1,649 matches
-
rând, nume. — Sunt gata ! spuse Maestrul și el deschise ochii. Păpușa avea ochii alungiți, pătrunzători, sidefii, și ținea în mână o carte. — Smaranda ! spuse Tili, numaidecât. Maestrul, mulțumit, notă în carnețel, fără să comenteze. Îl așteptă să închidă ochii și scotoci din nou în cutie. De data aceasta scoase o păpușă cu buzele groase, mâinile mari și creștetul atât de înalt, încât, dacă ar fi fost atârnat un bec de tavan, l-ar fi lovit cu fruntea. — E Uriașul ! râse Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avansuri. - Ei, și acum ce-i de făcut? se-ntreba tare arhitectul defață cu soția sa. - Să-mi dai bani, Ioanide! răspunse aceasta cu cea maimare amabilitate și persuasiune. - N-am, zise Ioanide, și în același timp trăgând un sertar, scotoci pe sub hârtii și scoțând un pachet de bancnote dădu o parte soției sale, care începu să-i numere. - Nu cred că are să-mi ajungă, Ioanide! - Elviro, te rog, lasă-mă deocamdată. Vom vorbi deseară, când mă-ntorc, voi vedea ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se potriveau băiatului mai mic. Așadar, Gonzalv era mereu pe drumuri pentru mărunțișuri. De pildă, se constatase că jambierele unui băiat erau desperecheate, una din ele aparținând perechii mai mici a celuilalt. Atunci Gonzalv alerga la cealaltă soție, sau acasă, scotocea, ancheta, până reconstituia perechile. Era trimis pe la magazine să cumpere obiecte trebuitoare. Un neajuns serios îl găsea Gonzalv în imposibilitatea de a plimba copiii. Din motive de igienă și din plăcere paternă, Gonzalv se obișnuise a face aproape zilnic o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din buzunarul vestei pocnea îngrozitor. Într-o zi, soneria telefonului zbârnâi cu putere, făcîndu-l să sară în picioare. Ex-ministrul se duse singur la aparat, plin de palpitații. . - Doctorul Fessler? fu întrebarea glasului necunoscut. . - Greșeală! răspunse Pomponescu demoralizat. Plictisit, începu să scotocească prin hârtiile sale, să reia cunoștință de arhiva lui internă. Dădu peste o tipăritură curioasă, grotescă pentru un cititor nepregătit, și care era a unui unchi al tatălui său, colonelul Remus Pomponescu. Acesta întocmise o genealogie a neamului său ca și când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
glorioasă să fie încă, dacă trebuie, armata libertății". Vedeți că mâna blândă a statului care dă și împarte va fi foarte ocupată sub guvernul Montagnarzilor. Credeți, poate, că la fel de ocupată va fi și mâna aspră, această mână care penetrează și scotocește în buzunarele noastre? Deschideți ochii! Curtezanii popularitații nu și-ar cunoaște meseria dacă nu ar avea arta, arătând mâna blândă, de a ascunde mâna aspră. Domnia lor va fi cu siguranță jubileul contribuabilului. Impozitul spun ei trebuie să atingă superfluul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
știu atât de bine. Și totuși era mai simplu să fiu eu cel "de atunci" (sau ei "cei de acum"): atunci eram tot doar așteptare și primeam, pe când acum se așteaptă de la mine și trebuie să dau. Și mă întreb, scotocindu-mă febril prin buzunarele existenței mele, dacă am ce. Bogdan a venit cu o cameră video și, pentru că are veleități regizorale, visează în secret că cele trei zile se vor așeza singure în suita unui film. Îmi spun, totuși, că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sigur, căci nu-i musai să fii TU pe ACOLO, că și-așa e el acolo, pentru că sosește, în tot cazul. TEATRU E DECI ACOLO, în cazul în care sosește, dacă nu, atunci e în altă parte. Creatorul acestei scrieri scotocește după un exemplu cu o pungă de plastic frigorifică în mână, printr-un magazin alimentar și este scuturat din manuscris afară de un bărbat și o femeie, deci de un ansamblu cât se poate de firesc, care se apropie de scriitor
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
va da jos de pe el, ca pe niște pantaloni, furia lui fără margini și mâncarea bine putrezită de la mama o s-o facă movilă peste mormântul tatei. Și dedesubt, viermilor li se apleacă de la tatăl gata înfeliat, și sus lumina lunii scotocește locul de îngrășat al fiului trupesc. Și în fiecare duminică o iau pe mama cu mine, și pot să am și eu o baftă la fund pe locul sfânt de îngrășat. Până când capacul sicriului o să-ți sfarme coșul pieptului, mama
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
moartă. Unde este cuvenita tristețe? Au fost la tristețea la moartea mamei puse în vânzare bilete prea scumpe? FRATELE LUI MARIEDL: Mama noastră nu a fost publică, era cumva așa mai intimistă, de asta nu există nici o istorie adevărată. MARIEDL: Scotociți în toată lumea, De la leagăn la mormânt, Un copil nu va uita: Ce-i de la mama, aia-i sfânt. Tatăl sughite, fratele se masturbează agitat. PAIȘPE FRATELE LUI MARIEDL: Știu, creierul meu e ambalat dintotdeauna într-un neglijeu murdar, de asta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
asfalta în centrul 271 municipiului iar în cele 4 puncte cardinale câte un oarecare să întindă pliante și să șoptească promițător: d-l de colo, adică încă liberalul Dan Marian, a adus banii pentru asta... ca și când ipochimenul s-ar fi scotocit prin buzunarele proprii și a garnisit trotuarul cu atâția bani. E drept că el a adunat arginți făcând trotuarul. Se poate spune că omul e ca o clepsidră: cât nisip (minte) are în cap atâta se scurge înspre picioare. |sta
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
tablouri, intrai pe Malul Stâng pe Quai de Conti, unde Marguerite va fi imortalizată cincizeci de ani mai târziu. În zilele când își continua drumul pe la Odéon către Teatrul Național intra în librăria Sylviei Beach de pe strada Odéon, pentru a scotoci prin bogatul ei sortiment de cărți englezești. Americanca Sylvia Beach (1887-1967) proprietara librăriei și editurii Shakespeare & Co de pe Malul Stâng din Paris a tipărit pe proprii speze romanul Ulise al lui James Joyce în aprilie 1921, și l-a vândut
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dracu' l-o fi scos din pălărie, fiindcă vârsta acestui iepuraș pe meleagurile noastre nu pare a fi mai mare de vreo zece ani. Probabil tot cei care vor să ne bage pe gât tot felul de obiceiuri străine, au scotocit ei prin America, știți dumneavoastră, e vorba de statul acela heteroclit care are tot felul de obiceiuri, care de care mai aiuristice și pac! ne-au cadorisit cu un iepuraș, (bine măcar că nu a fost vorba de un elefant că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
țin...". Alt trecător, de abia merge, cam 85-86 de ani, își ține banii la. farmacie. „In casă întotdeauna mi-am oprit doar cât am nevoie. Și îi țin pe masă. Restul îl dau farmacistei." Văd două măturătoare de la GOSCOM care scotocesc într-un tomberon și găsesc acolo o pâine mucegăită și un borcan pe jumătate, cu mai știu eu cu ce. Una dintre ele, îmi spune sfătoasă: „Vă sfătuiesc să faceți și matale ca mine că vă văd boier mare, mânca
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sine așa cum face țăranul care rar poate fi impresionat. O fi picat din soarele acesta leșinat. Mihu parcă nici nu-l auzea, întinse fetița pe fânul din car, îi trase grijuliu peste picioare cămașa lungă murdară dintr-o țesătură aspră. Scotoci prin fân și scoase un bidon plat, cazon, și-l duse la buzele uscate de sete care refuzau să se deschidă. Nenea își dădu cu părerea: - O fi moartă... Mihu sări ca ars. - Măi Nene, ești chiar fără inimă, zău
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
parcă așteptând să mai audă ceva. Omul ridică privirea, văzu cârciumarul că era tot acolo, așteptând. Zâmbi în colțul gurii și zise: E vorba de bani, nu-i așa? Nu am bani, nici măcar un ban dar stai un pic... Se scotoci în buzunarul larg al pantalonilor și scoase un ceas de buzunar care sclipi galben stins în lumina săracă, îndoielnică din odaie. - Ia-l pe acesta, nu de tot ci numai până îți dau banii pe consumație. E de aur curat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
primele cincisprezece zile sunt insuportabile, ci și următoarele: "durerea apăsătoare, gâfâitul, respirația tăiată, umflarea peste măsură a capului, palpitațiile, febra de toate felurile" (p. 113) sintetizează senzațiile descrise de foștii deținuți. Înainte de a fi desemnată, timp de un an îi scotocesc trecutul și din acest motiv toată lumea rămâne fără apă și oxigen, ei fiind prea ocupați pentru a mai vechea la binele societății. Dosarul ei este compatibil cu proiectul, chiar dacă, recunoaște naratoarea, nu are nicio treabă cu sentimentul lor. Cu alte
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mă hrănesc" (p. 121). Informatorul se camuflează în proxim, în amiciție sau în "luptil". "Luptilul" este o creatură categorică, animal reprezentat cu imagine și "frază muzicală" în toate manualele de zoologie. Aflat permanent în umbră, nu vine niciodată singur și scotocește peste tot după acele cu gămălie. Tautologia "un luptil e un luptil" implică ideea inutilității definirii unei asemenea ființe din moment ce este atât de bine cunoscut. El își face apariția într-un ținut straniu: ninsoarea cade cu zgomot, consumul apei este
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
reușit. Nu era în firea lui. Nu avea capacitatea necesară. Tocmai datorită acestei incapacități de readaptare a pierdut mult, enorm de mult. Dacă ar fi procedat ca Doctorul Faust, alta ar fi fost situația lui. Nu s-ar mai fi scotocit prin buzunare pentru a cumpăra un amărât de ziar, iar acum nu ar fi călătorit la clasa a doua. Și totuși, se simte mai bine așa. Noaptea doarme liniștit, nu se teme de Mefisto, inspiră permanent aerul proaspăt cu parfum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cufundarea în civilizațiile vechi și străvechi, pînă la asimilarea aspectelor de limbă, care le-au susținut. însăși înfățișarea lui de acum, pletele amintind și de daci și, poate, de un Daniil Sihastrul, îl transportă spre acele lumi pe care le scotocește. Să-i zici arheolog, se supără ( sau pare că se supără), deși are meritul de a fi dat la iveală, răscolind dealurile din împrejurimi - ajutat și de unii tineri entuziaști - obiecte de mare preț pentru o epocă istorică sau alta
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
peste descendenții Hg F, respectiv Hg G și IJ, stabiliți în Orientul Apropiat și pe continentul nostru. Grupurile umane deplasate spre vest, cu urmașii lor poposind și pe meleagurile noastre, au căutat condiții naturale mai apropiate de lanțul himalayan. Au scotocit după vânat și plante aflate și în alte zone muntoase situate spre apus (Elbrus, Zagros, Caucaz, Taurus, Balcani, Carpați, Alpi). Au umblat să se așeze și în stepe subtropicale bogate în ierburi înalte așa cum erau cele din Punjab, identice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
insinuat în toate instituțiile societății, inclusiv în ce-le religioase tradiționale. Ea a fost inoculată în conștiințele individuale prin intermediul celui mai mare sistem de propagandă, seducție, manipulare și presiune cunoscut în istorie. Agențiile de publicitate și industria de marketing ne scotocesc sufletele și ne fac să alergăm după toate morile de vînt, aparent în cea mai deplină libertate. Suntem teleprogramați, ceea ce trăim este un fel de Matrix. Ca să ne redobîndim adevărata libertate trebuie să ieșim din decorul acesta artificial. Dar ne
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare să corespundă realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate genera o asemenea nebunie dacă nu niște vrăji? Așadar, filtre și parfumul de vrăjitoare asortat - căci spectrul femeii nu doarme
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
moară, estompându-i puțin trăsăturile, mai ales lângă gură, până când unele neregularități nisipoase ale văruielii albe de pe cimentul peretelui s-au ivit de dedesubt. Apoi a curățat cu o perie de brutar suprafața ștearsă și s-a Întors la masă, scotocind printre penelurile uscate, care stăteau snop În cutiile de conserve și de cafea, până a dat de unul rotund, cu numărul 4. Simțea ochii lui Markovic În ceafă. Pictorul de război nu lucrase niciodată În fața cuiva, dar În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
croatului. Fusese acolo, fără Îndoială, când el era În sat. O idee neașteptată l-a făcut să se scoale și să deschidă cufărul pe fundul căruia ținea flinta de vânătoare. Aceasta nu era acolo, și nici cutiile cu cartușe. După ce că scotocise În voia lui, Markovic Își mai luase și toate precauțiile. Și nici măcar nu se obosise să ascundă toate astea. Durerea a sosit, tot ușoară, fără trădări de astă dată. S-a afirmat treptat, loială până la un punct, avizându-l din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
îndreaptă spre A, se uită la A): trimit instalatorul săptămâna asta să o repare (lasă capul în jos) A (parcă așteptând ceva, neîncrezător): daaa? B (se uită în hârtii și scrie) A: îi spuneți dumneavoastră unde să vină, da? B (scotocește printre hârtii, scrie ceva) A (ridică o mână, murmură ceva) B (se ridică de la birou, dă un telefon, se așază): totul e în ordine A (ridică brusc capul, deschide gura, uimit de acest răspuns, se ridică, iese fără a spune
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]