7,863 matches
-
ea se ivi din nou la intrarea în pasaj. — Ți-am spus eu că ăsta e drumul bun, strigă. E o spărtură în zid care conduce direct în depozitul bibliotecii. Noi... Eric, oprește-te. Se uita țintă la mine. — Nu, scuze, nu voiam să... Am ridicat carnețelul roșu în aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-se drept în față. Am tăcut vreme de trei sau patru minute. — Scout? — Hmmm? — Ai spus că ai o soră. Vrei să-mi vorbești despre ea? — De ce? — Doar ca să nu mă mai gândesc la rechin. Scout se uită la mine. — Scuze, am zis. N-am vrut să... — Nu, nu face nimic. Probabil că-i o idee bună să vorbim. Polly. Pe sora mea o cheamă Polly. Ce vrei să-ți spun? — Doar... orice. Cum e? Scout se gândi o clipă. — E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și fire, peste servere și hard disckuri parțial desfăcute. — Ei bine, când îți spun, să apeși „control“, „alt“ și „delete“ pe tastatura de-acolo. Ai înțeles? — Ce-o să faci? — Te-am întrebat dacă ai înțeles? Din nou tonul acela tăios. — Scuze, am spus. Da, am înțeles. — Bine. Fidorous apăsă cu degetele pe două tastaturi diferite. — Acum. Am apăsat tastele. În difuzoare se auzi o singură notă asurzitoare. Simțeam că-mi vibrează măruntaiele din cauza ei; ferm, egal și total. — Do central, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o cauți, ai trecut de ea. Întoarce-te la ultima răspântie și ia-o la dreapta. Surpriza mă făcu să tresar, dar vocea îmi era cunoscută. Încă răsuflând din greu, m-am îndreptat de spate și-am pornit spre arcadă. — Scuze. Am făcut jumătate de pas înăuntru. — M-am rătăcit și-am auzit, cred, un clopot sau ceva de genul ăsta, așa că l-am urmărit. De fapt... pe tine te căutam. Doctorul Fidorous se întoarse cu fața la mine. — Ai auzit? — Da. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uimit de priceperea lui Tekisui. Tekisui spuse: „Ceea ce ai văzut e doar ideea priceperii sau ne-priceperea. Este totul și nimic, o imagine, un lampadar, un grăunte de nisip de pe-un țărm îndepărtat“. Kenshin, Nibori și Susumu își cerură scuze pentru ignoranța de care dăduseră dovadă, iar Kenshin întrebă dacă se pot întoarce toți trei cu Tekisui în valea sa pentru a-i deveni învățăcei. Tekisui fu de acord și-n felul acesta luă ființă școala Shotai-Mu. DOI Trecură nenumărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așteptat prea mult și-atunci deja dispăruse din vedere. Ian n-a fost foarte fericit când am aprins lumina în dormitor. Avea expresia pe care motanii mari o au uneori când sunt treziți din somn pentru o fotografie de familie. — Scuze, am spus, așezându-mă pe marginea patului. Ian scutură dintr-o ureche. Am luat paharul și am mestecat cu degetul în el. Dreptunghiurile de hârtie fâșâiră. Convingere. Am închis ochii și-am încercat să mă conving că fâșâitul era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un uriaș os bătut de vreme, măslinie și cafenie, de culoarea soldățeilor de plastic. Mai era ceva în privința ei, un soi de mâncărime mentală provocată de felul în care arăta, forma ei, ceva ce nu reușeam să... Hei, făcu Scout. — Scuze, am zis, limpezindu-mi mintea, încercând să fac abstracție de acea senzație. Mda, l-am întrebat de ea și el crede că e posibil ca noi să fi plutit în derivă. — Să plutim în derivă? Se întinse peste mine ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață. — Nu e nevoie să... Nu, Eric, te rog să nu-mi cauți scuze. Asta e vina mea. Sunt un bătrân prost și egoist, care a crezut că poate îndrepta totul exact ca-n una dintre poveștile alea vechi. Dar adevărul e că eu nu sunt Tekisui. Hei, stai așa un minut, zise Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În primele câteva săptămâni după ce m-am întors asta se întâmpla mereu. Ședeam doar ore întregi în pat, așteptând ca el - țrr-țrr, țrr-țrr. Țrr-țrr, țrr-țrr - apoi vocea tatălui lui Clio spunea: „Vreau să-mi vorbești despre“ sau „mototol afurisit“ sau „scuze. Ascultă, îmi pare rău“ sau „nu-i așa - de ce-ar fi“ sau „fetița mea“ sau „n-ai avut grijă de ea“ sau „nu pot, pur și simplu nu pot...“ Uneori, nu se auzea absolut nici un cuvânt, ci doar trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
negociatorului român, care fusese deja nominalizat ca viitor ambasador în Republica Islamică Pakistan, că președintele îi va destitui dacă nu va reuși să obțină o formulare convenabilă poziției României în problema Orientului Mijlociu. Partea siriană, prin reprezentantul său, a cerut scuze diplomatului român pentru modul în care se procedase de partea siriană, inventându-se un pretext pentru ca negociatorul român să fie scos din sala de negocieri, astfel ca cei doi miniștrii de externe, sirian și român, să adopte punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
șomer era considerat "parazit al societății multilateral-dezvoltate". Vînat cu miliția, călcat în cizme. Și am luat destui ani de șomaj în timpul lui Ceau. O spun în cunoștință de cauză. Nu, nu-mi place să vorbesc despre eșecul meu, deși singura scuză în a-ți mărturisi/deplînge eșecul ("Păcat de tine, Iordana!", de cîte ori n-am auzit compătimiri formulate așa) e să-l explici. Dar o să mă asculte cineva? Generația nouă nu știe ce înseamnă dosar de cadre, origine socială, apartenență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
E ușor jenat. Se îndreaptă încet spre Dora.) Philip: Ne scuzi! N-am vrut să deranjăm. Am așteptat o vreme la ușă... Ne-am gândit că nu o să dureze prea mult, oricum.... Dora: Întâi mă spionezi și apoi îți ceri scuze. Philip ai aflat? Se va declanșa un proces împotriva noastră, a mea mai ales, tu nu mai contezi, tu ești o victimă... Pe scurt, sunt acuzată de trigamie. (Sinele Mare mirat face un pas înainte.) Sinele Mare: Îmi pare tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ideea de a scoate un studiu despre povestea lui Wilde, pornind de la lucrările copiilor. A ieșit un fel de analiză comparată a extemporalelor ce aduceau diverse interpretări bizarei povestiri. Toți copiii au obținut nota de trecere, drept care s-au cerut scuze publice autorului subiectului. Incidentul a ocupat prima pagină a revistei de literatură, însoțit de citate din cele mai bune dintre lucrările copiilor. Ea se gândea cu nostalgie la temele de la tezele de literatură din vremea ei, ce erau complet idioate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În sfârșit, cu greu s-a închegat o conversație monosilabică, din care reieșea că el se va muta în alt oraș, căci s-a hotărât în cele din urmă să pună capăt celibatului. A urmat o tăcere lungă, urmată de scuze că nu va avea timp s-o vadă înainte de-a pleca. Trebuia să facă pregătiri și în câteva zile pleacă... Mortificată de veste, ea n-a mai izbutit să-l întrebe nimic, a închis telefonul, a făcut o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ori era distrusă, iar Desdemona, revigorată în spatele ușilor închise, devenea, încet dar sigur, posesoarea victoriei materializate în câteva zero-uri adăugate în cont, bunuri și onoare neterfelită. Dacă el a vrut, eu ce puteam să fac!? Era nu numai o scuză, ci și o acuză adusă destinului ei de femeie slabă, cu inocența pierdută, a neputinței în fața sorții de a opune rezistență crudelor ei căi, pe când undeva, în adânc, victoria era serbată rece și sec, asemenea răspunsului soldatului la felicitările superiorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
malpraxis, îl va obliga să testeze rochia împreună cu tot personalul pentru a nu exista nicio îndoială. Medicul va fi acuzat de leznațiune pentru că prin ea va jigni întregul Popor Român. Șeful Poliției își va duce sarcina la îndeplinire și, după scuzele de rigoare adresate Mioarei, medicul va fi decapitat. După care Mioara Alimentară înghiți cartea. Dar cădeau îngerii și ea tocmai începuse să scrie. Mitică Petrache trebuia anunțat imediat de venirea ei, de planurile de viitor, vom bea din Sena, iubitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și vagabonzii Mercier și Caniere, din Mercier și Caniere de Samuel Becket, Godot și Nimicitorul întrupați, Profesorul de franceză Jerome Liguer din Les Gens de Misar de Nicole Avril, Vlasi din Șampanie cu soia de Doina Popescu, Alain Robbe-Grillet, cu scuze pentru romanul său prost Proiectul pentru o revoluție la New York, Barba Yani Vanghelos și soldatul din Mesagerul de Mihai Giugariu, Marcel din Baby-Foot J. F. Caatmeur, Peer Gynt din Peer Gynt de Henrik Ibsen, Alexandru, călare pe Ducipal, Darius, regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mort? Răspunsul lui Olaf ar fi fost pasionant însă, în mod bizar, îmi pusei această întrebare mie: există vreun avantaj în a trece drept mort? Firește. Mă gândii mai întâi la acele invitații pe care îți vine să le refuzi: scuzele inventate sună întotdeauna fals, iar mort fiind nu mai trebuie să inventezi minciuni. La serviciu, nu-ți mai poate reproșa nimeni absenteismul. Colegii, în loc să povestească despre tine cele mai îngrozitoare lucruri, vorbesc despre persoana ta cu emoție și nostalgie, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai curând? Nu mă pricep deloc la mecanică. Este de conceput oare ca un vehicul care are o pană să ruleze fără nicio problemă cu o jumătate de oră mai târziu? Folosise cu certitudine cuvântul „pană”. Mintea mea îi căuta scuze, așa că le găsi: suedezul putea să fi exagerat ca să-și justifice intruziunea în casa mea. Poate că nu era decât soiul acela de maniac care se îngrozește dacă scumpa lui caroserie scoate un zgomot ciudat. N-ar fi îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
în ajun, învățam meserie. Trebuie precizat că K și mai ales Q au fost deosebit de scurte. Mi s-a întâmplat să fiu distrat, să formez numărul până la capăt, să aștept legătura și să dau peste necunoscuți. Am închis cerându-mi scuze pentru greșeală. Nu mai eram decât o mașinărie deconectată de la realitate când am recunoscut decafonia. Semnalul meu de alarmă funcționă, am închis de îndată. Al cui număr îl formasem? Sheneve Georges. Ce naționalitate ai când te numești Georges Sheneve? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
distrug credința în umanitate: să-i aduc la cunoștință că sacrosantul ei soț lucra pentru o rețea de secături care, în prezent, căutau să mă asasineze, că eram amândoi niște pioni într-o afacere care ne depășea și că singura scuză a soțului ei era că a murit. Umplui cupele și o întrebai: -Dacă noaptea asta ar fi ultima din viața dumitale, ce-ai face? Zâmbi. -Nu aș filma. N-ar fi interesant să filmez interiorul vilei. -Ai lua-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
atenția asupra noastră? Monte Cristo încă-și mai rumegă gîndurile care-l muncesc de dimineață, cercetează tavanul garajului cu privirea, igrasie, crăpături, pînze de păianjen. Petrică se fîstîcește puțin, nu-i vine nici o idee, nu-i trece prin minte nici o scuză. — Haideți că prea le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui Petrică, care începe să facă fețe-fețe, prea vreți ca de fiecare dată să iasă totul ca la carte. Din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
eu pe propria piele de nu știu cîte ori, recunoaște Petrică. La mine însă erau de vină emoțiile, mi se părea că intru brusc într-o fază de alienare gen Saint Exupéry, că tot vorbeam de cultura franceză. — îmi cer scuze, dom’ Președinte, dar o s-o facem praf pînă la destinație, planetare, telescoape, rotule, n-am ce-i face, trebuie s-o țin la optzeci pentru că aici e consumul cel mai mic, zice Sena urmărind kilometrajul. Dumnezeu știe cînd o să dăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu Petrică, ți-o spun ca să fii în temă și pentru a-mi face într-un fel datoria de onoare. Acum amîndoi mă așteaptă deja în fața garajului nerăbdători să demarăm acțiunea. În cîteva clipe o să cobor și eu. — îmi cer scuze încă o dată pentru întîrziere, zice domnul Președinte — Nu e cazul, n-a fost vina dumneavoastră, spune Monte Cristo. — Nu face nimic, zice Sena, o să recuperăm pe drum, șoseaua e ca-n palmă. De unde știi? întreabă Petrică — Fac săptămînal drumul ăsta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am dat de dracu’, e spart, constată cu ochii fixați pe punctul din care picură ultimii stropi de combustibil. Numai de așa ceva n-aveam nevoie, zice. — Pana prostului, zice Monte Cristo, de data asta însă provocată de circumstanțe deosebite. Avem scuze, putem da vina pe alții, se gîndește. — Semn bun, zice domnul Președinte fără să se impacienteze, a început Revoluția, își închipuie. Așa-zișii oameni ai legii au descins în mijlocul secției Croiuri și Cusături de la etajul trei al Casei de Modă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]