2,355 matches
-
necesară devine iertarea- un act esențial care restituie demnitatea persoanei și libertatea sa interioară. În creștinism, iertarea nu este o opțiune, ci o datorie, născută din convingerea că pocăința reprezintă doar etapa tristă dintr-o transformare subiectivă care aspiră la seninătate. Ca să înțelegi asta trebuie să ieși din cadrele legalismului. Nu ar fi decât o biruință a răului să credem că miracolul binelui cotidian nu răscumpără anii răvășiți de acute infidelități. Trecutul nu este definitiv și nici prezentul mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
E singurul loc unde nu ceilalți sunt vinovați de toate relele, ci tu însuți, cel care, luând asupră-ți povara erorilor săvârșite, primești în schimb nemăsurata libertate de a nu mai greși.” Cu acest a priori subiectiv - care învăluie cu seninătate orice discuție asupra sensului culpabilității -, dl Baconsky reînnoiește problema „decomunizării” României printr-un util excurs istoric ce compară situația țărilor europene marcate de pactizarea cu fascismul interbelic. Între acestea, Franța sau Germania ar fi putut indica beneficiile unei autentice „epurări
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
existențial al omului (doctrina despre „logoi” a Sf. Maxim Mărturisitorul este o asemenea încercare), Yannaras pare să ignore zestrea propriei tradiții. Gânditorul grec nu evaluează cu suficient simț critic riscurile discursului heideggerian pentru teologia creștină. Pot fi oare acceptate cu seninătate premisele ateismului metodologic al fenomenologiei Dasein-ului1? Poate fi integrată într-un fel perspectiva heideggeriană ce amână indefinit momentul deciziei hermeneutice care determină relația dintre om și Dumnezeu (ori, în termeni generali, sacrul)? Yannaras acceptă însă fenomenologia „ființării întrebătoare” ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deși se deschide spre mai multe orientări aparent „nemiscibile”. Revista a evoluat și s-a îmbunătățit în cei doi ani de existență, dar articolul-program semnat de fondatorul ei, Horia-Roman Patapievici, în numărul 1 (octombrie 2004, pp. 4-5), „Manifest: calmul discuției, seninătatea valorilor”, își păstrează deopotrivă actualitatea și valabilitatea - ar putea fi republicat număr de număr. Să sperăm că Patapievici nu va avea perpetuu dreptate, așa cum pare să aibă Silviu Brucan cu profeția sa despre cele două decenii necesare României pentru a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pot intra aici în detalii, deși ar merita, fiindcă neînțelegerea istoricității - adică a ceea ce este cu adevărat istoric în istorie - îl determină pe Bloom să emită mai multe judecăți eronate de-a lungul cărții, inspirate de preferința sa declarată cu seninătate pentru anumite forme culturale și anumite idei considerate eterne, deși nici ele nu pot scăpa istoricității, fiind ale unui anume timp-loc; rațiunea ultimă a atașamentului bloomian pentru cultura - și, în genere, lumea - elină nu poate fi în nici un caz această
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
înapoi! Capitolul LVIII SEPIA Legănîndu-se încet prin lanurile de „brit“, corabia Pequod își urma drumul spre nord-est, în direcția insulei Java; o briză ușoară îi împingea chila, astfel încît cele trei catarge înalte și ascuțite păreau să se legene, în seninătatea din jur, ca trei palmieri zvelți într-o cîmpie, sub o boare leneșă. Și mereu, la mari intervale în noaptea argintie, se zărea jetul acela solitar și ademenitor. Dar într-o dimineață albastră și străvezie, cînd o liniște nefirească domnea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în mare: pacificul nu primise nicicînd o comoară mai prețioasă decît această picătură minusculă. Starbuck îl văzu pe bătrîn cum se pleacă, greoi, peste bord și păru că aude în propria-i inimă cinstită imensul suspin izbucnit din miezul acelei seninătăți depline. Avînd grijă să nu-l tulbure și să nu fie observat de Ahab, se apropie totuși de el și rămase acolo. Ahab se întoarse. Ă Starbuck! Ă Da, domnule. Ă O, Starbuck, vîntul e blînd, blînd, ca și cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
i se revărsa pe cele două laturi strălucitoare, balena arunca parcă o vrajă în jurul ei. Nu-i de mirare că unii vînători, fermecați și ademeniți de atîta frumusețe senină, se încumetaseră s-o atace, pentru a descoperi, însă, curînd, că seninătatea aceea nu-i decît veșmîntul unui uragan funest! Calmă, ademenitor de calmă, luneci tu, balenă, sub ochii acelora care te privesc pentru prima oară, fără să știe cîți au fost ademeniți astfel și omorîți de tine, mai înainte! Așa luneca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ceilalți colegi. 4. Perioada noilor întrebări: mai puțin prezentă la femei decât la bărbați, evidențiază o criză existențială însoțită de întrebări conclusive și de bilanț pentru carieră, ale căror răspunsuri pot orienta diferit viitorul acesteia („moment de răscruce profesional-pedagogică”). 5. Seninătatea și distanțarea afectivă: deși criza potențială din stadiul anterior a fost depășită, procesul de dezinvestire în plan profesional, afectiv este prezent - profesorul nu mai întreține o relație afectivă cu elevii (studenții). 6. Etapa conservatorismului și a nemulțumirii: este o etapă
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
pun În Încurcătură și pe scriitor și pe cititor? Iată, de pildă, cronica făcută de J.Popper romanului „Drum fără pulbere” și publicată acum câteva luni În „Flacăra”. Ceea ce afirmă criticul În prima parte a cronicii este dezis cu multă seninătate În partea a doua. (Ă). Cum se Împacă afirmații ca acestea, din partea I-a a cronicii, unde se spune că romanul este «Însăși Înfățișarea poporului nostru În plin proces de transformare revoluționară, Înaintând cu pași siguri spre socialism», cu cele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
încă formularea”. Petru Comarnescu semnează articolul Specificul românesc în cultură și artă, subliniind, printre caracteristicile generale și constante ale sufletului românesc, „un sentiment aparte al naturii; un simț al măsurii și al strictului necesar; vioiciune, toate reunite în conceptul de seninătate, cu atributele: armonie, puritate, măsură/dor, gingășie/cumințenie, noblețe”. Mihail Polihroniade publică articolul Constantele politicii românești, reținând „arbitrariul guvernamental; oportunismul foarte josnic al lumii politice; incapacitatea revoluționară a maselor populare”; concluzia e una paradoxală: „Deși constantele politicii românești luate fiecare
ACŢIUNE SI REACŢIUNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285159_a_286488]
-
mentale care ar putea să apară; prin urmare, le pot ocoli mai ușor. Favorizarea unui climat de comunicare destins Creierul nostru este traversat în permanență de unde cerebrale. Aceste unde sunt active tot timpul, zi și noapte. Unele dintre ele favorizează seninătatea, receptivitatea. Și, în funcție de starea în care suntem - complet treji, în fază de relaxare sau în perioadă de somn ușor sau profund -, undele emise de creier se armonizează în mod diferit. Să luăm un exemplu. Să ne închipuim că suntem în
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
creier imagini, pentru că aceste procese sunt foarte rapide. Dar cum ați fi fost în stare să vă „recunoașteți” apropiații dacă nu le-ați fi căutat undeva imaginea? La nivel subliminal, clipitul joacă un rol fundamental în instaurarea unui climat de seninătate. De altfel, atunci când suntem emoționați, aceste mișcări ale pleoapelor sunt mai lente și mai numeroase. Sunt dovezi mai bune ale atenției afectuoase decât ascultarea. Atunci durează până la o jumătate de secundă. Interlocutorul percepe clar diferența dintre aceste clipiri și cele
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
p. 205. 25. Ibidem, p. 227. 26. Karl Vorländer, Kant’s Leben (1911), Felix Meiner Verlag, Hamburg, 1974, p. 226. 27. Metafizica moravurilor, Hamburg, p. 306. Filosofii stoici subliniau că a trăi în acord cu rațiunea înseamnă a trăi în seninătate și voioșie. Iată o însemnare, în acest sens, a împăratului-filosof Marcus Aurelius: „Eu mă simt voios ori de câte ori îmi păstrez sănătoasă rațiunea conducătoare și cu o astfel de predispoziție încât să nu respingă nici un om și nici vreuna din întâmplările care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exercițiul fizic și programul necesar de somn. Nivelul mintal - Reiki pătrunde În toate straturile proceselor de gîndire ale unei persoane, lăsînd-o să se elibereze de gîndurile, ideile și atitudinile negative, pentru a le Înlocui cu energie pozitivă, cu liniște și seninătate. Aceasta duce la o stare de relaxare profundă, avînd ca efect eliberarea de stres și de tensiune. Reiki acționează asupra cîmpului energetic, mai ales asupra chakrei frunții („al treilea ochi”), pentru a spori capacitățile intuitive ale unei persoane, precum și asupra
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
inițiale se schimbă sub presiunea evenimentelor narate. Gay Brewer face o diferență clară între două grupuri de romane chandleriene (primele patru, The Big Sleep, Farewell, My Lovely, The High Window și The Lady in the Lake, ar constitui - din perspectiva „seninătății” personajului principal - etapa diurnă a creației; ultimele trei, The Little Sister, The Long Goodbye și Playback - faza vesperală, a amurgului apăsător). Acest lucru n-ar fi relevant pentru scrisul lui Chandler, ci pentru logica internă a personajului. Posibil. Numai că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aceste lucruri, el se plasează deja dincolo de orizontul realității imediate. Prezent în pagină cu o forță fără precendent, Marlowe și-a luat zborul spre o lume a idealității, spre un tărâm pe care nu-l va atinge, de fapt, niciodată. Seninătatea indiferențeitc "Seninătatea indiferenței" Ultimul roman al lui Raymond Chandler, Playback, publicat în 1958, este doar partea vizibilă a unui aisberg. Unsprezece ani mai devreme, în împrejurări pe cât de tulburi, pe atât de spectaculoase, Chandler dobândise un nesperat privilegiu din partea mogulilor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
el se plasează deja dincolo de orizontul realității imediate. Prezent în pagină cu o forță fără precendent, Marlowe și-a luat zborul spre o lume a idealității, spre un tărâm pe care nu-l va atinge, de fapt, niciodată. Seninătatea indiferențeitc "Seninătatea indiferenței" Ultimul roman al lui Raymond Chandler, Playback, publicat în 1958, este doar partea vizibilă a unui aisberg. Unsprezece ani mai devreme, în împrejurări pe cât de tulburi, pe atât de spectaculoase, Chandler dobândise un nesperat privilegiu din partea mogulilor de la Hollywood
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Cuprins" I. Metafizica detectivului Marlowe 7 II. Ucigaș la Hollywood 57 III. Septet de ticăloși 117 Cinci zile din viața lui Marlowe 121 Graalul păcătoșilor 157 În penumbră 181 Cartea femeilor 205 Cuibul de „scorpioni” 226 Cavalerul fără armură 250 Seninătatea indiferenței 286 IV. Viața după Chandler 311 Final cu adrenalină 314 Paradisul negru 328 Referințe critice 353
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
descrierea lipsei de oxigen și a asfixiei din ultimele momente: „Trebuie totuși să recunosc că am avut o carieră lungă: n-ar trebui să bombănesc, vorba bătrânului nostru grădinar”. „În conversații, continuă soția lui, el evoca adesea ziua morții cu seninătate și își imagina dinainte experiența aceasta pentru a încerca să mă obișnuiască și să se obișnuiască cu ideea că va veni și această zi” (C. Winnicott, 1977). Există un Test de anticipare 43 a cărui tehnică inițială este următoarea: subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sau tratate în tehnica miniaturizării. Atitudinea fundamentală este antifilistinismul (Mișu Gerescu visează că se scufundă într-o mlaștină având buzunarele pline de aur). Însă această atitudine purcede din prețuirea unui „odinioară” patriarhal, în numele unei tihne călduțe. O ușoară amărăciune umbrește seninătatea nuvelistului, parcă pentru a oferi măsura exactă a realității, care nu este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în tocmelile ei desăvârșite. În Soarele și Luna, Dumnezeu, constrâns de răzvrătirea celei mai mândre dintre făpturile sale, hotărăște, pentru a nu se nega pe
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează mișcător aceste condiții restrictive ale sentimentului erotic, lăsând să-l umbrească regretele și temerile social-morale. E mai goethean ca oriunde în opera sa lirică apărută postum; se apropie aici de o limpezime și o seninătate clasică (chiar și sub raportul formei, împinsă către o simplificare rafinată), dar nu încetează a iscodi lucrurile, a le căuta tâlcuri ascunse. În grupajul Câinele din Pompei, impresii italice fac să tresară memoria mitică a autorului, care vizitase de timpuriu
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
mine. Dar eu personal nu am ce să-mi reproșez din acest punct de vedere, deci cred că pot să-mi permit să vorbesc pe aceste teme cu oarecare credibilitate și În mod cert cu o combinație de severitate și seninătate. Cred că ambele trebuie păstrate În această discuție; haide să ne plasăm Între Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. În relație cu acest trecut, Gabriel Liiceanu este o expresie a severității. Cred că la Andrei Pleșu există, fără a dispărea complet
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
trebuie păstrate În această discuție; haide să ne plasăm Între Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. În relație cu acest trecut, Gabriel Liiceanu este o expresie a severității. Cred că la Andrei Pleșu există, fără a dispărea complet rigoarea, mai multă seninătate. Michnik vorbea despre amnistie și amnezie. Cred că e foarte important ce a făcut acest CNSAS, cine a fost numit, cum s-a Încercat controlarea sa Într-o anumită perioadă. S-a Încercat controlarea lui și În epoca de dinainte de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]