1,949 matches
-
fiecare dată când John își lăsa capul pe-un umăr, în ritmul mohorât al versurilor bunicii, părul lui îi zgâria obrazul. Alice l-a invitat în culise, acolo unde Norma își întreținea admiratorii râzând cu sclipirea aia oribilă din ochi, sclipirea care Alice știa că însemna că bunica urla pe dinăuntru și că, imediat după încheierea discuțiilor, avea să bea până la pierderea cunoștinței. John a scos-o pe Alice la o cafea, sperând c-avea să afle și alte amănunte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
uneori nimic din ceea ce faci nu contează. Că, uneori, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci pentru tine e să lași totul așa cum e. Ellis a auzit zgomot de crengi rupte și, printre tufișuri, a văzut o sclipire maronie. A ridicat pușca și-a simțit un val de adrenalină, un moment scurt de fericire. Animalul era cu capul în jos. Păștea. Din vale, Ellis a auzit râsete și corzile chitarei lui Drew. Propriul lui fiu nu-l respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
primit ca un erou în fiecare noapte când se întorcea acasă. Niciodată nu luase în considerare posibilitatea că, de fapt, el era cel care avea nevoie să fie salvat. Era aproape întuneric când a ajuns la vâltorile de la Rainier. O sclipire argintie iscată dintre copaci i-a atras atenția. Și-a dat seama că era vorba de un bărbat, dar, noaptea, cutele de pe gât unei creaturi par a fi branhii. Plurile pielii iau formă de solzi. Drew a clipit; și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Toată excursia asta a fost suprarealistă. Vă zic, râul ăsta pune laba pe tine și te duce unde vrea el.V-ați uitat la el ? Drew mă vrea pe mine. Vouă vi se pare logic ? Irene s-a uitat la sclipirea din ochii lui Mary. Să știi că da. Dar nu ne face să ne pierdem timpul cu sentimente. Cum sărută tipu’ ? Unde sărută ? Cât o are de mare ? Jina a luat sticla cu vin. A umplut paharele tuturor, iar pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să scuture floarea sa clară deasupra vieților noastre, mi-e dor de tine... numai zâmbetul tău din fotografie, mi te aduce aproape, din sumbra ...depărtare. Clipa Întrezăresc, prin răsărituri senine cioburi risipite de nori în a timpului clară oglindă, cu sclipiri de smarald din verdele vieții. Clipa, a rămas suspendată de marginea cerului, pe purpuriul îndepărtat al orizontului, tivită în luciul unei raze de soare. ... clipa, o rotundă boabă de rouă, imperceptibilă, o primă și subtilă atingere, a timpului rupt din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
anunță cod galben Dintr-o dată toamna asta cu șoldurile late m-a înșfăcat de umăr am simțit-o ca o mușcătură până la os acum vântură în stânga și în dreapta tot felul de povești scrise pe frunzele prinse de brumă și pe sclipirile argintate ale crizantemelor cum că ea și-ar fi cam terminat treaba și are de gând să ne sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zăpadă, sufletul s-a îmbrăcat cu anii dimineții și a pășit prin poarta lumii ca să vadă, o altă viață peste corola de cristal a vieții. Să iubim ! Să ne unim în frenezia dansului cu marea, când pe nisip se zbat sclipiri rupte din stele, să dezgolim din soare depărtarea și să clădim din dragoste castele. Să dezghețăm din valuri de cristal iubirea, când noaptea s-o culca peste nisip și să ne pierdem în dezmierdări cu marea, care ne cheamă de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
disperare, te alege pe tine să-i trăiești o iubire, îl alege pe Grigore să-i trăiască fricile, pe Maria - să-i trăiască un vis, pe Vasile - să-i trăiască un moment de lașitate, pe Ion - să-i trăiască o sclipire de ură și așa mai departe... Și din tot ce ni se întâmplă nouă el învață, învață și devine tot mai înțelept și mai tandru. Simt asta mai ales duminica după-masa, când mă plimb prin Cluj, și orașul e aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
parcă ghicim un înțeles“. Hoțultc "Hoțul" Boierul Costea Forăscu, îngrămădit și încovoiat în mantaua-i groasă, pătruns de apă, de frig și plictiseală, își opri capul la casa chihaiei. Dincolo de poartă, în fund, în tindă, pâlpâia focul pe vatră cu sclipiri vesele de râs. —Gavrile! strigă boierul scurt, cu mânie. Un om nalt, spătos, cărunt, cu plete revărsate pe umeri, ieși îndată, plecându-și grumazul, ca să nu se pălească cu capul de pragul de sus. —Poronciți, cucoane! Cu coada harapnicului, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat fuga la doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel, tras la obraz, cu privirile cercetătoare, intră zâmbind și începu a pune întrebări cu glas moale. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la moară. Cum a început a grăi unele și altele prin casă, eu am tăcut. A strigat la mine să răspund și să vorbesc; eu m-am împietrit mai tare. Când m-a lovit, am văzut în ochii lui o sclipire pe care o cunosc și care nu-i a omului. Acea sclipire e dată și luată. Am socotit că pier eu, după cât de tare m-a ucis; dar după aceea, m-am temut de viața lui. Tu dormi, Culi? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eu am tăcut. A strigat la mine să răspund și să vorbesc; eu m-am împietrit mai tare. Când m-a lovit, am văzut în ochii lui o sclipire pe care o cunosc și care nu-i a omului. Acea sclipire e dată și luată. Am socotit că pier eu, după cât de tare m-a ucis; dar după aceea, m-am temut de viața lui. Tu dormi, Culi? Nu, maică, spune ce-a fost... suspină paznicul, cu același glas, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dar nu a vomitat. Pentru a putea vomita, e nevoie să ai ceva în stomac și existau șanse minime în privința asta. —Trebuie să faci ceva cu ele. Du-te la un doctor. Rezolvă-le. Astăzi. — Da, dar... în regulă. O sclipire argintie mi-a atras atenția - era Teenie! Îmbrăcată într-o salopetă argintie, peste care își trăsese cizme portocalii de vinil până la genunchi. Astăzi avea părul albastru. Ca să se asorteze cu buzele de un albastru strălucitor. Teenie era de origine coreeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de vopsea pastelată cum l-ați rugat voi, dar încă nu înțelege ce v-a venit să vopsiți toată casa roz. Rumen de bună dispoziție, s-a uitat de la Aidan la mine, apoi în ochi i s-a aprins o sclipire de panică. Ea nu e Janie. După cină, eu și Aidan am stat în vizuină; atmosfera era puțin încordată. —N-am ce căuta aici, n-ar fi trebuit să vin. Ba da, trebuia! Sincer, trebuia. O să fie mai ușor. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
păstreze acea abordare și să insiste pe ingredientele naturale și pe chestii de genul acesta. Așadar, dacă elementul de specific brazilian și elementul natural al Formulei 12 erau deja acoperite, mie ce îmi mai rămânea? Nu-mi venea nimic. Nici o sclipire a imaginației. Numai la asta mă gândeam; îmi umplea gândurile și lăsa foarte puțin loc pentru orice altceva. Dar ceva avea să apară. Va trebui să apară. Tu ce zici? l-am întrebat pe Aidan. Ai vreo idee? Ceva inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe Wall Street? Ar putea să fie, știu eu, instalator sau muncitor în construcții. Privirea i s-a oprit asupra lui Shake, cu blugii lui foarte strâmți și coama lui bogată, și în ochi i s-a aprins deodată o sclipire de dorință. Capitolul 45tc " Capitolul 45" Primesc vești minunate!!! Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Interviul dvs. telefonic cu Neris Hemming este programat în ziua de miercuri, 6 octombrie, de la ora 8.30 dimineața. Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu puteam să fiu de față la prezentare. Trebuia să-i spun. Dar îmi era teamă. Spune-o, hai, spune-o. Îmi pare rău, Franklin. Îmi tremura vocea. —N-o să pot fi acolo. Am o programare. Ochii lui au aruncat sclipiri de gheață. Ce fel de programare puteam avea care să fie mai importantă decât asta? — Este, hm, la medic. —Păi, reprogramează. Franklin se purta de parcă discuția se încheiase. Mi-am dres gâtul. —Este urgent. S-a încruntat, aproape intrigat. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
suport iernile de aici. Îmi place soarele. Și Colin vrea să se apuce de o muncă cinstită. Ne gândim să ne deschidem un bar. Poate un bar tematic U2, cu obiecte de colecție, chitare, liste de single-uri... Tessie (aruncând sclipiri à la Josef Mengele): Știu ce e acela un bar tematic, Detta, dar cum rămâne cu aranjamentul nostru? Eu: Ce aranjament? Detta: Nu-i spune! Tessie: De ce nu? Detta: Pentru că ăsta nu e un film american în care ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
țiuie, gâtlejul mi s-a încleștat atât de tare, încât mă simțeam incapabil să rostesc cel mai mic cuvânt. Era oare teama? Era oboseala călătoriei? Sau doar apropierea de sultan? Trecând de zidul acela de spahii, n-am perceput decât sclipiri. Mă străduiam să păstrez un mers normal, copiat după acela al pajului care mă preceda, dar mă simțeam gata să mă poticnesc, să mă prăbușesc; mă temeam mai mult decât de orice că mă voi pomeni mut la picioarele cumplitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și lăudau mărfurile. Era cald. Din când în când, vântul aducea până la el miros de oțet și prăjeală. Rândunelele zburau ca niște săgeți, coborând și ridicându-se în stoluri, dincolo de zidurile cetății, acoperite de iederă. Valerius se întoarse să privească sclipirile luminii în apă. Vârî mâna în fântână, trasă cercuri din ce în ce mai mici și numără vrăjit vălurelele care dispăreau încet-încet. „Plec“, se gândi. Își trecu mâna peste piept. Degetele dădură peste amuletă. Amuleta Velundei. O strânse în pumn, apoi o privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-ngrijorați, mamă și tată, inima mea e acasă. Da, inima mea e acasă.“ Își rotea șoldurile în cercuri perfecte. Aventurându-se din încăpere spre locul unde petrecerea începuse deja, prinse curaj datorită mirosurilor de biryani și kebab, fu încurajat de sclipirea hainelor elegante și a bijuteriilor, de clinchetul farfuriilor și al castroanelor pentru spălat pe mâini, de râsetele oaspeților care intrau în cort și de dulciurile apetisante care se prăjeau în ulei limpede chiar afară. Un covor roșu se întindea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
copac învecinat. — Nu ți-am zis, Pinky, că nu te urmărește nimeni, îi repetă domnul Chawla. Dar ce știa el despre atributele deranjante ale acestor maimuțe? — Așteaptă și-ai să vezi, spuse Ammaji, lăsând să se vadă printre buze o sclipire gălbuie prevenitoare. O să avem necazuri. Se vede pe fețele lor. Kulfi aruncă niște lut umed peste o pasăre în care înfipsese cuișoare și îi dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întâmplare neaștepată putea să apară? Nu erau în siguranță. Și, în plus, trebuiau să fie atenți la maimuțe. Ce vor face în continuare? La cel mai mic foșnet în noapte, luminau cu torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
suflet ca pe o lumină, E pentru că acum e prima oară Când inima mi-e caldă și senină. Și dacă stelele în strălucirea lor Mă-ndeamnă ca privirea să le-o dăruiesc, E pentru că au învățat cuvântul dor Iar prin sclipirea lor fiorul îl cunosc. Și dacă luna blândă cu al ei mister Trimite surâzând o mângâiere, E pentru că în dărnicie, nor și cer, Încununează iubirea lumii în tăcere. Și dacă iarna în alb de stea În drumul ei natura împodobește
Şi dacă…. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_547]
-
clar că am dreptate. E deșteaptă. E practică. Trebuie să aibă ea vreun investitor, vreun aiurit de puști de bani gata, un înger salvator. Poate că nici nu se regulează cu el deocamdată. Îl ține doar la respect cu straniile sclipiri ale desuurilor ei, cu bizarul spectacol pe care i-l oferă în timp ce face baie - da, și cu modul bizar în care îl ajută să se masturbeze. Sunt cât se poate de sigur. De fapt, așa m-a ademenit și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]