1,566 matches
-
și Rothermere, pe care i-a acuzat că vor putere fără responsabilitate, aceasta fiind, spunea el, "prerogativa curvelor de-a lungul secolelor", după o metaforă scrisă de scriitorul și poetul Rudyard Kipling, vărul său. Baldwin a avut și o activitate scriitoricească, cea mai cunoscută carte a lui fiind England. Pe vremea mandatului său de premier era la modă în cabaretele londoneze un cuplet popular "Stanley Boy", inspirat de cîntecul popular "Sonny Boy". O notă terminologică: Guvernul Maiestății Sale cuprinde, în structura
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Comunelor în 1947, în stilul său inimitabil, părerile despre democrație: It has been said that democracy is the worst form of government, except for all those other forms that have been tried from time to time. Churchill își reia activitatea scriitoricească întreruptă timp de trei decenii de evenimentele politice. Printre scrierile sale biografice și istorice sînt demne de reținut Lord Randolph Churchill (1906), Marlborough: His Life and Time (1933-1938), The World Crisis (6 volume: 1923-1931), The Second World War (6 volume
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cultura românească se îndoiește de profunzimea pregătirii sale științifice... În numărul 12 al revistei Convorbiri literare din anul 1899 Grig. Alexandrescu publică Amintiri despre Ion Creangă, scriere în care relata modul lui Gruber de a face analiza psihologică a creației scriitoricești a marelui povestitor. La subsolul paginilor 1076 și 1077 există o "Notă adaosă de d. Titu Maiorescu" având următorul conținut: "1) E caracteristic acest amestec al răposatului Gruber în notițele asupra vieții lui Creangă. Gruber, cu o insuficientă pregătire științifică
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
absurdului, un scriitor presuprarealist care-mi plăcea, Urmuz, el însuși îi datora mult lui Jarry"64. Faptul că precizează în același timp rețeaua mai amplă de determinări, nu minimalizează, din punctul nostru de vedere, impactul scriitorilor români asupra devenirii sale scriitoricești. Interesul real acordat celor doi înaintași este dovedit de faptul că Eugen Ionescu l-a tradus pe Urmuz, a adaptat Căldură mare după Caragiale, a tradus, împreună cu Monica Lovinescu O noapte furtunoasă și Conu Leonida și a publicat un Portret
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piesei Caragiale în vremea lui, pentru care autorul, "tovarășul" academician Camil Petrescu, este tras la răspundere întrucât nu a înțeles și concretizat "ce a stabilit partidul pentru centenarul Caragiale". I se reproșează autorului că "n-a prins esențialul creator social-critic scriitoricesc și s-a ocupat de om, chiar cel de la cafenea", că eroul nu este cel care "a luptat cu intransigență împotriva coaliției burghezo-moșierești" (vol. I, p. 426) și că nu s-a conformat imaginii șablonizate deja, a unui Caragiale care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
accesat o resursă infinită, ai intrat în contact cu eternitatea. Shams al Tabrizi, dervișul care a fost maestrul lui Rumi, unul dintre cei mai mari poeți ai lumii, numește asta „am un Alif“ - adică un moment cu Dumnezeu. În limbaj scriitoricesc, eu traduc asta ca „moment de inspirație“. Când ai un bebeluș în brațe, timpul „orizontal“ se contractă, iar cel „vertical“ crește, ca mecanism compensatoriu ; la mine așa a fost. Poate că de aceea există la noi, românii, vorba că „cine
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
cel care pune condiții este romancierul, nu cititorul. Li s-ar putea reproșa la amândui că au o mentalitate de critic. Șansa adevărată a lui Marin Mincu e că trezirea vocației de romancier coincide cu momentul de vârf al biografiei scriitoricești („Nel mezzo del camin di nostra vita“). De aici se Întoarce el În trecut, asupra anilor de adolescență și studenție, anii formației spirituale. Intenția e de a sonda În adâncime dacă a rămas sau nu mereu identic cu sine. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iernii, astfel Încât Henry și Fenimore se putură bucura nestingheriți unul de compania celuilalt. Părea natural să cineze Împreună la aceeași masă, Într-unul sau altul din apartamente. După cum sperase Henry, ea acoperi cu laude bine cumpănite Prințesa, netezindu-i orgoliul scriitoricesc cam șifonat. Vremea era blândă și priveliștile minunate. Când Fenimore trebui să ia În stăpânire apartamentul din Casa, Henry se mută jos, În oraș, ocupându-și locul În caruselul social al comunității de expatriați, dar continuând să se vadă des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domurilor și turlelor orașului, tăiate În două de apa cafenie a râului Arno, era ea Însăși ca un tonic, la fel ca și strălucirea soarelui toscan. Nici el, nici Fenimore nu mai pomeniră de Domnișoara Woolson. Își reluară camaraderia plăcută, scriitoricească, acum sub același acoperiș. Începu lucrul la o povestire bazată pe o anecdotă auzită În ianuarie, despre un vânzător de cărți american, care aflase că Clare Claremont, amanta lui Byron și cumnata lui Shelley, acum În vârstă, care locuia Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu mai mergea la teatru pe post de consumator dezinteresat al unor experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, ci și ca profesionist cu ochiul ager și buzele strâns lipite, mereu În căutare de posibili interpreți sau producători, studiind trucurile scriitoricești ale dramaturgilor de succes și comparându-se cu alți nou-veniți În domeniu. O ocazie de mare interes fu premiera la Evantaiul doamnei Windermere, de Oscar Wilde, la Teatrul St James. Lui Henry nu-i plăcea prea mult Wilde, nici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al creației sale. Alice se prăpădi pe 5 martie. Înainte de a intra În comă, Îi dictă lui Henry o telegramă pentru William: „Dragostea mea cea mai caldă tuturor. Adio. Mă duc curând. Alice.“ Ulterior, Henry făcu uz de harul său scriitoricesc pentru a umple aceste cuvinte puține și grele de Înțeles cu concretețea densă a evenimentului. „Spre sfârșit, timp de aproape o oră, răsuflarea i-a devenit un fel de șuierat constant și Înăbușit În plămân“ - Îi scrise el lui William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu se Îndepărta decât foarte puțin de structura dramatică originară, limitându-se să o extindă și să adauge dialoguri și câteva descrieri ale decorului. Devenea pragmatic, pentru a folosi unul din termenii preferați ai lui William, În ce privea cariera scriitoricească. Dacă nu putea câștiga bani din teatru, atunci trebuia să Îi câștige de unde putea. Îi făcea plăcere să se plimbe pe jos prin Rye - străzile abrupte și Înguste, pietruite, nu erau potrivite pentru mersul cu bicicleta - răsfoind cărți prin librării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în Apulia și vorbea cu șoimii săi în arabă. Retrospectiv, se pare că gimnazistul care se strâmba întruna izbutise să-și mute simțul dreptății, alimentat de cărți, în teritoriile sigure ale Evului Mediu. Probabil din această cauză prima mea încercare scriitoricească mai amplă s-a putut consuma departe de deportarea evreilor rămași în Danzig din ghetoul Mausegasse în lagărul de concentrare Theresienstadt și făcând abstracție de toate bătăliile verii lui ‘41; în plin secol XIII, urma să fie țesută o urzeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fantome, să acționeze în capitolele ce urmează și să sperie gloata pedestră - niciodată nu mi-au plăcut poveștile cu fantome. Dar s-ar putea ca modul neeconomicos de a mă purta cu personajele fictive, această experiență timpurie a unui blocaj scriitoricesc, să mă fi determinat mai târziu, ca autor ce avea să învețe să calculeze atent, să mă port cu mult mai multe menajamente față de eroii mei. Oskar Mazerath a supraviețuit în calitate de mogul mediatic. Împreună cu el și Babka lui, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
participarea care ar fi putut fi încununată de succes la un concurs național-socialist pentru tineretul scriitor al Germaniei mari. Fiindcă, distins cu premiul al doilea sau al treilea - ca să nu mai vorbim de premiul întâi -, începutul prematur al carierei mele scriitoricești ar fi putut fi apreciat ca purtând pete brune: o hrană bine-venită, cu citarea surselor pentru suplimentele literare întotdeauna flămânde. Aș fi putut fi categorisit drept un tânăr nazist și, astfel împovărat, aș fi purtat stigmatul de om care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căruia am înființat un premiu. La astea s-a adăugat, în ediția ilustrată de Frans Masereel, Ulenspiegel a lui Charles de Coster. Un amestec dens de vremuri povestite care avea să devină combustibilul care să pună în mișcare furia mea scriitoricească încă refulată. Și câte altele nu au fost citite, mai devreme sau mai târziu, în Lenzburg, ca și când ar fi trebuit încă înainte de nuntă să-mi fac provizii din care să rumeg la drum lung: Manhattan Transfer al lui Dos Passos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a spus că noul venit i se păruse, după înfățișare, suspect. Motiv pentru care fusese obligat să mă vadă ca pe un flăcău cu intenții necurate, de la care ar fi fost de așteptat ceva rău, provocator, poate chiar tulburarea întrunirii scriitoricești. Abia când am netezit telegrama cu invitația și i-am prezentat-o, a mai pierdut ceva din aerul sever. „Care va să zică, dumneavoastră sunteți. Corect, pentru după-amiaza asta ne mai lipsea un poet.“ Apoi, bărbatul pe nume Richter, care și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
completezi câteva formulare pentru impozite. Ai mai scris povestiri pentru reviste, nu? — De fapt, nu, dar am lucrat la Runway. Nu știu de ce mi‑am Închipuit că treaba asta putea să‑mi fie de ajutor - mai ales că singurele Îndeletniciri scriitoricești realizate acolo fuseseră niște scrisori menite a‑i intimida pe alții - dar Loretta nu a părut a băga de seamă gaura uriașă din logica mea. — Zău? Primul meu loc de muncă la terminarea facultății a fost de asistentă de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru nu se știe ce motiv, Loretta o sunase pe fosta ei colegă de cameră din facultate, care era, din Întâmplare, redactorul paginii de evenimente diverse de la The Buzz, și i‑a spus că a descoperit viitoarea „senzație“ a lumii scriitoricești. Aceea, pasămite, eram eu. Aranjase să am un interviu cu ea astăzi și chiar o prevenise În prealabil că Miranda Îmi desfăcuse pe loc contractul de muncă, dar femeia râsese și spusese că, dacă ar fi să refuze pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adunate între coperțile cărții, ei vădesc originalitate, percutanță, finețe. Aceste miniaturi amuzante aduc o notă de prospețime și savoare de idei, facilitând accesul la esență și de judecăți de valoare. Nu exagerez deloc când afirm că reprezintă un remarcabil efort scriitoricesc, spre resurecția unei specii literare pe nedrept împinsă către periferia literaturii. Las cititorilor plăcerea de a descoperi aceste autentice bijuterii literare și a se delecta citindu-le. Lectură plăcută! George Petrone
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
Arad. Autocolantele lipite În tramvaie atrăseseră atenția, unele dintre zicerile Spătarului Milea către iubita sa Doamnă Leopard circulau ca anecdote. Acțiunea șantajului literar, ideea Cristinei - de care am pomenit mai devreme, ne asigurase și un oarecare renume național În mediul scriitoricesc și editorial. Din păcate, acțiunea n-a durat destul de mult, Încălecată fiind de activitățile prespuse de reorientarea noastră politică. Dar sunt sigur că, de pildă, Silviu Lupescu, directorul de la Polirom, n-a rămas insensibil la amenințarea noastră, aceea că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se poate trata decât revenind la literatură - Editarea DGLR-ului reprezintă unul din proiectele ample în care sunteți angajat (i se adaugă publicarea în ediții facsimilate a manuscriselor eminesciene și coordonarea colecției de Opere fundamentale). Mai aveți timp pentru proiectele scriitoricești personale? - Mi-am gestionat cât de cât bine timpul, dovadă că am publicat mai multe cărți în această perioadă. Tocmai am terminat una, Genurile biograficului (vol. I-II), care încheie un ciclu dedicat literaturii subiective. Dicționarul General al Literaturii Române
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
cauză nu are legătură cu ușurința scrisului. Căci Dragomir gîndea ușor și scria sisific. Oralicește zbura, pe pagină se tîra. Și pe cît de lejer se mișca pe terenul jargonului filozofic, pe atît de încorsetat se simțea în chingile prozodiei scriitoricești. De aceea, am fi ipocriți dacă am deplînge vitregia destinului scriitoricesc de care a avut parte, spunînd de pildă că, dacă ar fi putut să scrie liber, ne-ar fi dat strălucite mostre de respirație narativă. Nu, în materie de
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
și scria sisific. Oralicește zbura, pe pagină se tîra. Și pe cît de lejer se mișca pe terenul jargonului filozofic, pe atît de încorsetat se simțea în chingile prozodiei scriitoricești. De aceea, am fi ipocriți dacă am deplînge vitregia destinului scriitoricesc de care a avut parte, spunînd de pildă că, dacă ar fi putut să scrie liber, ne-ar fi dat strălucite mostre de respirație narativă. Nu, în materie de scris, Dragomir nu putea să dea mai mult decît ne arată
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
cu un grav "dosar de existențe" avem a face cu un album de crochiuri amuzate și amuzante. Persoanele devin personaje sub specia unei voioșii a condeiului ce înclină spre malițiozitate. Sita lui Niculae Gheran reține întîmplările hazlii din culisele biografiilor scriitoricești, materia care constituie apanajul a ceea ce se numește la petite histoire. Pe marginea unei epistole pe care întreprinzătoarea actriță Elvira Godeanu o trimite lui Liviu Rebreanu, pe atunci aflat la al doilea al său directorat la Teatrul Național, întîlnim următoarea
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]