2,019 matches
-
iunile cu subiec(îi s(i. Este, poate, problema cea mai delicat(, deoarece reflect( dualitatea condi(iei observatorului fă(( de un mediu c(ruia nu-i apar(ine (i fă(( de care nutre(te "un amestec de curiozitate intelectual( (i scrupule morale". Din aceast( perspectiv(, o importan(( deosebit( o cap(ț( rela(ia dintre observat (i observator, dintre un "eu" (i "Cel(lalt", rela(ie ce dorim a o dezvolta (n cele ce urmeaz(. 2. Ipostaze ale (ntîlnirii cu Cel(lalt
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
principal, (n tradi(ia nord-american( de studiere a organiza(iilor sociale mai mult sau mai pu(în (nchise, c(rora cel mai adesea observatorul nu le apar(ine (i fă(( de care nutre(te un amestec de curiozitate intelectual( (i scrupule morale. Aceste organiza(îi se descoperă mai mult sau mai pu(în celor care le sînt str(ini (i prezint( simultan aspecte publice (i confidențiale, secrete sau probleme private. Observa(ia participativ( vizeaz( tocmai p(trunderea (ntr-un mediu pentru a
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
negocieri cu cineva: nu fusese semnat nici un acord. Anchetatorii respectau, pe propria lor responsabilitate, principiile anonimatului (i confiden(ialit((îi la publicarea lucr(rîi. (n timpul observa(iei, dorin(a lor de a fi omniprezen(i le-a interzis orice scrupule morale: (n aparen((, ei aveau s( se fac( p(rta(i credin(elor grupului (n timp ce-l studiau. • Stabilirea (ntr-un mediu Un observator inactiv (n toaletele publice de tipul celor studiate este considerat ca suspect. Cum s( observi făcînd
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
individ necunoscut, între două vârste, îmbrăcat în haine prea lungi, ponosite, cu mari mustăți roșcate căzând peste buze, cu capul ras. Avea înfățișarea nerușinată, ipocrită a avocaților de provincie, siliți să facă orice pentru a trăi și lipsiți de orice scrupule. Fața îi era rumenă, înfloritoare, iar ochii, spălăciți. Întâmplător, se afla și Pascalopol, fiind spre seară, alături, se-nțelege, de Otilia și de Felix. Acesta rămase nedumerit când Stănică recomandă pe individul roșu: - V-am adus un doctor fain, eminent
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dăduse timidități serafice, și acum dormea în casa grasului Pascalopol, dacă nu alături de el. Mâniat, Felix dădu cu palma în aer, ca să sfâșie această viziune supărătoare. Sufletul i se încordă de hotărâri. Are să fie un cuceritor, un bărbat fără nici un scrupul, ca atâția alții. Era singurul mod de G. Călinescu a fi prețuit de femei. Dacă Otilia ar fi fost acum acolo, ar fi știut el ce să facă. Zbuciumîndu-se în pat, Felix dădu pe întuneric cu mâna de pieptenele pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
privi numai din când în G. Călinescu când cu simpatie la Felix. Stănică se dădu jos în centru, sub un motiv oarecare; iar fata ceru să fie dusă acasă. Ședea pe bulevardul Elisabeta, în preajma Cișmigiului. Felix nu mai avea nici un scrupul, și, puțin amețit de vin, nu s-ar fi dat înapoi de la o aventură nocturnă. Totuși nu era lămurit asupra calității sociale a fetei. Nu putea fi decât o curtezană, se înțelege, dar și aici sunt grade nesfârșite. Georgeta părea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
două caturi înalte, îndeajuns de elegantă. "Hotărît, își spuse Felix, fata nu e o profesionistă oarecare a dragostei." Georgeta privi în sus spre etaj, și zise, fără preciziuni: - Aici stau! O luptă scurtă se dete în sufletul lui Felix între scrupulele sale și îndemnurile lui Stănică. Învinse timiditatea, și Felix zise: - Mă ierți, dar eu trebuie să plec! Georgeta îl privi galeș, însă atât de decent, încît teama lui Felix de a nu face o gafă crescu. - Când vrei să vii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe tânăr. - Ești drăguț de tot! J'en suis émue! 1 Felix lăsă capul în jos, combătut de sentimente contrare. Apropierea Georgetei îi procura o plăcere voluptoasă, deosebită de aceea a intimității cu Otilia, un sentiment de bărbăție, însă avea scrupulul de a nu trăda pe Otilia. 1 Sunt mișcată! (fr.) G. Călinescu - Drama mea e simplă, povesti Georgeta. Tata a rămas văduv și s-a căsătorit din nou. Aveam oarecare stare. Mama mea vitregă era o femeie de o mare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Pascalopol. Felix fugi fără să mai asculte, deși Stănică îl strigă, desperat: - Stai, frate, am ceva să-ți mai spun. Felix comunică seara lui moș Costache dorința lui Iorgu, făcîndu-i acestuia un portret din cele mai măgulitoare, așa, din scrupul amical, deși nu-și făcea iluzii asupra prestigiului său pe lângă moș Costache. Bătrânul bulbucă ochii mari. - Ți-a spus el că cumpără? Auzi dumneata, și cât dă? - Dă cât ceri. Vrea să discutați! - Păi, nu mi-a trimis el vorbă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și pipăia pereții, lemnăria, clanțele, mulțumit de ele. - Am vârât o avere, coane, în reparații, îi zise Iorgu, ți-amîngrijit localul ca pe casa mea. Și acum s-o văd în mâinile dușmanilor? Felix, ajuns în birou, fu cuprins de un scrupul. I se păru că e o indiscreție să asiste la dezbaterile celor doi, mai ales că-l vedea pe moș Costache cam stânjenit și-și zise chiar că nu-i de demnitatea lui să se amestece în astfel de lucruri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Băiatul ăsta? Numai-decît te ia de nevastă. Îți garantez eu consimțământul rudelor. Faci nuntă în regulă, intri în rândul oamenilor, și pe urmă, dacă nu-ți place, îl lași în plata lui Dumnezeu. - Cum o să fac una ca asta? Am scrupule. Nu-s așainfernală. Dacă m-aș mărita, înțeleg să rămân măritată, bineînțeles, cu condiția să nu-mi facă viața prea austeră. - Păi, tocmai asta e. Titi e un băiat de zahăr, un om nul, artist, trece prin lume orbește. Lasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întrețin, o garanție că nu ne băgăm mai milt în sufletul lor. Știu, ai să zici că ești un profitor al lui, un... (știi cum ți-am spus). De ce? Eu nu-ți dau bani! Eu sunt tânără, dorită de toți. Scrupulele tale nu vestesc un doctor mare. Un doctor trebuie să vadă viața cu ochi lipsiți de prejudicăți, și, ca s-o vadă așa, trebuie s-o cunoască. Tu trebuia să faci Literele. Ești un naiv poet." Felix își vîrî capul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
omul cu entuziasm și cu experiență, așa ca mine, Toader. Stănică nu gândise nimic extraordinar spunând aceste vorbe, dar apoi fu străbătut de o idee insidioasă. "Ce mai nevastă, își zise, ar fi "o fată ca asta" (evită înadins, din scrupul, preciziunea), grecoaică de-a noastră, sănătoasă, fără maimuțăreli. Și ce mai avere are fata asta! Ah, Doamne, de ce m-ai făcut unchi?!" - Nici nu ne gândim, urmă Toader, numaidecât la un om cu avere. Îi dau zestre destulă. Mai bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu mi-ai explicat niciodată nimic. Cu toate că o speranță absurdă îmi spunea altfel, în ultima vreme nu credeam că ai să mai vii. - Ce prost ești! - Eu am crezut în tine, am fost devotat cuvântului dat(aici Felix avu un scrupul și se opri puțin). Poate am greșit o clipă, sunt gata să-ți mărturisesc, dar n-a fost nimic serios. O eroare, mai puțin decât atât, o desperare, fiindcă tu nu-mi scriai nimic. Otilia râse. - Știu eroarea, te iert
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe dată ce ar fi zărit semnele bătrâneții. Însă fiindcă deocamdată ele erau de domeniul speculației asupra viitorului, Otilia se gândea și la această sinucidere ca la un eveniment foarte dramatic și teatral, în felul unei sinucideri japoneze. Ea avea scrupule și libertăți de gândire cu totul deosebite de ale lui Felix, aceasta fiind pricina pentru care tânărul nu le înțelegea. A primi daruri de la un bărbat, a fi plimbată i se părea foarte firesc. Oricât ar fi cheltuit Pascalopol, Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de-a lungul vieții o avere, care intră printr-un concurs de împrejurări în mâna unui escroc Stănică Rațiu. Soluția este realistă, fiindcă cel mai adaptat la o "soțietate fără de prințipuri și fără de morală" este Stănică Rațiu, arivistul brutal, fără scrupule, tâlharul. Calificativul "tîlhar" pentru Stănică Rațiu pare dur, dar este exact, fiindcă în momentul când îi fură banii lui Costache Giurgiuveanu, el provoacă moartea acestuia. Costache Giurgiuveanu este avarul, iar Aglae Tulea, sora lui, este varianta sa feminină. Clanul Tulea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ăsta de la halat - și caraba, cât un rubsac, a puturosului se odihni, o clipă, pe reverul chimonoului - l-ai geandit de la vreun bărbat?... Ori l-ai încotoșmănit de la vreo entitate, care umbla să pună ranga pe tine? Cucoana își făcea scrupule dacă să-l transforme într-un pui de baltă sau, direct, într-un șobolan. Se gândea numai dacă îl va transgresa într-un șobolan, cine o să se trambaleze cu Genel, legat cu sfoară, până la liniile ferate de peste câmp. - Mai poftește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o iubește, dar tot o să se culce cu ea. Și-n timp ce încercam să mă conving că sânt fatalist, deși, pe atunci, nu știam încă prea bine ce înseamnă cuvântul, domnul ăsta n-o să-și facă nici un fel de scrupul din faptul că eu aș fi fatalist și tot o să se culce cu ea... Culmea e că fără să-mi urmărească raționamentul, tânărul nostru a procedat chiar așa... a exagerat în partea cu culcatul. - Era somnoros, caut să-l scuz
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-o regreți, și totuși simți remușcări. Nu-ți aduci aminte de nimic, dar te năpădește un infinit dureros al trecutului. N-ai făcut nici o faptă rea, dar te simți responsabil de răul universului. Senzații de Satană în delir de scrupul. Principiul Răului în mrejele problemelor etice și-n teroarea imediată a soluțiilor. Cu cât ești mai puțin indiferent în fața răului, cu atât ești mai aproape de remușcarea esențială. Aceasta-i uneori tulbure și echivocă: atunci porți povara absenței Binelui. Violetul e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noi cît și semnul alesului. Ele se află la originea a ceea ce numim prestigiu sau charismă, acest "nu știu ce" misterios care transformă brusc necunoscutul de lîngă noi într-o personalitate pe care-o admirăm fără rezerve. Prestigiul reduce la tăcere toate scrupulele morale, dărîmă toate obstacolele legale din calea liderului și preschimbă uzurpatorul în erou. Și toți îl văd brusc cu ochii lui Hegel, care, cuprins de o înflăcărată admirație, l-a zărit pe Napoleon la Jena în 13 octombrie 1806: "L-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Alegînd o democrație în care ideile iacobine se amestecă cu practicile oligarhice, totul fiind turnat în discursuri vagi și generoase, clasele politice se condamnă singure la neputință. Ele riscă să fie manipulate, depășite, zdrobite de oameni inteligenți, ambițioși, lipsiți de scrupule, sprijiniți de forțele populare pe care le conduc încotro doresc. Pentru a nu-și rata misiunea de civilizație și progres, ele ar trebui să recunoască datele situației, esența conflictului ce destramă societatea. Le Bon le furnizează mult așteptatul răspuns: în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
conducătorului viu și cumplit. Restul este cunoscut din toate scrierile contemporane. Cel mai autentic rămîne, după mine, raportul lui Hrusciov, întrucît este interesat și constituie un document politic. Găsim totul acolo. Fermitatea personalului, sentimentul acestuia că este atotputernic, cruzimea fără scrupule și caracterul său răzbunător. Este vorba totuși de trăsături secundare, cele ale individului Stalin. Importantă este orchestrarea unui ansamblu de mijloace avînd rolul de a trezi credința și dragostea pentru el, pentru figura sa paternă, mereu înconjurat de copii, avînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ei conspiră cu călăii lor, frații lor, acoliții lor dintotdeauna, cu Stalinii, cu Molotovii, cu Vîșinskii. Se pretează la o punere în scenă menită să ascundă un adevăr binecunoscut lor. Un adevăr împiedicat, plin de reticențe și renunțări, paralizat de scrupule și căință. Iar cînd acești vechi revoluționari sînt tratați ca agenți în solda poliției, ca trădători vicleni, ca drojdie a omenirii, ca șerpi veninoși, ei întăresc acele spuse, îi liniștesc pe ceilalți și se liniștesc în ceea ce privește fidelitatea și solidaritatea lor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
asupra evenimentelor din decembrie 1989, ea dorindu-se a fi mai degrabă un studiu de caz realizat cu fișe amestecate. Addendatc "Addenda" Procesul și execuția lui Ceaușescutc "Procesul și execuția lui Ceaușescu" Nicolae Ceaușescu a fost un dictator lipsit de scrupule, înzestrat cu o viclenie țărănească și o ambiție de putere nemăsurată. Și-a înlăturat cu abilitate rivalii și s-a înconjurat strategic de propria-i familie, repartizată în posturi-cheie. Comunismul pe care l-a promovat a fost unul de tip
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
aflarea multor necunoscute” (Cernăianu, 1997, p. 88 - s.a.). Proiectat abuziv în mentalul colectiv (Dracula, Hitler comunist, Caligula, Nero, Macbeth, Antihrist, Stalin, Beria), Ceaușescu nu avea nevoie de aceste calificative pentru a stârni oroare: a fost un dictator dur și fără scrupule, dar cu o identitate clară, fără a fi necesară compararea lui cu alte figuri sângeroase. Felul în care au fost speculate mediatic așa-zisele gropi comune din Timișoara (conținând presupuse cadavre ale unor protestatari care fuseseră schingiuiți de Securitate, la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]