1,875 matches
-
Hugo tremurând. Steve Buckley părea sceptic. —Draga mea, nu știu ce simți tu, a remarcat el, dar eu nu sunt sigur că mă mai pot concentra pe prezentarea casei cu un animal ca ăsta prin preajmă. Hugo i-a întors un zâmbet sclipitor. — Cred că înțeleg ce vreți să spuneți. Steve Buckley s-a uitat la Hugo suspicios. Aveți senzația că sunteți amuzant sau ce? Eu vorbeam cu Sarah, nu cu dumneavoastră. Haide, draga mea. Să plecăm de-aici. Și cu asta, soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de-o clipă, uluit. În realitate, casa era și mai groaznică decât păruse pe hârtie. Până și Londra, cu cele mai sinistre clădiri ale ei, tot nu se putea compara cu Pielea. Hugo a călcat pe pietrișul de un portocaliu sclipitor al aleii până în fața ușii de la intrare. Melodia care a început să se audă când a apăsat pe butonul soneriei i-a adus aminte, în mod neplăcut, de o piesă rock banală numită „The Wind Beneath My Wings 1“. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
reci pe șira spinării. Ceea ce însemna că simțea fiorii ăștia aproape tot timpul. Când nu se gândea la nevastă-sa, Hugo își făcea griji din cauza lui Alice. Nu mai vorbise cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii sclipitori, se coborâse asupra lor cu o furie răzbunătoare. Alice își aruncase șervetul mare și alb ca pe un drapel al capitulării și fugise din restaurant, cu umerii rigizi din cauza plânsului reprimat. Hugo o urmase. Bubuiala continuă a muzicii drum’n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ce-o să ne facem? Fugim împreună? Și cu copiii cum rămâne? a zis ea prinzându-l cu mâinile albite din cauza efortului. Cu ei cum rămâne? Hugo a înghițit cu dificultate. —Nu-ți face griji, a asigurat-o el închizând portiera sclipitoare a mașinii. Totul o să fie bine. Ce dac-o să iasă totul la lumină? S-ar putea să fie mai bine așa. O să grăbească lucrurile. Hugo și-a dat seama, din cauza chipului alb și nefericit al lui Alice, care se proiecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mare ca oricând. Nu apucase să facă nimic ca să scape de ea. În curând, însă, asta avea să fie problema altcuiva. Divorțul însemna, evident, că Fitzherbert Place, numărul patru, avea să fie vândută. Și cumpărată de un cuplu cu ochi sclipitori, entuziasmat și nerăbdător să evadeze în provincia pitorească, care urma să se apuce să renoveze casa cu ajutorul vopselelor antichizante și al cataloagelor de arhitectură clasică. Cât ai clipi, cuplul respectiv avea să transforme locul într-un cămin plin de gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
al lui Jake. „Dustbin Hotman: tipul care face gunoiul să fie atrăgător“ fusese titlul primei emisii a TV Times, care îl avusese ca prezentator pe Jake. Îmbrăcat în haine de firmă răvășite și frumos de să-ți taie răsuflarea, zâmbetul sclipitor al lui Jake fusese flancat de o cutie goală de fasole într-o mână și de un borcan de gem în cealaltă mână. În timp ce prima serie se difuza, o a doua intrase deja în producție, și asta spre încântarea Rosei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei nu-l văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și filmele nu mi s-a părut că sunt suficiente. Atunci am întâlnit-o... Pe ea a umflat-o râsul când m-a recunoscut, iar eu am rămas mut de uimire și jenat de amintirea aceea. Era de o frumusețe sclipitoare... Îmi amintesc că a avut rezultate de excepție, incredibile, în ambele cazuri. Nu m-a refuzat, din contra... Nu am fost atent și nici curios să întreb de când lucrează acolo și, culmea, acum aud că ar fi tocmai ea profesor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în fața adulților care erau în mod evident mai culți și mai pregătiți decît el, Victor se remarca prin punerea unor întrebări extrem de inteligente. De altfel Victor a fost întotdeauna lăudat și pentru uriașa lui capacitate de a fi participativ și sclipitor cînd asculta ceea ce spuneau alții. Cînd mi-am început anii de școală primară, fotografia lui Victor figura deja pe panourile cu cei mai străluciți elevi din istoria stabilimentului. Din prima zi, învățătoarea mi-a pus această întrebare, care urma după
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
subțiri și lungi de un verde-închis arătau lanuri de cartofi. Pătrate mari cu miriști și altele cu trifoi geometrizau întinsul chilim. Fundul zării se întunecase și se putea ghici o pânză deasă de sălcii din care ieșea un mic fruct sclipitor. - Acolo e biserica, arătă Pascalopol cu biciușca. Cu cât se apropiau de lanuri, cu atât miriștile și fânețele se împestrițau. Toată pânza era stropită cu albăstrele, sau cu galbene flori de sunătoare. Otilia nu mai înceta de a arăta cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obtuze și neandhertaliene, care nu-și înțelege artistul. Nu-i furnizează, adică, femei. Barurile, de exemplu, ar fi ele deschise, unele sânt extrem de deschise, atât de deschise, încît Ulpiu nici nu cutează să intre. Deși acolo, probabil, sânt cultivate femei sclipitoare, doamne cărora ar merita să li se aplice ciorapi rendez-vous. Ce să facă cu ei Maica, bunăoară, care a primit ea singură patru perechi? Și lunile trec. Atmosfera e veselă. Bandele Perju și Odoacru își sună singure adunarea și operează-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la o exteriorizare vecină cu imbecilitatea. Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puțin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezență strălucitoare în lume, la o existență solară și sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuși - nu în sens de egoism, ci de creștere interioară -, a ajuns un rob păcătos și impotent al realității din afară. Unde mai există într-o astfel de viață extazurile, viziunile și nebuniile? Unde mai există
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
patului în jos. O manta neagră îl acoperea, prin creții căreia transpăreau delicatele și corectele lui forme. Tatăl Mariei se aplecă asupra lui și-l privi cu plăcere, cu intenție. - Aha! gândi doctorul cu șireție. .................................................................................................................................... O negură deasă, cenușie și sclipitoare... apoi un cer de un etern și albastru întuneric, cu stele moi de suflarea nopții, cu nouri încrețiți, cu aerul cald... și iarăși, iarăși orașul vechi cu stradele strâmte, cu casele închircite, cu streșinele mucigăite în lună, și Dan trecea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii a nopții lăsate asupra unui rai înconjurat de mare trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu {EminescuOpVII 133} părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pământ și, când întoarse privirea să vadă unde intrase... rămase uimit de frumusețea priveliștei. Stânci urieșești și cenușii erau zidite de jur împrejur una peste alta până-n ceruri și * [-n] mijlocul [lor] se adâncea o grădină de vale cu izvoare sclipitoare, în mijloc un lac, și în mijlocul lacului o insulă pe [care] stăteau în șiruri lungi stupurile de albine a unei prisăci mari. E insula lui Euthanasius, gândi el uimit și pășea încet, încet, mirîndu-se la fiecare pas. Până și insectele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. In mijlocul acestei feerii lăsate asupra unui rai trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet... Toate visele, toată încîntarea unei aromate nopți de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă, a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii a nopții lăsate asupra unui rai înconjurat de mare, trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet... Toate visele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sufletească, un caos de imagini; ea împărtășește și lui Ioan acest mod de-a vedea și face din el o natură sfâșiată, neconstantă, catilinară. Sufletul lui Ioan în întregul, în viața lui internă devine identic cu al [lui] Poesis. Gânduri sclipitoare, dar fără adâncime - iată caracteristica ei. Și această receptivitate largă, tocmai pentru că e largă, nu e adâncă, ci seamănă cu undele crețe a unui vad. Ele sunt ca un material întîmplător și netrebuincios până ce nu cade în ele ideea, sămânța
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
om este suficient de inteligent și comprehensiv; dar oamenii reuniți într-un corp social se transformă în tot atîția proști". Nu doar poeții germani au constatat aceasta. Cu mult înaintea lor, romanii născociseră un proverb care-a făcut o carieră sclipitoare: Senatores omnes boni viri, senatus romanus mala bestia, toți senatorii sînt oameni de bine, dar Senatul roman e un dobitoc prost. Astfel defineau ei contrastul ce opunea calitățile probabile ale fiecărui senator considerat separat, lipsei de înțelepciune, de considerație și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cîteodată sentimentele sugerate prin imagini sînt suficient de puternice pentru a tinde să se transforme în acte, asemenea sugestiilor obișnuite"136. Mussolini, lectorul constant al francezului, trebuie să-și fi amintit acest pasaj și altele asemănătoare. Doar a regizat parade sclipitoare, adunări în piețe fastuoase, a solicitat replica ritmată a numeroasei asistențe. De atunci, astfel de procedee au devenit parte integrantă a artei de a lua puterea și de a o păstra. De altfel, e suficient să privim filmele documentare și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că ele își află o contrapondere în descrierile făcute, de atunci încoace, celor mai exemplari conducători ai vremurilor noastre: Stalin și Hitler. În comparație cu alți îndrumători ai partidului comunist rus, cu mari oratori de talia lui Zinoviev și Troțki, cu teoreticieni sclipitori, cum a fost un Bukharin, Stalin ar putea fi considerat o personalitate ștearsă și o inteligență mediocră. Avea doar cîteva rudimente de cunoștințe istorice, literare și marxiste. Scrierile lui erau prea puțin originale și teribil de indigeste, relevînd îngustimea sa
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în plus, îi lipsea cu desăvîrșire darul polemicii. Într-o mișcare obișnuită cu cele mai intense dezbateri de idei, impregnată de romantism, în care o aură de glorie îți poate fi conferită doar de mari acțiuni revoluționare și de incursiuni sclipitoare în domeniul teoriei marxiste, acesta poate fi a priori un handicap care să te anuleze cu totul..."198 Omul nostru nu numai că avea acest handicap, dar medicii săi îl declaraseră chiar bolnav mental: "Doctorii Pletner și Levin au stabilit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și cuvîntul paranoia"199. Hrușciov face caz de același diagnostic în faimosul său raport despre cultul personalității. El îl confirmă, și nu fără temei probabil, de vreme ce a fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Stalin. Numai că inteligența sclipitoare și vastitatea cunoștințelor au constituit un handicap, e adevărat, dar nu pentru Stalin, care nu le avea, ci pentru Troțki, care era binecuvîntat din aceste puncte de vedere; de aceea a și ezitat în momente cruciale, pierzîndu-se în compromisuri și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
avertizează Le Bon, nu s-au ivit din rațional, ci din irațional. Raționalul creează știința, iraționalul conduce Istoria"218. Desfășurarea ceremonialului punctează intrarea celulelor individuale în masă, pornirea marilor automatisme psihice și funcționarea lor la unison. La fel cum obiectul sclipitor al hipnotizatorului asigură tranziția de la starea de veghe la starea de somn, și această sărbătoare a simbolurilor pregătește indivizii pentru noua lor identitate. Rolul capital revine apoi muzicii, care îi cufundă într-o stare hipnotică. Ea întreține transa, "așa cum curentul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]