1,355 matches
-
mai vagă bănuială, așa cum mă urmărise și el. Niciodată n-am mânuit vreo pușcă adevărată, dar mânuisem multe puști de recuzită, și cunoșteam senzația. Când ajunse aproape de capătul grădinii, se aplecă peste unul din răzoarele de flori indistincte, începând să scormonească pământul cu grebla, la întâmplare. Pe urmă, deodată, începu să izbească ceva cu grebla. Nu săpa, ci lovea. Oare ce-o fi lovind? Un melc, o buruiană? La ce s-o fi gândind, cu atâta concentrare, în timp ce distrugea nimicul acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțeam mlădios, liber, neglijent, cu părul nepieptănat și, mi-am dat seama brusc, cu jacheta de pijama vărgată, peste pantaloni. Am înaintat puțin pe pod și el a procedat la fel. Fluxul se revărsa și valuri mari, compacte, se învălmășeau, scormonind flămânde în spațiul adânc, rotund, al cazanului. Se auzea un muget șuierător, dar nu destul de puternic pentru a acoperi o convorbire. Am stat locului, controlându-mi nasturii de la pijama, și așteptându-l să înceapă. Vuietul apei mă liniștea. Speram că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
legată de un lucru atât de grav. Am auzit niște pași ușori, am văzut o umbră, și apoi James veni și se așeză lângă mine. Nu i-am dat nici o atenție și, un timp, am rămas tăcuți. James începu să scormonească cu degetele printre bolovani, scoțând la iveală pietricele pe care le arunca în apă. În cele din urmă, îmi spuse: Nu mai fi atât de îngrijorat, cred că e în deplină siguranță, sunt sigur că nu i se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atât de important să notez și ce anume scrisesem în legătură cu acest fapt, și nici nu am reușit, deși am scotocit prin cameră cu minuțiozitate, să găsesc hârtia. O atmosferă de extremă și crucială emoție învăluia acel „lucru“. Dar, cu toate că îmi scormoneam întruna mintea, nu puteam discerne ce anume fusese. Cât despre hârtie, nici urmă. Poate că visasem întreaga întâmplare. Desigur, nu aveam nici o îndoială că hârtia, dacă exista într-adevăr, era foarte importantă: cuprindea, desigur, numele asasinului meu virtual. — Dar cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tăi colcăie de viziuni îngrozitoare. — Șerpi de mare. — Charles, povestește-mi. Cuvintele acestea, anume, mi-au readus în minte greutățile pe care le întâmpinasem întotdeauna în copilărie când încercasem „să-l duc“ pe James. Avea el un mod de a scormoni adevărul din tine, de parcă minciuna pe care intenționai s-o spui ți se transforma chiar pe buze în adevăr. Oricum, acum n-avem de gând să-i spun nimic. Cum aș fi putut dezvălui cuiva ororile care-mi hărțuiau mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu mine în buzunarul fulgarinului, după cum socoteam eu c-ar fi necesar. Desigur îmi trecusem în revistă și propriile instrumente, ridicol de sărăcăcioase: șurubelnițe, dar nici un fel de daltă, și numai un ciocan mic „pentru domnișoare“. Acum, în amurgul târziu, scormoneam de zor, la lumina unei lumânări, într-un spațiu pe care-l descoperisem în spatele chiuvetei și care părea să fie o ascunzătoare pentru felurite obiecte. Scotocind prin lemnăria umedă și putredă și printr-o colonie de păduchi la lemn, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fost un vis. În acea noapte nu îmbrățișasem o fantomă. Și în acea noapte mi-a mărturisit că mă iubește. Nu, ideea mea de a reduce simțămintele ei la „resentimente originare“ e fantezistă. Poți deveni fantezist atunci când încerci să scormonești adevărul. Uneori, trebuie să-i respecți fața voalată. Fără îndoială, aceasta e o poveste de dragoste. Hartley nu a fost în stare să fie pentru mine o Beatrice și nici eu nu am fost în stare să mă las salvat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de pălămidă, și mâncam pălămidă, și cu aia m-am refăcut... O luai așa de jos, că era țeapănă... o frecai în mână, și mâncai ca porcu’... mâncai toată ziua verdeață. Și mâncam sfeclă furajeră... Ne duceam cu lingurile, și scormoneam cu ele și beam suc de ăla de la sfeclă... Sau, cu coadă lingurii, că le ascuțiserăm pe pietre, tocam mărunt verdeață, o dumicam cu lingura și făceam glume: Ia, bă, clorofilă, ia vitamina, băi, ia vitamina! Dar am auzit că
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din satul „de peste Răstoaca-Sabar”, mânat în lume de ambiția mamei de a-și vedea feciorul „domn cu multă carte”, care, însă, n-a ajuns dascăl decât la 30 de ani, când „și-a găsit Bacăul”, unde s a apucat să scormonească arhivele și să dea la iveală, printr-o droaie de scriituri și cărți, oameni de seamă și faptele lor din trecutul istoric al acestui ținut, cum ar fi Budenii, Gr.H. Grandea, Alex. Gheorghiu Doinaru, Ion Luca, Gr. Tabacaru, G. Bacovia
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
vede repudiat și respins chiar și de "patria" sa: Geneva; țăranii obscurantiști din Dieppe încearcă să-l molesteze. Mai multe pamflete anonime unele trădînd înțepătura de viespe a stilului lui Voltaire vor să-l prezinte lumii întregi drept un monstru (scormonind diferite detalii din existența privată, cum ar fi părăsirea copiilor). Confesiunile sînt opera unui om care încearcă, îngrozit, să se disculpe, trăind sentimentul terifiant că ar fi victima unei conjurații universale."20 A existat cu adevărat un complot împotriva lui
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
vom păstra de-a pururi drept stăpână Din zare până-n zare, pe-ntregrul nostru plai Tot limba noastră dulce, În veci de veci română.” Alexandru I. Gonța Ne Întâlneam pentru a patra oară la Iași, unde Alexandru Gonța venise să mai scormonească În arhive și biblioteci, În căutarea de materiale pentru lucrările sale de istorie. Ca Întotdeauna, se arată grăbit, neliniștit, vorbind precipitat și pătimaș despre șabloanele istoriografiei oficiale, și aberantele indicații În interpretarea evenimentelor. Subiectul pe care l-aș fi abordat
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cale. Credeam că parinții iți scriu scenariul vieții și o judecam pe mama pentru destinul meu. Spuneam într-una: o iubesc, e mama mea, dar vreau să plec cât mai departe de ea, să nu o mai văd niciodată. Acum scormonesc cu mâinile mormântul ei și, dacă aș ști că e acolo, aș scoate-o afară. Dacă nu aveam minunea asta de copil, mă îngropam și eu de vie cu mama. Ironia sorții face ca, în timp ce scriu, să-mi aduc aminte
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
pasaje din Scrinul negru pentru a putea fi publicat, că i s-au cenzurat, în pofida demonstrațiilor sale de revoltă, destule articole (parcă aud vocea unor curajoși de după război: "Trebuia să refuze! De ce nu a făcut-o?"), că i s-a scormonit în intimitate, că a fost trădat de cei mai apropiați colaboratori - sunt bagatele, accidente... Interesul cărții lui I. Oprișan vine și din altă parte: se recuperează câteva texte inedite (două scrisori, câteva mici piese de teatru), care aduc informații importante
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
însă a se îndepărta de stilul caracteristic al poetului. Repetițiile însă nu mai sunt dublate de rupturile semantice șocante. Nu lipsesc intervențiile neașteptate, ruperile de ritm, trecerile de la abstract la concret, frântura ingambamentului, "Iarăși și iarăși, sute de mâini întind/ scormonind cerul - rotunjimi arzătoare/ mângâi în treacăt, nevăzute astre, sfere tăcute,/ niciodată atât de fierbinți și de fragede/ ca sânii tăi." (Veșnicul joc). Construcția simetrică accentueză închiderea într-un univers interior al amintirii sau al fantasmării. Se păstrează aici și ceva
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu putea să ne facă rău. Optimismul meu de la ora 14.00 va cunoaște însă o descreștere înțepătoare în orele care au urmat. Vreo patru omuleți cu un fel de mini excavator au trudit vreme de vreo oră în fața blocului scormonind în van pământul înghețat. După care- s-au plictisit și s-au cărat și ei pe la casele lor. Era deja ora 16.30, se terminase ziua de lucru. Între timp, telefoanele date la "Eon" și la "CET" (bineînțeles că, fără
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Emma B. când era tânără (dacă admitem că Emma a fost vreodată frumoasă). Totuși, nu e ea, e vreo fată de conte de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pe care nu vă spun cum o cheamă, ca să vă fac să scormoniți într-un album de Ingres, în căutarea ei. Căci portretul ei este, după umila și nepriceputa mea părere, unul din cele mai minunate din istoria picturii și, cu siguranță, cel mai frumos al lui Ingres. Jean Auguste Dominique Ingres, reprezentant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
nu glumeau, scandând sinistra lozincă. Toată lumea a văzut lucrători de la spații verzi aruncând frunze și crengi cu lopata într-un camion deschis, care pleacă apoi în trombă, împrăștiind frunzele și crengile pe străzile altminteri curățele; toată lumea a văzut aceleași străzi scormonite în fiecare vară, pentru turnarea unui asfalt care vara viitoare trebuie jupuit din nou; șantiere abandonate cu săptămânile și pline brusc de muncitori aferați ca niște furnicuțe harnice mai ales în zilele când plouă cu găleata, sau duminicile, etc. etc.
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
show-ul Mari români denunță întâi de toate un veșnic și constant complex de inferioritate autohton. Desigur, orice nație își inventariază bravii și celebrii, măcar din când în când - dar la noi, la români, a devenit deja o modă să scormonim, să deznămolim, să înșirăm ca mărgelele pe ață, să silabisim în colectiv, să contabilizăm. Nimeni nu se gândește că un asemenea sondaj colectiv și un asemenea vot depind de lucruri care nu au întotdeauna de-a face cu tocmai calitatea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
scenei politice, fluierat și hulit, un personaj controversat, despre care unii comentatori se întreabă acum dacă știm cu adevărat cine a fost. Până pe la patruzeci de ani, Adrian Năstase nu s-a remarcat în arena publică. Reporterii care i-au scormonit trecutul îl zugrăvesc simplist, în tușe groase. Inteligent, școlit, însă ros de ambiție, avid de putere și avere, preocupat să parvină în nomenclatura comunistă, unde a reușit până la urmă să pătrundă prin căsătorii succesive. Odată dobândită încrederea castei, Năstase își
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
foaie de hârtie și-ncepe să-mi scrie pe ea. Cică am voie să mănânc decât ce-mi scrie ea pe hârtia aia. Ia stai așa. Să vezi pe ce-am dat eu un milion jumate. Stai să-ți citesc. Scormonește în geantă și scoate o hârtie boțită. O desface. Cică chefir, în puii mei. Cică am voie chefir cât vreau și la orice oră. Dimineața cică am voie două felii de pâine cu secară și zece migdale crude. Stai, măi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe care se vor încolăci curând vrejurile plăpânde de viță de vie. Domnul A se înverșuna atunci tare, își cumpăra o sticlă de vin pe care o bea cu repeziciune și, discret, ieșea la lucru îngenunchind în iarba abia mijită, scormonind adânc cu degetele la rădăcinile trandafirilor. Împrumuta apoi de la vecinul cu vița de vie furtunul și uda cu nesaț pământul până făcea băltoace și pe trotuar; trecătorii grăbiți executând adevărate acrobații prin aer să le ocolească cu bine. Unii aruncau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
un băiat de treabă, locuia la bloc și părea mulțumit de viața lui. Ba, uneori, spunea: N-aș sta în hardughia asta nici dacă mi-ar da-o pe degeaba! Bătrâna ieșea primăvara în grădină cu o săpăligă mică și scormonea la rădăcinile plantelor. Dar nu se alegea nimic. Spre vară, ierburile creșteau mai repede decât florile de care avea grijă. Dacă anul ăsta n-o să plouă prea mult, va fi bine își spunea ea. Florile din grădină or să crească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
familii. Poate că unele dintre ele aveau o rază de regret că s-au măritat prea devreme, dealtfel și eu gândeam la fel.Pentru unele chiar purtam scânteia regretului și amintirea clipelor frumoase petrecute împreună, dar era tardiv să mai scormonesc cenușa trecutului, a focului stins, unde poate mai existau scântei care puteau frige. Nu îndrăzneam să le opresc nici pe stradă pentru a schimba câteva vorbe, un zâmbet sau o privire, prin care să ne transmitem regretele printr-o lacrimă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
un băț frumos lucrat, sculptat sau, în Oltenia, înflorit la fum; adesea este împodobit. Bățul este de obicei din alun. Aceste bețe se numesc colinde sau colindițe. Cu ele bat în poartă ori bat pământul, urând, în același timp, sau scormonesc focul în vatră, căutând să stârnească scântei cât mai multe, urând și cu acest prilej. În nordul Olteniei, gospodarul dă vătraiuluiadică aceluia ce trece drept conducător al cetei - o coajă de dovleac, în care sunt amestecate tot felul de semințe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
un băț frumos lucrat, sculptat sau, în Oltenia, înflorit la fum; adesea este împodobit. Bățul este de obicei din alun. Aceste bețe se numesc colinde sau colindițe. Cu ele bat în poartă ori bat pământul, urând, în același timp, sau scormonesc focul în vatră, căutând să stârnească scântei cât mai multe, urând și cu acest prilej. În nordul Olteniei, gospodarul dă vătraiuluiadică aceluia ce trece drept conducător al cetei - o coajă de dovleac, în care sunt amestecate tot felul de semințe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]