15,737 matches
-
melodiile instrumentale de petrecere), jocurile bărbătește și de învârtit. Aceste cântări se deosebesc de cele genuine doar prin contextul care le înglobează și eventual - dar nu cu necesitate - prin unele detalii fine de execuție, menite să le adapteze convenabil unei secvențe de spectacol sau alteia. A doua categorie subsumează peisajele sonore pe care le voi numi "ambientale" - deși cuvântul nu e tocmai adecvat, întrucât aceste peisaje ies deseori din neutralitate pentru a deveni intens expresive. De fiecare dată altfel alcătuite, cu
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
tăioasă. Cu toate acestea, nu intenționez să o retrag, și nici măcar să o temperez. E drept că această creație ar putea să nu reziste de una singură, pentru că este prea adânc tributară proiectului de ansamblu al spectacolului; totuși unele din secvențele sale au suficient potențial pentru a-și croi un traseu autonom. Cel mai intrigant aspect al Verii fierbinți pe Iza, pe care îmi doream să-l deslușesc cum se cuvine, este alchimia elaborării sale. Căutând indicii în acest sens, am
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
aceleași rezultate de sinteză, în urma analizei scrisului lui Alexandru Vlad. Reproduc opinia lui Radu G. }eposu din rațiuni mai degrabă sentimentale: "Prozele lui Alexandru Vlad sunt produsul unei mari subtilități a observației. Rafinamentul notației, de o stranie austeritate poetică, produce secvențe și detalii admirabile ce presupun în egală măsură finețe stilistică și psihologică". Noul volum nu face excepție de la regulile generale, care dau specificitate scrisului lui Alexandru Vlad. Aceeași finețe a observației dublată de un bun-simț al judecății și de o
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
prin buzunar un altul?ť" Iată un mod cu totul inedit de a lua act de faptul că tinerețea nu este veșnică. Umilința personajului aproape că arde urechile cititorului. Autorul are, odată în plus, capacitatea de a decupa din realitate secvențele cele mai ilustrative și de a le expune simplu ("cu stranie austeritate poetică" - }eposu), fără comentarii inutile, lăsându-i lectorului său misiunea să poarte pe umeri întreaga lor greutate existențială. Pentru a reveni, în final, la prima întrebare a acestui
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
de ziariști, "alcoolici și sterpi", Paul Samsonov și Cornelia Cherulescu? Ascunzi vreun teribil secret de familie? Eu cred în teza marii filozofii care spune că arta este spirit absolut și, deci, tentativele de-a găsi în biografie explicațiile asupra unor secvențe sumbre și neobișnuite mi se par fără rost. Alchimia procesului creator este atât de subtilă încât un autor poate să ducă cea mai banală și burgheză viață, dar să producă o artă uluitoare prin monstruosul conținut, după cum un alt autor
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Un prieten foarte bun, care nu mai trăiește, mi-a spus că imediat după Războiul al doilea, în România s-ar fi născut un asemenea monstru, luat imediat de serviciile secrete și vârât în subsolurile fostului Minister de Interne. Deci, secvența mea din carte pleacă de la acest folclor, în care poți să crezi sau să nu crezi. Eu cred! E problema mea! Am crezut atât de mult încât mi-am centrat un roman de aproape 500 de pagini pe acest simbol
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Sorin Lavric IN gama nuanțelor psihice pe care o carte le poate isca, secvența trăirilor estetice este foarte îngustă. Cu alte cuvinte, doar o parte din emoțiile pe care le trăiești în timpul lecturii intră în categoria esteticului. Restul reprezintă tresăriri sufletești ce nu cer intervenția gustului. Facultatea aceasta spontană, cu ajutorul căreia poți spune imediat
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
internet. Există un film grecesc, din 1980 (de Pavlos Tassios), cu titlul în original Paranghelia, a cărui muzică a fost premiată la festivalul de la Salonic și pare să fi devenit destul de populară. Rezumatul acțiunii filmului (pe site-ul Imdb) și secvențele muzicale (de pe Youtube) arată că filmul ar fi putut sta la baza noului sens. E povestea unei petreceri în care, de la cîntec și dans, se ajunge la bătaie și crimă; conflictul e determinat de comandarea (= paranghelia) unei muzici, în local
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
tangibile, plăsmuiri care se reazemă doar pe propria lor forță impresivă și expresivă - și care se risipesc subit pentru că privirea nu reține decât ceea ce recunoaște:... "și seara mă descrie frumos pe nicio pânză" (Invocație nimănui). Din când în când, aceste secvențe ajung - printr-o fericită juxtapunere și mai ales concentrare - la un sens profund, poetic și memorabil: "Oh, din oglindă moartea mă imită/ aur, copil, cenușă rând pe rând/ Nu sunt decât lentila prăfuită,/ prin care timpul a privit râzând" (Lentile
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Jurnal de bord), " Trec berzele ca o leucemie a stelelor" (Scrisoare mamei), "Sub morminte, Doamne iartă/ numai artă pentru artă..." (Sub morminte), "Oh, bietul adevăr bolnav de gâlci/ se culcă-n grâu și se trezește-n bâlci" (Hau bau) - asemenea secvențe au valori și semnificații autonome, contribuind la impresia de pulverizare a discursului liric, de poezie explodată pentru a cărei unitate doar rima servește cel mai adesea drept garant. Nu mai puțin modernistă este și atitudinea poetului în fața orașului și, în
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
volum dinescian - , mai puțin prin Rimbaud negustorul (1985) și până la Moartea citește ziarul din 1989, poezia lui Dinescu abundă în aluzii și trimiteri directe a căror apariție publică în acei ani pare, astăzi încă, neverosimilă. Citez în continuare doar câteva secvențe: "Nu ți-e ușor să înțelegi / că poezia nu mai are nevoie de hârtie / că un glonț se face mai auzit decât o carte.." (Călătorie), "și iată că tot așteptând să se-mpută gloria Golului / lașitatea noastră a con-gelat-o definitiv
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
cel urmărit. Între 20 și 30 octombrie 1966 acesta este pus în "filaj", iar în notele aferente este "vizualizat" și Oscar. Bizareria destinului este că exemplara dragoste filială a lui N. Steinhardt reise chiar și din documentele Securității. Una dintre secvențele narative care se repetă în aceste note este aceea a plimbării în pas lent pe care cei doi o fac din str. Ion Ghica în părculețul Colțea unde bătrânul se odihnea. Două exemple: "La ora 11,30 "STOIAN"* a ieșit
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
care s-o rumege mai întâi. - Nu numai despre tine gândesc așa. Vorbesc despre profesia ta de scriitor. Astăzi ești netrebuincios. Un dinozaur. în ziua de astăzi realizarea supremă în literatură este ca romanele tale să dea impresia că relatează secvențe din serialul "reality show". Ceea ce au fost în secolele XVIII și XIX romanele de dragoste, astăzi sunt acele canale porno TV din care constați că dedesubt bărbatul are pe el drept veșmânt doar o femeie. Ce să te mai chinui
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
arăt modul în care Niculae Gheran face haz de necaz, cum spusese el însuși că și-ar defini specialitatea atitudinii epice. Proza lui satirică e memorabilă. Rezum două-trei texte. În prima parte a volumului, Niculae Gheran scrie pornind de la diferite secvențe biografice rebreniene. Un episod evocă dialogul epistolar al tânărului Rebreanu cu foarte tânărul său editor din Orăștie, Sebastian Bornemisa (p. 13-25). Detaliile de negociere sunt extraordinare: "Târgul să zicem că s-a făcut numai pentru 200 de pagini și nu
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
de cei doi conducători științifici, ce garantează asupra calității (sau asupra defectelor) lucrării și a capacității pe care candidatul o arată în susținerea opiniilor exprimate în scris, membrii comisiei dau rezultatul" (2006, p. 16). Sînt eliminate repetițiile inestetice și obositoare; secvența: "cine vrea să facă o teză trebuie să facă o teză pe care este capabil să o facă" (2000, p. 16) devine: "vrei să faci o teză, atunci trebuie să te limitezi la o lucrare pe care ești capabil să
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
Muzeul de la Louvre" (2000, p. 13), redevenit acum "Muzeul Luvru" (2006, p. 22). Noul text este mult mai curat și poate fi citit acum cu folos și plăcere, fără enervări permanente. Au mai rămas totuși cîteva greșeli, de pildă în secvența: "un student de la școala medie superioară care se îndreaptă spre universitate" (2006, p. 11). În italiană, termenul studente (etimologic: "care studiază") se folosește și pentru elevi din ciclurile preuniversitare; iar "școala medie superioară" se poate traduce foarte simplu prin liceu
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
Cea mai absurd-comică eroare - păstrată, într-o formulare diferită - mi e pare cea din Concluziile cărții, rezumate în 2000 în sentința: "teza este asemenea porcului, nu se sinchisește de nimic" (p. 199); în 2006, o nouă încercare de traducere produce secvența la fel de absurdă "teza este asemenea porcului, nu irosește nimic" (p. 261). Cititorul riscă să rămînă șocat și derutat de comparație, dar mai ales de implicațiile ei (teză = nesimțire?) sau de presupozițiile culturale pe care i le atribuie (porcul = econom?). În
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
film al lui Henckel von Donnersmarck ne așează nu în fața unei posibilități aproape incompatibile cu experiența reală a sistemelor totalitare: aceea ca "trădarea" să vină din interiorul aparatului represiv, ca acesta să înregistreze abateri de la perfomanțele sale, etalate în cîteva secvențe redutabile, mai ales cea în care Hauptmann Wiesler explică doct felul în care, supus un interogatoriu de peste 40 de ore non stop, suspectul cedează. Wiesler nu este doar un caz particular, ci și posibilitatea pentru regizor de a explora sistemul
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
Henckel von Donnersmarck nu-și propune un policier, un film noir cu agenți Stasi, nimic gotic, nimic din descărcarea de adrenalină a filmelor de acțiune. Cu toate acestea filmul are capacitatea de a te lansa într-un montaj tulburător al secvențelor prin care o identitate se face și se desface, un film în care confruntă publicul cu dimensiunea complexă a unui aparat represiv privit din unghiul insolit al unei rotițe defecte în sistem. Wiesler citește la un moment dat poeziile lui
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
în situația dată. În acest caz, plagiatul este o imposibilitate logică; compararea doctă a unor pasaje și tonul apodictic îi pot însă produce unui cititor nefamiliarizat cu ideea de ediție critică impresia de argumentare obiectivă, bazată pe fapte. A treia secvență pseudo-argumentativă e cea mai insidioasă, pentru că se bazează pe o convenție pe care mulți cititori o ignoră. Acuzația de antedatare a unui text, prezentată ca o evidență ignobilă ("truc ieftin"), cu o punere în scenă puternic emotivă ("rămânem stupefiați"), nu
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de generozitatea unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
nu vă păcălesc, pe cuvânt de bloghistă sictirită!", trilulilucrocodilu. wordpress.com) apărînd destul de rar. Sufixul de agent cu conotații peiorative -(an)giu, mult folosit în limbajul familiar-argotic, produce un accidental blogangiu ("Ťcalitateať lui de mare Ťblogangiuť", big.lazyadmin.ro). O secvență pleonastică se constituie, în substantivul bloggerist, prin adăugarea sufixului productiv -ist la cuvîntul împrumutat care are deja un sufix caracteristic numelui de agent (-er). Termenul nu e prea răspîndit și are destui critici (de exemplu, un cititor îl contestă la
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
teoretizările globale și impresioniste de aiurea. Pe lîngă tratarea noii componente descriptive, autoarea face și un fel de raport discursiv al autorilor, cu referiri multiple la inconturnabilul Cărtărescu, la care "romanul va fi, pînă la urmă, paradoxal construit dintr-o secvență de descrieri întrerupte de fragmente narative tot mai ample pe care evocarea unor locuri, peisaje, portrete i le impune naratorului-personaj" (p. 303). Pe ansamblu, intrevin ironia, autoironia, parodierea chiar a tehnicilor descriptive printr-o metascriitură explicită și mai ales implicită
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și retrăind, secvență cu secvență și otravă cu otravă, deceniile apuse ale vieții lor interbelice. Pus în fața unei cavalcade de amănunte incomode, cititorul asistă la rememorarea unor destine pe care personajele le povestesc cu propria gura, sub imboldul catharctic al confesiunilor mîntuitoare. Și
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și retrăind, secvență cu secvență și otravă cu otravă, deceniile apuse ale vieții lor interbelice. Pus în fața unei cavalcade de amănunte incomode, cititorul asistă la rememorarea unor destine pe care personajele le povestesc cu propria gura, sub imboldul catharctic al confesiunilor mîntuitoare. Și astfel, din
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]