1,339 matches
-
indivizii îl atribuie propriilor lor acțiuni. Spre deosebire de Durkheim, el nu credea în monocauzalitate și a avansat în schimb ideea că pentru orice rezultat pot fi mai multe cauze. Principala preocupare intelectuală a lui Weber a fost înțelegerea proceselor de raționalizare, secularizare, și „dezvrăjirea” pe care le-a asociat cu creșterea capitalismului și modernității, și pe care o vedea ca un rezultat al unui nou mod de gândire despre lume. Weber este cel mai bine cunoscut pentru teza lui ce combina sociologia
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
stabilit pentru un timp cartierul general la Mănăstirea Galata. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a adăugat încă un etaj la clădirea turnului clopotniță, care este delimitat clar de celelalte două etaje printr-un brâu de piatră. În decembrie 1863, prin Legea secularizării averilor mănăstirești a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Mănăstirea Galata a fost scoasă de sub tutela Patriarhiei Ierusalimului, iar călugării greci au plecat. Mult timp, Biserica Mănăstirii Galata a fost biserică parohială, aici slujind un preot o dată pe lună. În anul
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Casa „Diaconia"; - dotări interioare pentru asigurarea condițiilor de climatizare (sistem de incălzire prin pardoseală), înlocuire ferestre clădire, instalație paratrăsnet, etc.; - lucrări de aducțiune apă potabilă curentă de la str. Costache Negri; - dotări pentru expunerea patrimoniului bisericii - Muzeul „Ep. Narcis Crețulescu". După secularizarea din 1864, biserica a rămas sub îngrijirea unui custode, iar odată cu aplicarea Legii clerului mirean a devenit biserica parohială având filiale biserica Mănăstirii "Dancu” și biserica "Sf. Dumitru Bals”. În 1951 parohia "Sf.Sava” și-a încetat activitatea care a
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
îngrașă, dormind, câțiva călugări în compania buhnelor”". Scrisoarea respectivă a fost publicată de Alecsandri în 1874 în publicația "Columna lui Traian", nr. 1, în semn de protest față de nepăsarea contemporanilor cu privire la monumentele istorice ale țării. În decembrie 1863, prin Legea secularizării averilor mănăstirești a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Mănăstirea Cetățuia a fost scoasă de sub tutela Patriarhiei Ierusalimului, iar călugării greci au plecat. Mult timp, Biserica Mănăstirii Cetățuia a fost filială a Parohiei Galata, aici slujind un preot o dată pe lună
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
formă rotundă, a cărei boltă este o adevărată minune de eleganță și de măiestrie. Lumina o primește pe deasupra ca domul Panteonului. Ce păcat că acel mic cap-d'operă de arhitectură servea, precum se spune, de bucătărie!”" Părăsită de călugări după secularizarea averilor mănăstirești în decembrie 1863, Mănăstirea Cetățuia a rămas mult timp pustie. După alegerea sa ca mitropolit al Moldovei, Pimen Georgescu (1909-1934) a dorit să revigoreze viața monahală de aici. La 30 septembrie 1911, pe latura de nord, înspre colțul
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
treia pisanie. Pe atunci, de biserică se ocupau egumenii greci de la Mănăstirea Trei Ierarhi, care trimiteau aici călugări pentru a se îngriji de biserică. În anul 1850 s-a realizat pictarea bisericii. În decembrie 1863, ca urmare a adoptării Legii secularizării averilor mănăstirești închinate, mănăstirea a fost desființată, biserica ei fiind însă folosită în continuare ca biserică de mir. După anul 1960, biserica a fost inclusă în perimetrul Grădinii Botanice din Iași, cea mai întinsă din România la acel moment. Ca
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
în fruntea comitatelor, episcopiilor și abațiilor oameni loiali politicii sale pentru a menține controlul. Carol a trebuit să se folosească și de legătură de fidelitate ce se impunea la baza societății feudale timpurii. Carol a impus și o politică se secularizare a domeniilor bisericești. Pentru a-și recompensa fidelii, confisca domeniile bisericii, eliminând simultan abați și episcopi mult prea influenți și numea în rândurile ierarhiei ecleziastice mulți nobili cu comportamente războinice decât religioase. A urmărit reudecerea independenței abaților și episcopilor militari
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a devenit membru al Comisiei de verificare a legilor din Principatele Unite. A redactat legea privind organizarea municipiilor și comunelor orășenești și a contribuit la întocmirea legislației românești, referitoare la organizarea învățământului, cel economic în special legea reformei agrare, legea secularizării averilor mănăstirești, legea vămilor, legea navigației pe Dunăre, legea poștei și a circulației pe drumurile publice, legea reformei monetare. La 2 august 1862 A.I.Cuza aprobă înființarea Direcției Centrale de Statistică, unică pentru întreaga Românie, iar la 4 august este
Dionisie Pop Marțian () [Corola-website/Science/312216_a_313545]
-
fost boierul Papa Greceanu, străbunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. În 1752 biserica va fi refăcută „de iznoavă”, după cum grăiește pisania, în vremea Mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei, fiind pictată de „Neacșa ierei, Dima ierei, Grigorie, Șerban, Constantin și Constandache”, în 1753. După secularizarea averilor mănăstirești, în mănăstire va funcționa o temniță pentru minori. În 1875, la Sitaru erau mai mulți călugări decât înainte de secularizare (decembrie 1863). În 1915 mănăstirea rămâne pustie. Abia în anul 1928, doi călugări din obștea Căldărușanilor, Atanasie și Martirie
Mănăstirea Balamuci () [Corola-website/Science/311209_a_312538]
-
Mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei, fiind pictată de „Neacșa ierei, Dima ierei, Grigorie, Șerban, Constantin și Constandache”, în 1753. După secularizarea averilor mănăstirești, în mănăstire va funcționa o temniță pentru minori. În 1875, la Sitaru erau mai mulți călugări decât înainte de secularizare (decembrie 1863). În 1915 mănăstirea rămâne pustie. Abia în anul 1928, doi călugări din obștea Căldărușanilor, Atanasie și Martirie, se mută la Sitaru, căutând să reînvie schitul. În 1944 sosesc aici 24 de călugări basarabeni, refugiați de la Mănăstirea Noul Neamț
Mănăstirea Balamuci () [Corola-website/Science/311209_a_312538]
-
14 februarie 1835 pe lângă domnitorii Moldovei care au sprijinit biserica (Miron Barnovschi, Alexandru Coconul, Moise Movilă și Vasile Lupu) și ale boierilor binefăcători, sunt trecute numele a 19 patriarhi ai Ierusalimului. Mănăstirea Barnovschi a fost administrată de către călugări greci până la secularizarea averilor mănăstirești (1863) din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. După cum precizează N.A. Bogdan, mănăstirea a fost înzestrată cu șapte moșii: Șipote (din jud. Iași) de peste 2.000 fălci, Bârzești și Muntenii de Jos (jud. Vaslui), Ivăncăuți (jud. Dorohoi), precum și
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
fost construit pridvorul deschis în stil baroc. În urma incendiului din 1836, care a mistuit o parte mare a orașului, a fost înlocuit acoperișul de olane refăcut de Vasile Lupu în urma unui alt incendiu cu un acoperiș de tinichea. Prin Legea secularizării averilor mănăstirești din decembrie 1863, Mănăstirea Barnovschi a fost desființată, și-a pierdut proprietățile, iar călugării greci au părăsit-o. Ea a devenit biserică de parohie, având ca filie Biserica Sf. Lazăr. Cu timpul, construcțiile din incinta sa s-au
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
din secolul al XVII-lea s-au deteriorat în timp și au fost refăcute în anul 1786 de arhimandritul Iacov. În aceste chilii a funcționat și o școală domnească în limba greacă, pentru copii marilor familii boierești. Nemaifiind întreținute după secularizarea averilor mănăstirești (1863) și plecarea călugărilor greci, casele egumenești, chiliile și celelalte anexe au început să se deterioreze. La începutul secolului al XX-lea, toate construcțiile anexe ale bisericii, cu excepția turnului-clopotniță, erau deja în ruină. Casa egumenească nu mai exista
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
să se întrebuințeze pentru scopuri folositoare . Deși stareții mănăstirilor protestează într-un memoriu pe care-l înaintează împăratului (episcopul Dosoftei Herescu fiind convins să cedeze Curții Imperiale moșiile Episcopiei Rădăuților în schimbul unei rente anuale), arătând că prin desființarea mănăstirilor și secularizarea averilor lor se desconsideră însăși voința fondatorilor, împăratul nu-și modifică hotărârea. Astfel, din cele 25 mănăstiri și schituri din Bucovina, rămân numai trei: mănăstirea Putna, mănăstirea Sucevița și mănăstirea Dragomirna, celelalte 22 fiind desființate, iar averile și proprietățile tuturor
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
loc de agrement a fost în 1828. În 1850, o parte din pădure a fost cedată de către episcopie administrației orașului, pentru amenajarea acolo a unei grădini publice, ceea ce s-a și făcut în timpul domniei lui Barbu Știrbei. În 1863, legea secularizării averilor mănăstirești propusă de Alexandru Ioan Cuza a fost apoi adoptată de Parlamentul României. Astfel, pădurea Crâng, posesiune a eposcopiei, a fost naționalizată și trecută în administrația guvernului central, orașul păstrând în administrare porțiunea din pădure unde era amenajată grădina
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
a doua zi după Rusalii la sărbătoarea Sfintei Treimi. Între 1840 - 1844 se ridică biserica din cărămidă și clopotnița. De-a lungul timpului bucurându-se de numeroase danii, schitul își sporește atât obștea cât și averile. În 1860 schitul (legea secularizării averilor bisericești) se desființează, maicile fiind trimise la mânăstirile Adam, Agapia și Văratec, rămânând 12 monahii (cele foarte bătrâne) în chiliile lor. Sub păstorirea marelui cărturar și patriot Melchisedec Ștefănescu, episcop al Dunării de Jos își recapătă toate drepturile, iar
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
și fum, iar ramele pictate de ieromonahul Lavrentie. Lucrările au fost finalizate la 4 septembrie 1853, costând 9065 lei și 10 parale . Biserica a fost schit de călugări până în anul 1863, când acesta s-a desființat ca urmare a Legii secularizării averilor mănăstirești. Lăcașul de cult a devenit biserică sătească, iar, prin Legea din 1893, biserică parohială. Edificiul a suferit reparații și în anul 1883. În anul 1903 s-a făcut o nouă reparație capitală a bisericii prin contribuția benevolă a
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
din Sibiciu. Între ctitori este menționat și starețul Elisei de la Poiana Marului. Pronaosul a fost pictat în 1855, de către Gheorghe Vasilescu și Dumitrache Mentupciu. Tradiția afirmă despre catapeteasmă - fără dovezi certe - precum că ar fi fost adusă de la Sankt Petersburg. Secularizarea averilor mănăstirești sub Cuza Vodă, lasă lăcașul aproape numai cu vatra sa de obârșie. După o perioadă de timp dificilă, în epoca interbelică mănăstirea cunoaște o nouă înflorire. În 1951 se transformă în mănăstire de maici și devine metocul Mănăstirii
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
armaș. Conform unei inscripții din 1731, tot atunci au fost zugrăvite tinda și chiliile. Alte reparații au fost făcute în 1812, de Arhimandritul Dorotei Craioveanul și 1856, când a fost restaurată și pictura despre care nu există alte date. După secularizarea averilor mănăstirilor din 1864, la Jitianu n-a mai fost viață monahală. Între anii 1864 - 1873 aici a funcționat o școală de agricultură, care a fost mutată la Herăstrău (astăzi București). Lăcașul a rămas ca biserică parohială a satului Balta
Mănăstirea Jitianu () [Corola-website/Science/312450_a_313779]
-
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, biserica a mai fost reparată. Între 1830-1840, servea ca biserică de mir cu hramul „Sfinții Voievozi”, în loc de „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, cel pus de ctitori. Apoi, sfântul lăcaș a fost cu totul părăsit, după secularizarea averilor mănăstirești. La începutul secolului trecut nu mai erau nici monahi, nici clădiri anexă, biserica era în ruină, averile cotropite de proprietarii vecini. Între anii 1911-1914 este restaurată de proprietarii Tănăsache și Elena Dumitrescu Negrea. Tot atunci se construiește și
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
culturi a virtuții într-o societate cu tot mai puține modele, rădăcini și speranțe. "Elegii conservatoare" (2009) discută condițiile de apariție ale unei culturi a libertății morale, civice și economice, raportarea spațiului public românesc la criza valorilor din Europa, semnificația secularizării pentru instituția familiei și forurile de educație, imaginea Bisericii într-o eră a transparenței mediatice, a revoluției moravurilor și a pluralismului ideologic. Volumul "Gramatica Ortodoxiei" (2007) deplânge "ghetoizarea discursului creștin" în spațiul academic, propunând "câteva întâlniri paradigmatice între "ecclesia" și
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
masive, cu acoperiș în formă de „bulb de ceapă”, dispuse în linie, prin spargerea bolților naosului și pronaosului, precum și a semicalotei altarului. Deasupra gropniței a fost construită o turlă falsă din lemn, acoperită cu tencuială. În decembrie 1863, prin Legea secularizării averilor mănăstirești a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Mănăstirea Dobrovăț a fost scoasă de sub tutela Mănăstirii Zografu, iar călugării greci au plecat. Lipsită de sursele sale de venituri, mănăstirea a decăzut. Aici a fost instalată o pușcărie (în perioada 1865-1900
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
vest de biserică, hatmanul Nicolae Racoviță a construit începând din anul 1663 o clădire masivă cu pivnițe mari, căreia i s-a adăugat ulterior un etaj. Clădirea a fost folosită de călugări până în 1863. În această clădire au funcționat după secularizarea averilor mănăstirești o pușcărie (1865-1900), un orfelinat de fete (1900-1903), o școală de agricultură (1903-1930) și o școală și atelier de împletit coșuri din răchită a Inspectoratului Silvic Iași (1948-1970). Începând din anul 1990, aici s-au amenajat chiliile călugărilor
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
ocupat malul stâng al Rinului. Cu această ocazie, Münstereifel a pierdur statutul de a doua capitală a ducatului Jülich și funcția de sediu a tribunalului. Primăria a fost afiliată cantonului Rheinbach din departamentul Rhein-Mosel. În anul 1803 s-a dispus secularizarea averilor mănăstirești, având ca urmare desfiinațrea tuturor mănăstirilor din Münstereifel. În anul 1815 Prusia a primit regiunea Rheinland, păstrând organizarea administrativă realizată anterior de francezi. În felul acesta, Münstereifel a rămas cantonului Rheinbach din "Regierungsbezirk" Köln.
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
preot călugăr) și călugării, numiți și părinți. Schitul era sub supravegherea discretă a ctitorului(Safta Bogdan ), sau a urmașilor acesteia . Ca instituție religioasă schitul a fost desființat în 1861, iar biserica a primit numele de Biserica Sfantul Neculai din Căpușneni. Secularizarea averilor mânăstirești a fost hotărâta prin Legea din 13 dec 1863. Ea a fost precedată de unele măsuri pregătitoare: în 1859 Ministerul Cultelor a preluat administrarea bunurilor mânăstirești pământene. Așa se explică faptul că în anul 1861 schitul a fost
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]