5,253 matches
-
zgubiliticul meu proiect de farsă editorială. Dimpotrivă. Dar nu ea m-a convins să-l asasinez fără milă și pentru totdeauna pe nenăscutul autor George Blacke și să iscălesc Codul lui Alexandru cu numele meu personal. Decizia a luat-o, scuzați vorba proastă, destinul. Să vă spun cum a fost. Dacă stați corespunzător cu memoria ținerii de minte, știți deja că, În perioada elaborării opului, mă prindeau diminețile scriind. Luați afirmația ca pe o metaforă: nu se Întâmpla chiar așa. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e nevoie să vă explic de ce. Este o rugăminte, dar și o somație, de care ar fi bine să țineți seama. Manuscrisul va ajunge acolo unde Îi este locul, am luat măsurile necesare În acest sens. Vă rog să mă scuzați dacă v-am deranjat; am făcut-o spre binele dumneavoastră. Și al dumneavoastră. Bonne chance! A coborât la Tineretului. Când am ajuns acasă (nu vă spun cum: eram praștie pe dinăuntru, eram halucinat, făcut zdrențe, aproape În agonie), primul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru, fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se spune, prin stepă, n-am casă, n-am masă, n-am decât o tradiție, fraților! Sunt, scuzați-mi expresia, nomad! M-am săturat, fraților! Căci ce e viața noastră tot în stepă, oare? Soare fără umbră, dropie fără sare! Eu citesc, fraților, dați-mi voie, citesc mult, nu mă joc, am învățat să citesc pe cal! Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase batista. Iovănuț privea spre el încremenit: niciodată nu-l mai văzuse ieșindu-și din fire în așa hal. — Vă rog să mă scuzați - zise Metodiu, ștergându-și fruntea - dar mi-am adus aminte de-o chestie. Episodul 128 DE RĂMAS BUN — Preacuvioase părinte - zise pan Bijinski, după ce Metodiu tăcu - ceea ce-ai grăit despre femeie este atât de adevărat, încât, drept să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
miji ochii: — Nu înțeleg acest scris - spuse el. — Nici eu nu-l înțeleg - zise turcul - da’ știu ce scrie. — Și ce scrie, dacă nu vă supărați? - întrebă Metodiu. — Până aici Occident, de-aici încolo pașalâc - spuse turcul cu mândrie. — Mă scuzați, n-am știut - zise Metodiu. Eu sunt moldovean, și știți, la noi nu... — Moldovean?! - spuse uimit ienicerul. Osman, Selim, Zaiafet, ia veniți bre, încoace! Din niște tranșee săpate la umbra pâlcurilor de salcâmi, răsăriră câteva busturi mahmure de turci. Alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am spus că este vorba despre o competiție sportivă. — Vreți să mă faceți să cred că sute de oameni traversează Africa de la un capăt la altul, înghițind praf și nădușind, doar din spirit sportiv? — Desigur! — Ce prostie! — Cum ați spus? — Scuzați-mă! N-am vrut să vă jignesc, dar îmi este greu să accept că cineva poate să-și risipească timpul, banii și energia făcând un asemenea efort. Deșertul acesta este foarte periculos. — O știu din experiență. Cel mai bun prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Uite, am Însemnat aci pă hîrtie, cum m-am priceput și io, ce să scrieți În cerere. Dumneavoastră știți mai bine să potriviți cuvintele să iasă cum trebuie, de, că d-asta aveți carte și mașină dă scris. — Doamna Oprișan, scuză-mă că mă amestec, dar Îți faci păcate cu bătrîna. O s-o ai pe conștiință. Eu o cunosc de douăzeci de ani, de cînd ne-am mutat aici, În bloc; dumneata ai venit mult mai tîrziu. Pe atunci mai trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
escapadă, de ce nu? Obișnuitele ei momeli. Parcă În sîmbăta aceea acum doi ani, cînd a Întîrziat patru ore și casa era plină de musafiri - frumos cadou de ziua lui! - prost să fi fost să nu-și dea seama. S-a scuzat că a avut ședință și radia toată. De cîte ori nu a urmărit el scîrbit și excitat perechile acelea Înlănțuite pe aleea umbroasă din fața muzeului satului. Domnul D. Își aprinde o țigară. „Termină odată, vorbiți de-o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar fi putut să mă facă competitivă măcar pe piața internă. Și atunci, la ce concursuri aș mai putea ridica pretenții de participare? La un distins concurs de bună cuviință de pildă, la care se călătorește totdeauna cu trenul - ai scuza vertijului - unde ți se servește o cafea cu frișca și o conferință despre poluarea planetei, după care urmează discuții, totul desfășurîndu-se moderato cantabile, se strîng mîini, se promit revederi și vreme de cîțiva ani primești, și trimiți felicitări de Paști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și dumitale. Trebuie să recunoști că doamna Oprișan a cam Început să te cumpere. Fără să știi, te-ai trezit că-i vorbești despre tine; și ce i-am spus, nimic esențial, o amintire neutră din copilărie, - Începi să te scuzi. Nici o amintire nu e neutră! M-am simțit obligată să-i dau iluzia de reciprocitate, pentru mine obligațiile trec Întotdeauna pe primul plan - te justifici - Îndatoririle zilnice față de semenii, de superiorii, de bărbații, de copiii și nepoții noștri, față de stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oamenilor care Îi ies În cale, deoarece lumina Îi cade din spate, aceștia Însă nu-l pot identifica de la Început - ei au lumina În față - de aceea nici nu-i răspund la salut și cînd se lovesc de el se scuză bîiguind: Pardon, eram În contre-jour. Și astăzi revezi cu stupoare această galerie parcă smulsă din adîncuri și suspendată aici după cine știe ce proiect excentric, la etajul patru al unei clădiri gigantice purtînd numele impropriu de Casa Scînteii - o scînteie care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ne jenăm să fim buni?) Doamne, prin ce-ați trecut. Cred că a fost Îngrozitor. Bine că a avut coana Didina prezență de spirit și a intervenit la momentul oportun. Eu n-aș fi putut. Știți, nu vreau să mă scuz, dar În situații limită mă blochez, nu mai fac nimic, aștept să hotărască Dumnezeu. — Eh, Dumnezeu, Dumnezeu trimite un gînd, d-acolo de pe unde o fi stînd el, da musai să fie totdeauna un om să-l făptuiască. Așa, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Institutul de geriatrie — Și Joyce, cui crezi tu că — Ia mai slăbește-mă, dragă, cu inepțiile astea, că am o groază de treburi. Eu aștept de la o zi la alta să-mi iasă viza pentru Japonia și ea... hai zău, scuză-mă, știi că Între prieteni vechi n-au ce căuta menajamentele, pe cine bați iubești, ca-n familie. Bine, bine, te las, nu mă mai conduce și salutări Wandei. Să nu uiți să ne anunți cînd pleci. Avem o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îndrept spre ieșirea din spate, intru În ghereta scundă de lîngă rampa de descărcare, unde se vînd alimente pentru muncitori. Mă fac că vreau să cumpăr ceva. Întreb Într-o doară dacă n-au lumînări. VÎnzătoarea mă privește stupefiată. Mă scuz și ies. Dau de doi milițieni gradați care discută ceva cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți Încheindu-se la pantaloni. Întorc capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o vorbă, Benjamin s-a așezat din nou la mașina de cusut. — Am mai vrut o dată să plec - i-a spus Adél. După aceea, puteam să mă lepăd de hainele dumitale. Îți amintești, nu-i așa! Nu trebuie să te scuzi. Eu am spus să plecați, pentru că așa am crezut. Dumneata ai spus că nu, pentru așa ai considerat. E simplu. Regret doar ilustratele de la mare. După-amiază, drapelul a fost gata. Au venit după el. Nu au observat că Adél m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e mai breaz decât ceilalți, că a lăsat fotografiatul pe ultima zi. Dimineață trebuie să plece. L-am condus numai eu până la gară. Cineva trebuie să rămână la atelier, altfel blegii ăștia de turiști ar intra în panică - s-a scuzat profesional Engelhard dimineață, ca să rămân numai eu cu conductorul meu. Ne-am strâns mâinile un minut întreg, atât opresc trenurile într-o stațiune balneară, și numai după ce a plecat mi-am adus aminte că nu mi-a povestit cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bărbat. Apoi a tușit și a spart liniștea și frigul din casă. Am pus pușca de lângă ușa de la bucătărie și am ieșit în hol. — Salut, Robert. Era predicatorul. — Mă cheamă David. Mă întrebam ce caută la noi în casă. — David. Scuză-mă. Doar că a trecut atâta timp de când nu ți-am mai văzut familia pe la biserică. Nu am spus nimic, și când a văzut că nu aveam de gând să vorbesc, a continuat. — Păi, am văzut că mătușa ta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oameni. Probabil mă înșel, s-a grăbit să spună, dându-și seama că și-a dat singur foc la valiză. Cred că doar s-au salutat mai devreme, atâta tot. în momentul ăla pe ringul de dans începuse „Jamaican Funk“. —Scuză-mă, am spus în timp ce îmi terminam berea și stingeam țigara aproape simultan, într-o coordonare aproape miraculoasă. Trebuie să mă duc să dansez. Voi fi aici, mi-a spus. Și-a ridicat berea în semn că închină pentru mine. Următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mi-a făcut mie... Nu ți-a făcut nimic, s-a răstit Paul. Când ai să recunoști că nu te-au considerat îndeajuns de bună pentru slujba aia? Și las-o așa, nu mai da vina pe alți oameni. —Ticălosule! —Scuzați-mă, am spus încercând să calmez spiritele, dar nu înțeleg. în sâmbăta aia tu credeai că vei primi finanțarea și exact în noaptea aia a murit Lee. —întâlnirea avusese loc cu o zi în urmă, m-a lămurit Paul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de barman încă o dată. - Nu știu dacă e momentul potrivit să-ți spun asta, șoptise barmanul cu o lucire veselă în ochi. - Ce e ? - Da, gemenii sunt frumoși, dară - Dar ce ? - Nimic serios, dar e adevărat: au urechi de pisică! Scuză-mă, dar e adevărul pur! Nici eu, nici tatăl sau bunicul meu n-au avut urechi de pisică. E o insinuare sfruntată să se dea de înțeles, cum a făcut mama Ninei ieri seară, că eu aș fi tatăl! Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
curată nebunie. În câteva luni proviziile se degradaseră. Armate de insecte invadaseră camerele tixite, înghițind totul. Gândaci mari de bucătărie, gărgărițe, cărăbuși lucioși ca nasturii de pe uniformele militare începuseră să se înmulțească, răspândindu-se prin oraș. Zaharel încercase să se scuze în fața propriei conștiințe: „Omul propune, Domnul dispune“. Vedea că acum devenise batjocura tuturor și nu putea să nu se plângă în fața oglinzii: - Numai iubirea m-a făcut nebun! Totul de dragul Porumbiței. Deși știam că dragostea poate să și omoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
torențial, lucru care înrăutățea și mai tare starea mea sufletească, chiar dacă părul lui Bogdan era verde, asta n-a fost un impediment. Începu, aproape distrus și zgâriat, un animat celebru cu Daffy Duck, surprinzându-mă, întrucât nu mă așteptam. - A, scuză-mă, e un animat cu Daffy la început, am zis încurcat, cred că se termină imediat. Și într-adevăr filmul dispăru. Un deșert. Dune. Multe dune. Vânt puternic, apoi slab, rafale, furtună de nisip. Apoi din nou vânt slab. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu care ai fost atacat. Să mergem dar... Eram atât de amărât din pricina acestei ultime întâmplări și atât de speriat în același timp, încât nici măcar n-am mai fost în stare să-i spun că nu are de ce să se scuze. L-am urmat suspinând, aproape uitând de geanta necunoscută care până nu de mult constituise singura mea pricină de îngrijorare. Am înșfăcat-o totuși, deși pot spune că eram atât de supărat, încât nici nu mai știu ce anume m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să vorbesc, când simții cum o mână fierbinte mi se lasă pe ceafa. Cu coada ochiului, văzui un piept violet și, pe acest piept, o cruce de aur, ridicându-se și coborând sacadat. — Domnule Richard Sebastianovici, vă rog să mă scuzați că intervin, spuse preotul, a cărui față cârnă și bătrână mi se arăta dublată și neclară, pentru că îl priveam dintr-o parte. Băiatul venea la mine! Spunând asta, îmi puse o mână pe după umeri, îmi aruncă o privire rapidă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi percepute și interpretate ca manifestare a curajului, a bărbăției sau a cutezanței? Nici nu pot să-mi închipui așa ceva. Nu-ncape îndoială că imediat și în mod hotărât aș fi ostracizată de toți ca prostituată. Și n-aș avea scuza că am ajuns aici ca victimă a societății sau sub imperiul nevoilor materiale (așa ceva poate fi acceptat). Prostituția mea ar apărea ca o expresie exterioară a pornirilor mele interioare, lucru ce nu are și nici nu poate avea justificări. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]