...? - Și ce?! - De câte ori în decursul vieții dumneavoastră v-ați dorit să priviți prin ea - nevăzut, desigur - și de câte ori v-ați putut permite asta? Vă mai amintiți? .....!!! - Așadar, continuă imperturbabil Irina, am schițat - utilizând și culoarea aceasta anxiogenă, blocantă, peste care am suprapus o dublă tensiune, cea indusă de culoarea neagră și întărită de negația imperativă - ceea ce cred că recunoașteți cu toții, pentru că ține de eul copil al fiecăruia. ... răsunase de undeva, plină de
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
întors privirea într-o parte, ferindu-se să privească în ochi pe cea care era carne din carnea ei, sânge din sângele ei. Cei prezenți nu au putut să deslușească pe chipurile lor nicio urmă de sensibilitate, nimic. Nu au schițat nici un gest, nici atunci când Emanuela le-a luat din nou fetița din brațe. Aproape că au răsuflat ușurați, grăbindu-se să iasă repede pe hol, unde au scos câte o țigară dintr-un pachet și au plecat în balconul de la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
am oprit mașina și am îndemnat-o să meargă la cascadă, că acolo e și mai frumos. Am urmărit-o vreme de câteva minute și am văzut că se așezase pe o piatră și se uita nepăsătoare la Tudor. Nu schițase niciun gest în salvarea acestuia. Apoi a apărut, de undeva de pe deal, o umbră. Lumina lunii mă ajuta să deslușesc siluetele celor doi care nu s-au apropiat prea mult. Habar nu aveam că sunt soț și soție. Nici ei
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
ca o furtună prin ușile glisante și se duce ață, cu o privire rătăcită și fixă, către rafturile cu boluri de orez si sanvișurile cu pâine nefiresc de fragedă și de albă, cu gust de carton. Când trece pe lângă mine, schițez un zâmbet forțat, pornit mai mult din frică decât din curtoazie. Se oprește în fața raftului ca un critic inspectând un tablou prost. Pune mâna pe fiecare bol, le smotocește, le aliniază, iar nu-i convine, se dă doi pași înapoi
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
a teoremei, care n-a prea convins și nici nu a suscitat vreun interes (dacă încercam să le-o dictez sau să scriu pe tablă, nu-i păsa nimănui). Le-am arătat apoi un și filmuleț despre Thales. Le-am schițat un exemplu practic de construcție acoperișuri, cu ajutorul teoremei, explicându-le și câte ceva din lumea construcțiilor, unde mulți dintre ei vor munci, probabil. Am creat și o fișă, cu o parte teoretică, și cu o problemă rezolvată. Următoarea problemă era la
De ce ar trebui să renunțăm la manuale în școlile românești. Cum predau Teorema lui Thales, ca elevii să fie interesați () [Corola-blog/BlogPost/338441_a_339770]
-
inovativ, etc., etc., etc. (un antropolog bun ar putea să completeze această listă de aspecte culturale „de administrat”). Lucruri care aduc a... provocări. De aici apar de fapt discuțiile în „familie”. Cum cred că se poate face această administrare? Voi schița o astfel de propunere într-un articol viitor; astăzi vă spun doar de la ce voi porni: de la principiile de customer experience, valorificând tocmai atributele naționale (cum ar veni, fight fire with fire, sau mai neaoș: cui pe cui se scoate
Brexit-ul, intriga ce a schimbat simțitor scenariul poveștii europene. Chiar are Europa o oportunitate de creștere până în 2020? () [Corola-blog/BlogPost/338535_a_339864]
-
toți. Calm, privi pe fiecare cu duioșiei. Vorbele erau de prisos. Ar fi vrut să mai meargă-n grădină odată. Încercă să se ridice însă piciorele nu-l ascultau. Erau moi ca ale unui puișor, proaspăt ieșit din ou. Resemnat, schiță un zâmbet și renunță la toți și la toate. Și Domnul ne-a mai dat, la toți, un ceas. Un ultim ceas când nimeni nu ne mai grăbește ; un ceas de liniște deplină - fără de zbucium, fără de speranță - un ceas de
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
apară în acel loc sălbatic cu voia lui Dumnezeu. Am fost impresionat îndeosebi de bisericuța veche restaurată cu multă pricepere și talent ... pe care am reprodus-o cu modestele mele mijloace în acest micuț tablou de 30/40 cm. Am schițat această lucrare pe o vreme la fel cu cea descrisa în povestire. Neguri groase și reci învăluiau minunatul lăcaș monahal, în acel timp de toamnă târzie. Anevoios, răzbăteau din pâcla deasă, luminițele lumânărilor ce se zăreau prin ușa veche și
O povestire adevărată și un…tablou! () [Corola-blog/BlogPost/340047_a_341376]
-
complezență, zâmbetul unui om te înseninează, îți descrețește fruntea. O altă manifestare diferită, pe care am întâlnit-o la reuniunile familiale sau la discuțiile dintre bărbați, a fost aceea că la orice aluzie amuzantă se râde. Nu cu un râs schițat printr-o grimasă de om amărât, ci cu un râs zgomotos, în hohote, de om sănătos. D.G.: Cât de dificil a fost să primești azilul și să te adaptezi într-o țară capitalistă? V.R.: Începutul într-o nouă țară este
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
ne putem rescrie povestea vieții, procedeul de a încadra experiență, interpretarea a ceea ce se întâmplă azi, reinterpretarea evenimentelor din trecut și din crearea unor situații convingătoare (pag.142). Capitolul 8, încheie cartea, “Cum devii tu însuți”, sunt rezumate strategiile neconvenționale schițate în această carte. Se sugerează metode de a scăpa de examinarea și confirmarea relației dintre cine suntem și ce facem. Mișcările importante din cariera și, până la urmă, schimbările din viața impun perioade lungi de incertitudine și îndoiala. Putem învăța mult
Herminia Ibarra: Identitatea profesională. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339409_a_340738]
-
viața imaginară. Pe de altă arte, sub convenția declanșării romanului începând cu finalul poveștii se inscripționează o cronică de familie. De altfel, cartea „Cronică de familie” de Petru Dumitriu este amintită la un moment dat. Planul generic al romanului se schițează ca un bildungsroman. Din acest unghi, „Cât văd ochii...” este romanul formării și maturizării lui Silviu Grigorașcu. Chiar titlul cărții este dat de integrarea în teoria glandei a unei strofe excepționale din lirica lui Vladimir Streinu, unul dintre cei mai
Nicolae Pârvulescu: Canonul axiologic. Cronică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339501_a_340830]
-
Cioran au refuzat să învețe această limbă, s-au împotmolit în fonetica ei. Franz Kafka este probabil singurul om de spirit care stăpânește această limbă, încăpățânându-se să sondeze abisurile mașinăriei cosmice, să descifreze torsiunea, fețele și contrafețele infinitului, să schițeze geografia inteligibilă a lumii. Autorul Procesului se naște la 3 iulie 1883 într-o familie de evrei din Praga. Dacă pe linie paternă avea descendenți pragmatici, robuști fizic și psihic (bunicul măcelar, iar tatăl comerciant prosper), ascendența maternă e dominantă
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
Va avea cartea vieții ce-o trăim” („Pagină”). În acest sistem de referință, alcătuit din necunoscute, se acceptă introducerea unui criteriu de evaluare privind coerența și coeziunea: „viața e ca un volum”. Existența are o unitate în raport cu care se poate schița un profil existențial. Decodifiarea sensului vieții poate avea loc în cadrul unei lecturi sistemice: în paginile trecutului și ale prezentului se găsesc întotdeauna elementele fundamentale ale viitorului. În cadrul existenței proprii, al destinului-carte, fiecare este „condamnat”, cum se spune într-o poezie
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
punct de vedere notabil: Vasile Pârvan reprezintă un model cultural, atât prin cariera sa de căutător cât și prin ideatica pe care a fundamentat-o și a lăsat-o moștenire. Ideea iradiantă ce stă la baza modelului spiritual Pârvan se schițează a fi aceasta (din citarea savantului): „Fiecare cârtire este o boală. Fiecare gând pesimist este o erezie împotriva principiului vieții (...). Scopul vieții nu e de găsit nici de catharsis, nici în cultură, nici în fericire, nici în activitate, nici în
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: „Vasile Pârvan – istoriosof” () [Corola-blog/BlogPost/339582_a_340911]
-
Cartea ar prezenta „trei sau patru linii compoziționale” cu legături „destul de laxe”: „Un centru de greutate nu mai există”, iar imaginea-titlu „nu mai unifică poemele din sumar”. Păstrând elementele sistemului, putem constitui o altă structură. Cu aceleași chibrituri se pot schița alte poligoane. Noi credem că „Unelte de dormit” este un volum de convergență. De aceea, rămâne recognoscibilă formula lirică a lui Ioan Es. Pop. Nu avem de-a face cu o ruptură. În acest volum își dau întâlnire cele patru
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
care Eugen Negrici scria în „Introducere în poezia contemporană”: „năzuința expresioniștilor de a străbate până la stratul neștiut de adânc al lucrurilor, aflat întotdeauna sub cel vizibil; scotocirea (...) sub scoarța lucrurilor și mai apoi a întâmplărilor”. În „Ieudul fără ieșire” se schițează un univers poetic, eul liric se poziționează tematic și dispozițional (euforic sau disforic). Se alege o atitudine lirică fundamentală. El se situează în lumină sau întuneric, mizând pe emoții și sentimente neutre, pozitive sau negative. Poezia se împroprietărește cu teritorii
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
elidându-i mândria de a nu fi șofer) și a-i amplifica, implicit, nașterea în Transilvania la dimensiunile întregi ale capacității de a fi mândru. Într-o logică paraconsistentă pe care pe o latură a sa chiar cartea ne-o schițează: a deveni șofer înseamnă a rămâne doar mândru de a fi român și atât. Carnetul de șofer lasă identitatea să aibă ca miez doar românitatea. Cumulativ, se ia act de evidența unei alte realități: „Singura formă de identificare de care
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
Va avea cartea vieții ce-o trăim” („Pagină”). În acest sistem de referință, alcătuit din necunoscute, se acceptă introducerea unui criteriu de evaluare privind coerența și coeziunea: „viața e ca un volum”. Existența are o unitate în raport cu care se poate schița un profil existențial. Decodifiarea sensului vieții poate avea loc în cadrul unei lecturi sistemice: în paginile trecutului și ale prezentului se găsesc întotdeauna elementele fundamentale ale viitorului. În cadrul existenței proprii, al destinului-carte, fiecare este „condamnat”, cum se spune într-o poezie
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
care Eugen Negrici scria în „Introducere în poezia contemporană”: „năzuința expresioniștilor de a străbate până la stratul neștiut de adânc al lucrurilor, aflat întotdeauna sub cel vizibil; scotocirea (...) sub scoarța lucrurilor și mai apoi a întâmplărilor”. În „Ieudul fără ieșire” se schițează un univers poetic, eul liric se poziționează tematic și dispozițional (euforic sau disforic). Se alege o atitudine lirică fundamentală. El se situează în lumină sau întuneric, mizând pe emoții și sentimente neutre, pozitive sau negative. Poezia se împroprietărește cu teritorii
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
venit de vreo două zile ! - Ââââ !... Cred că n-a înțeles...) - Știu că mi-ai dat odată o bomboană... - ????...(Lasă-n jos capul, cu rușine) - La revedere ! - !!!!...(Mișcă din cap, salutul) - Să dea Domnul să ne vedem la vară ! - Aaaa!... (Schițează un zâmbet trist...) Îl bat pe umăr cu prietenie iar el își râde mulțumirea de a fi băgat în seamă... Buzele lui, ce n-au știut sărutul, își potriveau răspunsul cu zâmbet de rușine-n mut. Apoi intră în casă
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
dorind să-i ceară explicații și să-l tempereze, el o lovi cu dosul palmei peste față atât de tare încât, biata fată, paralizată de uimire și durere, căzu pe canapeaua de pe care abia se ridicase. Rămase blocată, incapabilă să schițeze un gest ori să articuleze vreun sunet. El o privea rânjind, cu pumnii strânși, pregătit să mai lovească. Lipsa ei de reacție din acele clipe îl determină să scuipe înciudat și să se retragă la masă. Își turnă băutură în
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
pietonilor. El s-a asigurat că nu sunt pericole din cele două sensuri de circulație, ținând o mână întinsă protector până la cotul Adrianei, fără să o atingă. A arătat cu un gest larg mașina aflată în apropiere, staționată lângă bordură, schițând un zâmbet ușor de încurajare. Nu era sigur dacă fata a observat și o privea îngrijorat când a deschis portiera spate a mașinii. Fără să intenționeze, într-un impuls pe care nu și-l explică, Adriana examină fugar mașina și
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
din plin pe maestrul ce făcea plecăciuni de mulțumire către public. În clipa aceea, parcă alunecând sau intrupandu-se dintr-o ceață ce inundase scenă, necunoscutul de lângă mine s-a apropiat de maestrul Uferini, care luat prin surprindere, nu a schițat nici un gest. - Oameni buni! Nu mai credeți în astfel de spectacole șarlataniste. Eu am crezut în aceste magii. Dar nimic nu este adevarat! În sală, oamenii și, mai ales, copiii au început să se agite. De la galerie s-au auzit
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
femeii era evident. - Uite-l pe intrus! - am auzit pe cineva strigând lângă mine. - E la braț cu Mioara Izverna, a adăugat un altul. - Bunicule! - am auzit-o pe Catincuța. Uite, știu și eu să înghit această bilă! Și nepoțica schița gestul de a înghiți bilă de cauciuc pe care o palmă între degetul mare și podul palmei, iar cu limba umflă falca, creandu-mi impresia că are bilă în gură. După care înghiți mimând. - Bravo! Ai învățat ceva... Întunericul se
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
spate cu degetele încleștate. - Ești liberă domnișoară, ai în plic salariul. Îți mulțumesc pentru clipele oferite copiilor mei. - N-am terminat. Doresc, să lămurim câteva lucruri. - Ascult! - M-am angajat să duc la bun sfârșit, ce am început. Lordul nu schița nici un gest. Nu era deloc încurajatoare atitudinea lui. Ca de obicei. - Copiii nu au nici o vină pentru greșelile părinților, continuă Alma. Voi rămâne până la sfârșitul lunii,dacă am aprobarea dumneavoastră. Ei nu trebuie să afle cele întâmplate. Sunt ființe deosebite
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]