1,344 matches
-
armeni care se judecau pentru acest han. Dacă la acea vreme exista o judecată între doi negustori pentru acest han, apoi vechimea lui cred că scoboară cu mult în adâncul istoriei. -Acum dă-mi voie să spun, vere, că, până la secularizarea averilor mănăstirești, hanul se afla sub oblăduirea mănăstirii Socola. Apoi a trecut în stăpânirea Primăriei Iașilor, care la 23 octombrie 1892 îl vinde lui Anton Andreescu. De la acesta, tot prin vânzare, ajunge la Toader Luca, din satul Păun. Acesta, om
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în frunte Rusia". Giers vrea să joace rolul intermediarului între guvernul Cuza și patriarhale, și să controleze negocierile care ar conduce spre vărsarea unei părți a veniturilor mănăstirilor la statul român. Cuza tranșează problema prin forță și decretează în 1866 secularizarea pământurilor mănăstirești. Relația Principatelor cu rușii, importantă, este ocultată printr-o compensare diplomatică orientată spre susținerea franceză. Cuza este constrîns să abdice în 1866 printr-un complot care-i unește pe conservatori și pe liberali. Căderea lui Cuza și ascensiunea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mai important guvern din această perioadă pentru activitatea sa reformatoare, acest cabinet a fost instalat la 11 octombrie 1863. În noiembrie, la deschiderea Adunării, Cuza anunța în mesajul său, programul legislativ: reforma electorală și agrară, organizarea armatei, reforma instrucțiunii publice, secularizarea averilor mănăstirești, etc. În 13 martie 1864 a început dezbaterea chestiunii rurale. Adunarea, dominată de marii proprietari funciari, a dat vot de neîncredere guvernului Kogălniceanu. Cuza a preferat să mențină cabinetul și să dizolve forul legislativ. Lovitura de stat din
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
autonomii; și anume, tocmai în scopul garantării posibilităților de viață independentă a Bisericii"20. În ipostaza sa esențială de instituție divino-umană, Biserica este legată nu numai de transcendență, ci și de imanent, fiind nevoită să subziste în veac. De la momentul secularizării averilor mânăstirești, Biserica sărăcise, întreținerea ei revenind statului care oferea suma de 3 lei pe zi pentru hrana călugărilor, în 1927. În adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, însuși Părintele Patriarh s-a plâns de faptul că statul nu acordă, din
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Zub "Teologie și politică în epoca regenerării naționale" surprinde dominantele acestui fenomen "sincron cu dufuziunea luminilor și cu puseul romantic din primele decenii ale secolului al XIX-lea" (p. 110). Dacă proiectul modernizării din lumea occidentală se fundamenta pe dimensiunea secularizării și a anticlericalismului, spațiul românesc aflat într-un evident defazaj civilizațional perioada Luminilor se prelungește la noi până la mijlocul secolului al XIX-lea era marcat de moștenirea bizantină și va dezvolta invariabil "un spirit mai atașat valorilor creștine, spirit activ
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
literare retrospective. Literatura premodernă trebuie să fie studiată nu numai din unghi retoric, nu recreată Într-un spațiu muzeal pentru uzul unor spectatori care habar nu au de autentica ei „viață”, ci și repusă În contextul ei cultural. Dar, o dată cu secularizarea culturii și cu transformarea literaturii beletristice În avangarda oricărei mișcări revoluționare, fie la nivel politic (literatura națiunilor), fie la cel psihlogic și moral (literatura libertină), fie la cel lingvistic (literatura experimentalistă de Început de secol XX), o dată cu diseminarea autorității prin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu mai este nevoie de asistență medicală; publicul consumă popcorn și cola în timpul celor mai înfricoșătoare scene. Să fie aceasta rezultatul unei transformări a publicului contemporan în iubitori de "pâine și circ", la fel ca romanii de pe vremuri, sau rezultatul secularizării lumii noastre, în care supranaturalul și-a pierdut puterea divină și nu mai impresionează pe nimeni? Sau este acesta rezultatul culturii populare, ca formă de mediere între "cultura înaltă" (high culture) și "cultura joasă" (low culture), ca de-mistificare ori
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
confruntă și cei care analizează planurile religios și politic. • Practicile religioase Sociologia empirică a religiei a fost inițiată de Gabriel Le Bras (1891-1970) după al Doilea Război Mondial. Aceasta urmărea să stabilească o cunoaștere obiectivă a riturilor catolice în contextul secularizării. Această metodologie era fondată pe sondaj, o invenție recentă. Ea a produs celebra tipologie a diferitelor categorii de "practicanți": "străinii" de viața Bisericii, care nu au fost niciodată integrați sau care s-au detașat; "conformiștii sezonieri", care nu intră în
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de epocă. Fizica newtoniană a preluat ideea carteziană a universului ceasornic nu doar pentru că simplifica pe înțelesul oamenilor complicatele traiectorii ale planetelor, ci și pentru că această ipoteză sugera implicit un răspuns canonic la o întrebare (evitată pentru că era subversivă pentru secularizare): cine a construit și face să funcționeze ceasornicul? Adam Smith a înlocuit în Economie ceasornicul cu ceva și mai eficient pentru dublul scop al științei iluministe: mâna invizibilă care ordonează implacabil comportamentul nostru planetar și interesele noastre divergente. S-ar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
unii teoreticieni acuză încă - și pe bună dreptate - propensiunea Economiei către metafizică. Această atitudine este încurajată și de faptul că teoria economică admite prea multe asumpții încă de la originile sale moderne, între altele și ca rezultat al revoluției presupuse de secularizarea principiului creator. Revoluția formei Este clar acum că Adam Smith a avut o perspectivă metafizică din care a ambiționat să scoată un instrument rațional pe care să întemeieze o teorie științifică. Doar că, deși operația de cezariană a metafizicii pare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ce nu poate fi respinsă la infinit pe criteriul că alterează consistența vechii teorii și că ar putea să submineze destinul celei noi. Natura umană a fost victima unui reducționism iluminist dus la extrem, tangent cu absurdul, din considerente de secularizare a dependenței, fără ca măcar (și acest aspect este esențial) să configureze modelul explicativ într-o expresie antroprocentică. Reinserția naturii umane în ecuația pieței, înainte de toate ca acceptare a ei ca variabilă ce explică cea mai mare parte a efectelor (deși
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
adaugă la ingredientele esențiale ceea ce vechiul concept a exclus, iar economia de piață a fost explicată după modelul ceteris paribus. Adică readuce în conținutul conceptului de piață ceea ce în realitate este determinant: factorul antropic. Piața ca abstracțiune, ba chiar ca secularizare a principiului creator, nu poate avea capacitatea de a regla, bunăoară, diversitatea naturii umane, pentru că aceasta din urmă nu este pur și simplu un mecanism, iar ființa umană nu este unidimen sională sau, mai trist, o componență materială, o rotiță
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o substanțialitate „absolută” și se ipostaziază, cu fiecare încarnare, în lumea profană a multiplicității și a absenței predeterminării. Chiar dacă entitatea sau imaginea avatarică online cunoaște unele aspecte ale spiritualității (unele avataruri aspiră la condiția ominscienței și a omnipotenței, a nemuririiă, secularizarea avatarului în domeniul iconicității este marca creativității onomastice și identitare. Un avatar poate să împrumute identitatea unui vampir, al unei zeități africane sau al unui animal ori să hibridizeze trăsături ale acestora în crearea unei ființe imaginare. Dacă imaginea cyborgului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dominației masculine din tehnoștiință și din cybercultură. Dincolo de posibilele critici, de la relativismul moral la radicalismul construcției sociale, manifestul feministei reușește să facă din mitul sau iconul cyborgului o parte a politicii tehnoștiințifice. Acest tipar politizat al feminismului merge în direcția secularizării și tehnicizării ființei umane, tipar ilustrat prin mult citata afirmație a Donnei Haraway: „I would rather be a cyborg than a goddess” din finalul manifestului. Faptul că feminista ar prefera să fie cyborg în loc de zeiță aduce în prim-plan posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este considerat modern ceea ce permite unei actualități care se reînnoiește spontan să exprime spiritul timpului sub forma obiectivă" [p.952]. 14 "Modernitatea a marcat o ruptură în dinamică mentalului european, fiind caracterizată de o mutație calitativa, care produce, prin mecanismul secularizării și prin accelerarea fără precedent a dialecticii sacrului și profanului, un tip uman diferit, produs al noii episteme" [Neagotă, p.118, subl.n.]. 15 "Principiul politic al celor vechi era datoria. Al celor moderni, libertatea și egalitatea." [Patapievici, p.59
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
omului în ordinea universală: omul cumpănește așezarea condiționatului (natural) și a Necondiționatului (Absolutul); el este element de ordine în lume. Această topică universală corespunde unei viziuni de ontologie umană necesară, cred, în tabloul cultural contemporan în care, de o parte, secularizarea tulbură nevoia de absolut a omului într-o încercare de refacere a ordinii lumii în absența transcendentului divin sau a imanentului spiritual, iar pe de altă parte, reacția la această mișcare riscă, paradoxal, să elimine omul însuși din spațiul umanului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fiindcă nu s-a încheiat peste tot în lume, în pofida globalizării) o schimbare epocală în experiența umană, iar interpretările sale sunt și astăzi foarte diverse, adesea polare. Viziunile organiciste păreau pentru totdeauna abolite de modernitatea politică vest-europeană, construită pe raționalism, secularizare, „dezvrăjirea lumii”, „Proiectul Luminilor”, contract social, separația puterilor, schimburi comerciale frecvente animate de Mâna Invizibilă (și lista ar putea continua). Din punct de vedere conceptual, liberalismul părea cea mai bună soluție a încurcatelor afaceri omenești, deși spiritele cele mai lucide
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anunțat de poeziile publicate până atunci de tânărul autor, a fost „camuflat” de marele său prieten și admirator, Montaigne, în mult mai cunoscutele Essais), a găsit răspunsul definitoriu pentru noua antropologie filozofică negativă - încă metafizică, dar deja intrată pe povârnișul secularizării -, din care aveau să se nască în următoarele două secole constituțiile democratice. În opinia lui Étienne de la Boétie, omul este predispus la „servitute voluntară”. Cauzele lipsei de atracție a libertății pentru intelectuali i-au preocupat și pe clasicii liberalismului din
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1994, 46; Dan Stanca, Există fundamentalism religios?, CNP, 1994, 12; Mircea Platon, Teologie și haiduci, Timișoara, 1998, 82-85; Mircea Platon, Fără îndoială - isprăvi critice, Iași, 2001, 51-55; Radu G. Țeposu, Strălucirea manieristă a aforismului, „Cuvântul”, 1997, 11; Octavian Soviany, Împotriva secularizării, „Cuvântul” 1999, 11; Gheorghe Grigurcu, Despre Nae Ionescu, RL, 2002, 18, 19; Dorin Radu Micu, Pentru o ortodoxie realistă. Dialoguri cu Dan Ciachir, București, 2000; Tudorel Urian, Călătorii în lumea de ieri, RL, 2003, 31; Gheorghe Grigurcu, Amintirile unui meridional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
și bogății, mai ales pentru patriarhia din Constantinopole. S-a ajuns ca, în acest mod, a cincea parte din pământul țării să aparțină grecilor, aspect dovedit fără echivoc de tabloul real cerut de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pentru a realiza secularizarea averilor mănăstirești. Așa, de exemplu, patriarhia de Constantinopol deținea 6 mari moșii, patriarhia din Antiohia 6 moșii, cea din Alexandria 11 moșii, cea din Ierusalim 177 moșii, mănăstirile grecești din Sinai 54 moșii, cele din Epir, Macedonia, Tesalia și Albania
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tempera această evoluție nefastă. Celebra sa lozincă „Țara este norodul și nu tagma jefuitorilor’ exprima cât se poate de clar situația jalnică a țării și pericolul în care se afla. Dominația greacă asupra Bisericii noastre avea să se încheie odată cu secularizarea averilor mănăstirești înfăptuită de domnitorul Alexandru loan Cu za în 1864, act de mare curaj, alături de altele, care aveau să-l coste scump, dar care au însemnat pași uriași pe drumul emancipării poporului român. Din nefericire urmele lăsate de aceste
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cele două elemente care pot contribui decisiv la vindecarea bolnavului. Din nefericire timpurile moderne au zdruncinat puternic acest eșafodaj al relației medic pacient. Tehnicizarea excesivă a actului medical, informația nu totdeauna de bună calitate și cel mai adesea prost înțeleasă, secularizarea galopantă a tot ceea ce constituie valoare, îndeosebi morală, au făcut ca multe dintre cutumele vieții sociale aparținând moralei să fie aruncate în derizoriu sau chiar persiflate. Dincolo de aceste vicisitudini ale momentului, principiul carității creștine ca parte integrantă a moralei creștine
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
unei funcții de ordin tehnico-pragmatic (învățarea scrisului și cititului în clasele primare), în timp ce manualul își va însuși sarcina superioară de formare morală. Alternanța bucoavnă-abecedar-manual reflectă prefaceri structurale petrecute în compoziția țărilor române și, mai târziu, a societății românești, evocând procesualitatea secularizării treptate a culturii autohtone. În perioada de dominație timpurie a bucoavnei, un hrisov al domnului Moldovei, Grigorie Ghica, din 1748 este relevator pentru înțelegerea funcției sociale atribuite școlii: "Scólele sunt ca o fŏntănă din care se adapă obștescul norod cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o asemenea instrucție școlară. Educației îi este imprimat, prin medierea bucoavnei și a literaturii liturgice prevalentă în secolul al XVIII-lea, un conținut strict religios, în care erau încorporate finalități politice conservatoare. Schimbările ce aveau să se producă în sensul secularizării conținutului învățământului, antrenat de apariția abecedarului, au fost prevestite încă din pragul secolului al XIX-lea, și încă de nimeni altul decât de mitropolitul Moldovei. În anaforaua sa din 1800 asupra Academiei Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin aceasta, rudimentele unui patriotism utilitarist, chiar dacă, din motive pragmatice, recomandă utilizarea grecii ca limbă de predare în școală. Abecedarul și derivatele sale (cărțile de citire, "ducerile de mână", prime cunoștințe) - vehiculele livrești ale secularizării - vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului suprem al zidirii morale a subiectului religios: producerea de subiecți obedienți statului, docili politic și utili pe plan economic. Este finalitatea ideologică a ceea ce am numit, mai sus, patriotism
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]