3,225 matches
-
de ani, toți ne simțeam de o seamă. Am cântat colinde împreună cu Nick. Cu o seară înainte avusese dureri foarte mari, dar a venit ca să se întâlnească cu noi, să facem Crăciunul împreună, chiar dacă pentru el și Pauline, ca evrei, seculari pe deasupra, Crăciunul nu există. Dar nu există nici Hanukkah. S-a dovedit ultima întâlnire. De a doua zi, Nick practic a căzut treptat până în ziua în care își aniversa nașterea, adică până în 1 ianuarie noaptea, când, privegheat de rugăciunea creștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și coleg, directorului Ion Beșteliu. Îmi lăsase un gust amar. În agenda mea o notam, totuși. ca pe o realizare. Faptul că la audiența respectivă scosesem din încurcătură, în fața ministrului relațiilor externe al unei țări cu o istorie și cultură seculară, pe cel ce trebuia să fie oglinda de calitate și demnitate ireproșabilă a României mi se părea asemeni unei recompense neașteptate, acum, când aveam nesperata șansă să cunosc gândirea unuia dintre cei mai de seamă români ai secolului al XX
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de la cârma țării sunt toți măcelăriți sau au fugit, le-au luat locul alții, care vin de la capătul pământului, și tu îmi reproșezi că iau lucrurile în serios? În chip de răspuns, dădu din umeri și rosti aceste vorbe de seculară resemnare: — Oricine o ia pe mama devine tatăl meu vitreg. Apoi s-a pus pe râs. Exista totuși cineva, un bărbat care nu se resemnase nicicum. Acesta era Tumanbay. El se pregătea să scrie paginile cele mai eroice din istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
răzbunarea e arma prostului”, nu am zis nu. Și asta nu este prima trădare!. Trei veri la rând am colindat întortocheatele poteci ale pădurii din Bazoș. După orele amiezii, plecam împreună cu Iasmina și alți câțiva copii de vârsta noastră spre seculara pădure, întrecându-ne cu bicicletele pe o distanță ceva mai scurtă de 2 km. Vântul care mă răcorea în arșița verii, veselia și glumele noastre copilărești le simțeam ca o terapie pentru suflet și minte. Cu bateriile încărcate, veneam acasă
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
Și n-am mai murit... Decor Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de doliu, funerar... Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng iar... Cu pene albe, pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular... Cu pene albe, pene negre. În parc fantomele apar... Și frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Și pene albe, pene negre, Decor de doliu, funerar... În parc ninsoarea cade rar... Amurg Trec corbii - ah, "Corbii" Poetului Tradem - Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
la geamul tău voi plînge-ncet... Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, - Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus... În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus. Plumb de iarnă Ninge secular, tăcere, pare a fi bine, Prin orașul alb, doar vântul trece-ntîrziat - Ninge, parcă toți muriră, parcă toți au înviat... Dorm volumele savante-n înghețatele vitrine. Printre ziduri, peste turnuri depărtate, Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote - Numai vântul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
De-aceea Încă o dată Cu zâmbet rău Privesc Înnoptata culme... * Din urmă Poezie, poezie... Galben, plumb, violet... Și strada goală... Ori așteptări târzii, Și parcuri înghețate... Poet, și solitar... Galben, plumb, violet... Odaia goală... Și nopți târzii... Îndoliat parfum Și secular... Pe veșnicie... Volumul "Scantei galbebe" G. Bacovia Cuprins: 01. Scântei galbene 02. Singur 03. Amurg 04. Muzeul nopții 05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12. Pastel 13. Scântei
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în memorie. Un an mai târziu avea să primească vestea că bunicul, ca și în prima călătorie, intrase în pădurea de umbre a celor care s-au săvârșit din viață. Și-i place să creadă că spiritul bunicului străbate codrii seculari în tovărășia străbunilor, în acel colț al Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, codri care îi erau atât de dragi! Păstrează astăzi în amintire chipul său zugrăvit pe o fotografie ștearsă de vreme. Singura mângâiere îi este aceea de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pe o fotografie ștearsă de vreme. Singura mângâiere îi este aceea de a putea aduce drept omagiu pentru acest suflet blând și iubitor, o făclie aprinsă, acolo unde îi sunt îngropate rămășițele pământești, în timp ce sufletul străbate liber la adăpostul codrilor seculari. Hărnicuța Fetița clipi de câteva ori, apoi deschise ochii și privi în jur; era dimineață, soarele se ridicase deja pe cer. Se întinse alene în pătuțul ei dar, deodată își aminti că era singură acasă. Părinții erau plecați la câmp
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
i se păru că vede casa ei înaltă odihnindu-se pe piața cu lespezi solitare. Peste somnul material al orașului, ipnoza acelei nopți lucra, totuși, tăcut, albastru, diafan. Dete Prundenilor un ultim gînd: în conacul burghez al Hallipilor stau fatalități seculare; vestibulul părăsit semăna cu parodia unui templu și Mika-Le cu o păpușă de lemn, ca acele care se găsesc în bagajul sarcofagiilor sărace. Același material înrudește, la distanțe enorme, făpturile și aventura lor. Dar toate veacurile astea care trăiesc în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mâini deșirate. Modele create pentru dansurile noi sau din fermentul ultimelor idei ale civilizației extreme. Era modelul european, cel a cărui factură era rezultată din fenomenul prefacerei lente, în conflict cu accidentele brusce. Modelul care în Apus rezultase din decadentismul secular al nababilor, trecut prin vârtejul nebun al războiului: aci, în țara asta proaspătă, cum oare se modelase la fel? Căci nu mai era vorba nici de hainele nici de ideile care se imită. Era însăși croiala fizică a făpturilor. Procesul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Dumnezeu și sfințit cu sângele străbunilor. În pântecele tău sălășluiesc bogății la care au râvnit și râvnesc vrăjmașii de altă dată și de azi. Te îmbrățișez, cu dragoste de fiu și îți sărut fruntea încununată de Carpații îmbrăcați cu codri seculari. Îți sărut trupul, scăldat de apele râurilor ce coboară repezi spre bătrâna Dunăre. Îți sărut picioarele, spălate de valurile Mării. Îți sărut mâinile cu care mângâi și alini durerile și suferințele românilor obidiți. Să trăiești în veci și să înflorești
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
îndrăgea nespus. Vor discuta literatură si politică, Lotti va scrie, vor juca tenis, vor călări la cumpăna nopții, sub clar de lună și se vor scălda în apele atât de limpezi ale lacului ce se ivea neașteptat în inima pădurilor seculare. Oh, i se făcuse tare dor de toate acestea...Câți ani trecuseră? Doi ani deja? ...O veșnicie pentru el, care mergea odinioară în fiecare week-end. Relația dintre ei înflorise. El era atât de bun, de generos și de tandru. Și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
ce să facem și cum să facem, folosind de fiecare dată cuvenitul ghiont sau șut, pentru încurajare, resemnarea noastră feudală și-a regăsit din nou echilibrul obișnuit. Mijind doar arar ochii, spre stelele drapelului UE, ne-am culcat cu toții pe seculara lipsă de idei, iar sforăitul sonor al destinului nostru nenorocit, s-a auzit de la Atlantic la Urali, dacă nu și mai departe. După ce lumea capitalistă, s-a prăbușit în 2008 în hăul fără fund al crizei mondiale, România n-a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cobora în gât să mă sugrume. Am zăcut de boala asta săptămâni de-a rândul, până l-am cunoscut pe moș Filip, lipovanul cu cei mai blânzi ochi din câți văzusem până atunci și trupul uscat ca trunchiul unui copac secular. Noi îl porecleam Lipovanu. Veneam, sărind și cântând, pe cărarea făcută prin porumb, care mă aducea de la iaz. Cântam și alergam doar ca să nu-mi fie frică. Deodată, întâlnesc unul din oamenii care mă bântuiau nopțile și încep să țip
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a poverii? Oamenii se hrănesc mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane, într-o cetate seculară... Au ales peronul acesta șters și răvășit de milioane de pași repezi... prea tocit de alergare... Aici totul aleargă... totul se risipește. Loc anost în care visele mor. Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sută locuințe. Dar încă și cu această reducție, palatul tot era încă un monument vrednic de văzut; din toate părțile alergau străinii să-l viziteze; și moldovenii, prin o fală națională ce nu se poate descuviința, îl priveau ca martorul secular, ca păstrătorul istoriei lor. În adevăr, această zidire era plină de suvenire prețioase inimii românilor, aducându-le aminte de niște timpuri mai fericite și mai slăvite. În vremea domnului Dimitrie Cantemir, curțile se împărțeau încă în apartamente (sau case, cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
trebuie să țină seama de: ” cele trei milioane de români din Transilvania, asupriți din punct de vedere național” că locul României nu este alături de AustroUngaria, ci, dimpotrivă, alături de Franța și Tripla Înțelegere, care o puteau sprijini în realizarea visului său secular de unire a tuturor românilor în hotarele statului național unitar românesc. În procesul de reorientare a politicii externe românești spre alianța cu Tripla Înțelegere (Antanta), prin intermediul Franței, un loc aparte l-a deținut Camile Blondel, ambasadorul Franței în România. Prin
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
întotdeauna adevărul, sufletele noastre vor fi oprite la porțile paradisului și azvârlite dedesubt, între fălcile iadului... Așa că am continuat să mergem săptămână de săptămână și, la cam o lună după aceea, reverendului Bob i-a venit următoarea idee genială. Cultura seculară distruge America, a declarat el, și singura modalitate de a repara răul e să respingem tot ce ne oferă. Atunci a început să emită așa-numitele Edicte de Duminică. Mai întâi, toată lumea trebuia să arunce televizoarele. Apoi aparatele de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din viața mea au fost un fel de actrițe ratate - acum, când scriu asta, parcă am ajuns în amurgul vieții. Rusul acela ciudat, slăbănog, voia să-i arate Zinei Parisul. Și pentru mine orașul ăsta rămăsese misterios ca un copac secular. Era și orașul tuturor posibilităților și al recordurilor (jocul nostru din copilărie, când ne trăgeam căciulile pe ochi spunând Așa-i noaptea, la P. poate să aibă tâlcul lui... ), al infecției, al podurilor peste Sena, de unde nimic nu te ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că el urăște pantofii noi. Îl întreabă dacă nu vrea să se schimbe în niște sandale din bumbac. Nu mă bat, îi explic el. Micul Dragon mi i-a lărgit. Sala Pinilor a fost cândva o curte mare cu copaci seculari. Pe laturile de est, vest și nord sunt arcade. Și, de asemenea, stâlpi din piatră, minunat sculptați. Cuplul pășește încet printre copaci. Se află acum pe aleea imperială centrală, care merge paralel cu lacul. Este aleea pe care obișnuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un colț, după obiceiul boierilor pământeni... ― Nicolae, îmi îngădui o întrebare de pământeană? Se opri, așteptând cu interes. ― Te rog! ― Cam câtă pădure crezi că a intrat în minunea asta de casă? ― Oh, mai nimic! Doar un parchet de pădure seculară. Tot numai stejar. Hai să-ți arăt sera cu ficuși, lămâi și portocali. Vara îmi place să-mi petrec nopțile acolo. Citesc, privesc cerul, ascult... Noaptea învie o altă dimensiune a vieții noastre. Nu crezi? Se aflau pe o galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui. PAGINĂ NOUĂ 25 Pădurea de la Păuna era o pădure seculară. Un veritabil codru alcătuit din mai multe varietăți de stejari, fagi și frasini. Copaci foarte înalți și foarte bătrâni, cu trunchiuri noduroase, năpădite de liane de viță sălbatică sau de iederă, cu rădăcini puternice ascunse sub miile de lăstari, arbuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai mare mâncător de ruși din câți există pe lume... Dar ia să-mi spui tu mie... (tata a redevenit Învățătorul meu) care a fost motivația diktatului din 26 iunie ’40, prin care Rușii cereau „restituirea” Basarabiei? - Să zicem...“ Unitatea seculară a Basarabiei cu Uniunea Sovietică liberatoare”; sau: „Basarabia, populată În principal cu Ucraineni, descendenți direcți ai lui Hmelnițki...” - Nu, nu astea, râde tata. Astea-s molotovisme... Eu altceva am Întrebat: nu motivul, ci motivația nescrisă, transmisă oral prin cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
al poporului, În locul pământurilor aride ale curților regale. Și tu, popor al Persiei, În care mi-am pus speranțele cele mai mari, să nu crezi că, eliminând un om, Îți poți câștiga libertatea. Trebuie să Îndrăznești să scuturi povara tradițiilor seculare”. Păstrați o copie, traduceți-o pentru Henri Rochefort, L’Intransigeant este singurul ziar care-mi mai clamează nevinovăția, celelalte mă tratează de asasin. Toată lumea-mi dorește moartea. Să fie liniștiți, am cancer, un cancer al maxilarului! Ca de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]