1,812 matches
-
după o jumătate de oră, cu părul strîns În coadă la spate, Într-o pereche de blugi și un tricou alb, simțind că puteam face față oricui. — Am pregătit niște cafea, spuse Linda veselă, În timp ce eu intram În bucătăria care sclipea acum. Și sper că n-o să te superi că ți-am spălat toate vazele. Erau foarte murdare. Iarăși mă simt umilită. — Linda, nu era nevoie să faci asta. — Nu, nu. Știu că voi, tinerii, nu aveți timp să faceți curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din discuția cu Gregory ca să-mi Întoarcă privirea. Preț de-o secundă, ochii noștri se Întîlnesc și-mi amintesc privirea plină de dragoste pe care mi-o arunca odinioară. Îmi amintesc că se Întorcea spre mine și-i vedeam ochii sclipind, și mă simțeam În siguranță, Încojurată de căldură și iubită. În seara asta, ca și În altele, nu simt decît răceală și o oarecare iritare. — Ce e? Întreabă Dan. — Nimic, răspund nepăsătoare, iar el se Întoarce la conversația cu Gregory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din spatele turnului din stânga. A adoptat poziția celui care are de-a face cu indivizi creduli, săraci cu duhul. - Puternicul acela nu-i ajută pe osândiți, fiindcă e un temnicer. Ah, dacă aș putea vorbi! Am redeschis pumnul, și monedele au sclipit în soare. - Poate că ne-au informat greșit, am bolborosit eu șovăielnic, dacă tu ai putea să ne-ajuți... I-am întins banii, dar m-am răzgândit la iuțeală, retrăgându-mi mâna. - Nu, i-am spus ca un țăran încăpățânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un car acoperit, cu felinare la cele patru colțuri ale platformei. Ne-am dat mai în față ca să vedem mai bine. Perdelele carului erau trase, și am izbutit să zărim o figură întunecată în interior. În lumina făcliilor am văzut sclipindu-i pe piept un colier gros cu un pandantiv, și mi s-a părut că recunosc forma unui ochi. După ce cortegiul a trecut, luminat de alte două torțe, i-am șoptit lui Gundo: - Andras se-ntoarce la Ravenna, sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ravenna și din oricare alt teritoriu al nostru nu va cuteza să ridice sabia împotriva viteazului vostru popor. Fie ca sănătatea și fericirea să domnească în casa voastră și a prietenului Stiliano.“ Rotari a rămas pe gânduri. Pricepeam, după cum îi sclipeau ochii, că era frământat de o dilemă. Dacă Andras nu mi-ar fi făcut acele dezvăluiri, probabil că ar fi respins solia și ar fi atacat Ravenna. Dar ceea ce aflase pe de-o parte fierbea în sufletul lui și, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
strălucea În lumina clară a dimineții. Primul tramvai grăbit - verde pastelat ca desenul unui copil - trecu peste Ponte Garibaldi. Taxiuri matinale alergau dincolo de parapete. Geamurile mari ale spitalului israelian reflectau deja razele soarelui. O agitație nepăsătoare, și totuși de neoprit, sclipea și pulsa sub fuga norilor. Marea și mult iubita Romă se trezea la realitatea nudă a dimineții, făcută toată din străzi, piețe, biserici, așa cum se Înfățișează ea pasagerilor primului autobuz, beți de somn, sau noctambulilor Îmbătați de muzică ce ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privi cu mirare și cu neliniște imaginea reflectată. Nimeni nu putea să-și Închipuie că această tânără doamnă, grațioasă, mignonă și fragilă ca o vrăbiuță era În realitate o plăsmuire insensibilă cu două fețe. Maja privi neliniștită foarfecele argintii ce sclipeau În mâinile lui Michael. Deci fără șuvițe, spunea cu vocea lui controlată. Sunteți o adevărată conservatoare, doamnă Fioravanti, vă este teamă de lucrurile noi. V-ar sta foarte bine cu niște șuvițe vineții, v-ar da mai multă lumină feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era chiar Aventino. — Vrei să te Însoțesc Înăuntru sau te aștept În mașină? o Întrebă Aris, oprind motorul. — Vino, Îi spuse Maja. Clădirea, construită prin anii ’80, era un cub cenușiu Înconjurat de o grădină cu glicine și mandarini - ferestrele sclipeau de fiecare dată când razele de soare străpungeau vălul de nori. Pe unul dintre obloanele Închise ale apartamentului de la parter era prinsă o plăcuță cu inscripția: DE VÂNZARE. La câțiva metri mai Încolo, pe cealaltă parte a străzii, era poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ciudat să locuiești Într-o clădire În care pe lângă locuințe funcționează și un hotel, dar te obișnuiești. Antonio introduse cheia În ușa mare de aluminiu care oprea accesul Înspre apartamente și deschise. Cele douăzeci și nouă de casete din tablă sclipeau În penumbră, opace, boțite, deteriorate. Tati nu luase corespondența de câteva zile. Din caseta familiei Buonocore plicurile dădeau pe dinafară. Le luă Valentina. Lui tati Îi scria banca, cei de la impozite, cei de la gaz - din câte se pare, nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea muștele, dar bondarii o rup. Și astfel, bucătăria fusese mutată, iar Kevin avusese camera lui și tati construise veranda cu ajutorul bunicului În zece zile. O cutie de sticlă cu acoperiș de tablă și cu ramele din aluminiu lucios care sclipeau la soare de parcă ar fi fost de aur. Era minunat să iei cina seara pe verandă, când totul Împrejur era cufundat În Întuneric, iar ei patru stăteau În jurul mesei pătrate, sub lumina becului - ca și cum ar fi fost singuri pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să ceară iertare nimănui. Sasha Învârti cheia și porni motorul. Farurile desenară un con de lumină albă pe asfalt. Conduse mașina până la ieșirea În șosea, dar nu merse mai departe, neștiind În ce direcție s-o ia. Ochii lui Întunecați sclipeau În spatele ochelarilor. Cămașa lui azurie părea să lumineze Întunericul. Aștepta ceva. Și timpul Începu să devină apăsător - asemenea secundelor care trec Între fulger și tunet. — OK, spuse Emma visătoare. Da, vin... Sasha ambală și mașina intră pe șosea. În timp ce Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
jucătorilor. În jur erau așezate câteva femei din anturajul ei obișnuit. Ținea în mână o carte cu coperta înzorzonată și asculta cu bunăvoință povestea unei femei tinere, care vorbea doar ca să-i facă ei plăcere. Pe o măsuță de cireș sclipeau în soarele amiezei câteva păhăruțe ca niște degetare, pe jumătate umplute cu lichior de coacăze. Pentru Zogru a fost un moment crucial. El a fost convins, și încă mai este, că ea a intuit adevărata lui existență, iar gândul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vede-n jurul meu, Nicăieri nu pot pătrunde, Mă simt capturată mereu. Dar, deodată, dintr-o parte, Se vede o pată de lumină, Poate e planeta Marte Sau imaginația mea suspină. E mândru Soare sau mândra Lună. Și departe văd sclipind: E un glas ce nu mai sună, E mintea mea înflorind. Întunericul mă prinde, La închisoare eu mă simt, Și nimicul mă vinde, Și făr’ să vreau eu mă mint. Dar stelele mă salvează Și de ele am povestit Ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Constantinescu Mihaela Azur Infinitul albastru mulți zic că e Minciună! Infinitul e soare, lună și stea De unde? nu știu. Soarele fuge spre orizont cu picioarele întinse pre zenit. Luna privește mereu cu un ochi Întredeschis; de ce? nu știu Steaua sclipește mereu spre Est de ce? nu știu... și Multe lucruri nu au răspuns dar Se regăsesc în Paradis. Cerul+marea=Raiul Cerul+marea O ecuație zâmbitoare Ușor de descifrat Răspunsul fiind Speranța. Cerul+marea O ecuație sclipitoare.. Simplu de interpretat Mesajul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
precum un artist, Nu găsesc deplinătatea. Soarele Luna cea fugară De-abia s-a liniștit. Și acum ea suspină Asemenea unui copil trudit. Luminosul crainic, Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de jad Deasupra noastră încet cad Din cer coborând, Spre noi parcă râzând. Sunt semnul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tânără, asprită de soare și de muncă, ghemuită pe jos, cu mâinile între picioarele unei femei care stătea să nască - chiar și așa mătușa mea strălucea în toată splendoarea ei aurie. Părul îi rămăsese la fel de lucios, iar ochii negri îi sclipeau. Cele două femei s-au măsurat una pe alta cu un fel de recunoaștere și au dat din cap în semn de salut. Re-nefer și-a ridicat rochia deasupra genunchilor și s-a așezat pe vine în partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu gândul doar la cel iubit, socotindu-i calitățile, închipuindu-mi virtuțile. Mă uitam fix la propriile mâini și mă întrebam cum ar fi fost să-i ating umerii strălucitori sau minunatele lui brațe. În vise, vedeam soarele răsărind și sclipind peste apă și mă trezeam zâmbind. După trei zile de beție a fericirii, speranțele au început să mi se năruiască. Avea să vină după mine? Mâinile astea bătătorite erau prea aspre pentru un prinț? Îmi rodeam unghiile și uitam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
singuri doar noi doi... Se strică vremea, o să fie grozav! - Îți ordon să mă duci Îndărăt! Ordinul Îl șfichiuise plin de dispreț, Însoțit de o mișcare amenințătoare a bastonului cu măciulie de argint. Ochii mici și negri ai lui PM sclipiră de ură. - Hotărît lucru, niciodată n-ai știut să-mi vorbești altfel decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor bastonul tatălui lui, i-l smulse, Îl frînse În două pe genunchi și expedie bucățile În apă. - N-ai să mai snopești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold o lamă care sclipi În beznă. Se aplecă, o Înșfăcă pe tînăra femeie de plete și, cu o mișcare precisă și fermă, Îi tăie beregata, făcînd să țîșnească un val de sînge. - SÎnge, sînge peste tot! A făcut asta cu cuțitul, Arthus a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pace... Familia ei decimată, Christian, Ryan, Pierric, ancheta. Azvîrli cearceaful cu o mișcare din picior și sări jos din pat. Instinctivl, pașii o duseră În goană În direcția sitului. FÎșii de ceață Încă se mai agățau de ierburile pe care sclipeau picături de rouă. Grăbi pasul pentru a-i ajunge din urmă pe cei doi jandarmi care patrulau, vizibil extenuați. - Ei, ce mai e? - Nici urmă de Ryan! Îmi pun capul că nu mai e de mult pe insulă! Îi făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl avem Întotdeauna când revenim În locurile copilăriei. Traversând vechiul drum de strajă, se pomeni În fața morii. Banca pe care Îi plăcea să stea cu Annabelle după ore era tot acolo. În apa Întunecată, pești mari Înotau Împotriva curentului. Soarele sclipi rapid printre doi nori. Michel era așteptat la intrarea În cimitir. — Dumneavoastră sunteți... — Da, eu. Care era cuvântul modern pentru „gropar”? Omul ținea În mână o lopată și un sac mare din plastic negru. Michel porni pe urmele lui. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în față și mă uit în jur. Ne aflăm într-un soi de curte, scăldată în soarele asfințitului. În dreapta e o casă cam dărăpănată, cu o tăbliță pe care scrie DE VÎNZARE. În față sunt șiruri întregi de sere, ce sclipesc în lumina blândă a soarelui. Sunt parcele pline cu rânduri de legume, e o gheretă din prefabricate pe care scrie GARDEN CENTRE... Ia stai așa... Mă răsucesc uimită pe călcâie și constat că Nathaniel s-a dat și el jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gura Îi duhnea. Mâna stângă Îi tremura, iar din ochi Îi curgeau urdori galbene. - Siloa, i-am spus apropiindu-mă de ea. Îl mai ții minte pe Moru? Se uită și ea la mine și, pentru o clipă, ochii Îi sclipiră ca odinioară, dar asta trecu iute de tot. - Ba, zise ea, te mai țin minte și pe tine, mutule! - Mamă! - se Înfurie Zarge și dădu s-o Îmbrâncească. - Las-o. - Mărite Krog, dar ai auzit-o cum... - Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mureau de foame, iar domnul Klotz trăncănea și trăncănea despre «auuur». S‑a Înclinat În față și, cu un gest al mâinilor, a schițat pentru cei prezenți imaginea unui evreu hidos care Înșfacă lacom o pungă de bani. Ochii Îi sclipeau, iar cuvintele Îi țâșneau cu un dispreț atât de violent, Încât părea să le scuipe. Antisemitismul, care nu zace prea adânc Îngropat Într‑o asemenea adunare, se trezise acum În inimile tuturor. Fiecare dintre cei de față Îl privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lumeni ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul ros. În vitrină, vesela bună se apără de praf. Pe peretele vopsit galben citron, o marină în ulei luată de la o prăvălie de geamuri și oglinzi sclipește azuriu și siclam. Numai de-ar fi băiat de treabă, oftează Garofița. ─ Ce spui? ─ Ăla, după care aleargă biata fată. ─ N-aleargă toate? întreabă Mihai, fără să-și ridice ochii din copaie. Ba aleargă, cum să nu, ele după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]