KorAP: Find »[drukola/base=sensibil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...605 >

15,120 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514

simțit: în ceea ce se simte și se încearcă pe sine astfel încât să poată simți și încerca orice. Pretenția științei de a reduce lumea vieții la o lume de idealități și de abstracțiuni fizico-matematice se întemeiază pe iluzia prealabilă că proprietățile sensibile ale acestei lumi sunt în mod precis ale sale și îi aparțin de drept și că, de vreme ce culoarea se află în natură și nu în suflet, putem surprinde ființa naturală a acesteia, și aceasta printr-o analiză mai fină decât

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
la lumea-științei stă numai în puterea unei gândiri capabile să surprindă lumea-vieții în specificitatea sa, adică, oricât de straniu ar putea părea, în ireductibilitatea sa la lume și la orice lume posibilă în condițiile în care lumea-vieții este o lume sensibilă și în care ființa-sensibilă se află în ultimă instanță în afara lumii, în viața însăși. Căci calitatea sensibilă nu este niciodată decât obiectivarea și, astfel, reprezentarea unei impresii a cărei ființă-impresională este auto-impresia, adică subiectivitatea absolută în calitate de viață. Aici ni se

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
de straniu ar putea părea, în ireductibilitatea sa la lume și la orice lume posibilă în condițiile în care lumea-vieții este o lume sensibilă și în care ființa-sensibilă se află în ultimă instanță în afara lumii, în viața însăși. Căci calitatea sensibilă nu este niciodată decât obiectivarea și, astfel, reprezentarea unei impresii a cărei ființă-impresională este auto-impresia, adică subiectivitatea absolută în calitate de viață. Aici ni se dezvăluie neajunsul demersului deja clasic al fenomenologiei care, susținând contrariul a ceea ce afirma știința galileană, abordează chestiunea

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
pe care a vrut s-o exprime creatorul, ea este cea pe care o trăiește spectatorul, coincizând în adâncul lui însuși cu esența artei. Însă dacă, în calitate de auto-afectare a ek-stazei Ființei, opera de artă are același statut ca și lumea sensibilă, prin ce anume se deosebește de aceasta? Prin aceea că ea este o lume aranjată, ale cărei elemente sunt dispuse și compuse în așa manieră încât să producă sentimente mai intense și determinate acelea chiar, așa cum tocmai am văzut, pe

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
vrea să le exprime artistul. Sau, dacă vreți, natura este o operă supradimensionată, al cărei efect, adică percepere, nu este frumos decât într-o mică măsură, în mod accidental și cu toate astea esențial, dacă este adevărat că ea este sensibilă ca și cutare estetică, supunându-se legilor sensibilității care sunt legile constituirii oricărei lumi posibile. Dacă a face abstracție de lumea-sensibilă-a-vieții nu înseamnă a scoate din joc numai calitățile sensibile ale acestei lumi, ci și, în același timp, viața însăși

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
cu toate astea esențial, dacă este adevărat că ea este sensibilă ca și cutare estetică, supunându-se legilor sensibilității care sunt legile constituirii oricărei lumi posibile. Dacă a face abstracție de lumea-sensibilă-a-vieții nu înseamnă a scoate din joc numai calitățile sensibile ale acestei lumi, ci și, în același timp, viața însăși, atunci ni se dezvăluie, fiind gândită până la capăt, singurătatea științei, singurătate atât de extremă încât nu poate fi la drept vorbind cuprinsă cu gândirea. După cum vom arăta, știința nu există

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
niciodată singură. Însă imediat ce a eliminat viața din câmpul său de investigație (și o face în mod necesar în calitate de știință), ea se comportă ca și cum ar fi singură; ea este cea care va dicta de acum înainte propria lege lumii lumii sensibile a vieții care subzistă cu toate că a făcut abstracție în sine de tot ceea ce este sensibil și de tot ceea ce este viu. O astfel de situație în care o instanță teoretică va decide asupra lumii-vieții și a vieții înseși fără a

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
este decât punerea în operă și actualizarea Corproprierii care face din noi locuitorii Pământului în calitate de proprietari ai acestuia. În ce fel lumea este întotdeauna întâi de toate lume-a-vieții, înțelegem acum ceva mai bine: înainte chiar de a fi o lume sensibilă, în calitate de corelat al unei mișcări, în calitate de corproprietate. Toate dificultățile referitoare la inteligența praxisului provin din gândire: din momentul în care în loc de a trăi desfășurarea interioară a corpului organic în tensiunea subiectivă a Corpului original ni s-a năzărit să o

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
natura acestei cunoașteri s-a schimbat în totalitate, nemaifiind viața ci o conștiință de obiect și care este, în plus, această formă de cunoaștere obiectivă în care s-a făcut abstracție de simțuri și în același timp de existența calităților sensibile în lumea pe care o cunoaște; 2) că această cunoaștere nu mai este în sine acțiunea și nu mai coincide cu ea; 3) că ea nu mai este nici cunoaștere a acțiunii, o cunoștință obiectivă a acesteia, și aceasta deoarece

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
înfăptuiască o operațiune științifică oarecare, să manevreze un aparat, să apese un buton, să urmărească traseul unei variații pe un grafic, să surprindă, în sfârșit, rezultatul experienței celei mai sofisticate, rezultat care se înfățișează în mod inevitabil ca un fapt sensibil și care nu este accesibil decât sub această formă, așa cum și experimentarea propriu-zisă, operarea sau manevrarea fac întotdeauna trimitere la o acțiune a Corpului originar și îl presupun. Or o astfel de situație nu subzistă doar în practica științifică, ci

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
viața? Critica lumii-științei, adică a științei înseși în măsura în care ea nu cunoaște decât această lume care este a sa, nu a arătat oare că idealitățile matematice la care abordarea galileană reduce ființa lucrurilor pentru ca, smulgând-o singularității inefabile și dispariției ființei sensibile și individuale, să o înfățișeze dimpotrivă ca pe o ființă-stabilă și recunoscută de către toți, o ființă în sine și obiectivă, că aceste idealități așadar, departe de a scoate din joc subiectivitatea și a ne scăpa de ea, sunt produse de către

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
suntem în realitate, dincolo de aparență, această privire, așadar, nu trebuie oare să se modifice de acum în mod considerabil? Căci știința nu doar face abstracție de lumea-vieții și, prin urmare, de viața însăși; această abstracție, scoaterea din circuit a calităților sensibile și, astfel, operațiunea constitutivă a științei moderne în demersul său liniar și fondator, această operație, spunem noi, este o operație a subiectivității absolute și, în acest fel, un mod al vieții. Știința n-are decât să îndepărteze viața din tematica

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
seama în nici un fel de sensibilitate. Or nu doar că știința este incapabilă să păstreze această intentio, adică radicalitatea proiectului său galilean, în măsura în care aceste idealități fac referire în mod inevitabil la un dat care este în ultimă instanță un dat sensibil; mai mult decât atât, activitatea sa, chiar și atunci când se desfășoară în mod indefinit drept constituire a acestor idealități fizico-matematice, este o activitate subiectivă, așa cum am văzut; faptul că ea nu se oferă niciodată obiectivelor științei și că aceasta din

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
2) caracterul unei deveniri constând în faptul că orice efectuare este mai mult sau mai puțin perfectă și că, în repetarea sa indefinită, ea determină un habitus ce servește drept experiență și drept substrat pentru efectuări ulterioare. Nu doar ochiul sensibil este un ochi grosolan sau rafinat. Capacitatea de a surprinde idealitățile, de a subsuma un dat sensibil unei relații ideale susceptibile a-l explica, a-l raporta de pildă la un gen care dă seama de proprietățile sale și care

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
și că, în repetarea sa indefinită, ea determină un habitus ce servește drept experiență și drept substrat pentru efectuări ulterioare. Nu doar ochiul sensibil este un ochi grosolan sau rafinat. Capacitatea de a surprinde idealitățile, de a subsuma un dat sensibil unei relații ideale susceptibile a-l explica, a-l raporta de pildă la un gen care dă seama de proprietățile sale și care îl luminează astfel într-un mod de prezentare mai edificator această capacitate este, și ea, cuprinsă în

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
de celelalte manifestări ale spiritului și care face ca, într-un anumit fel, să trebuiască ales între ele. Asupra acestui caracter singular, deja întrevăzut de problematică, este nimerit să revenim. Știința, știința matematică a naturii a scos din joc calitățile sensibile ale acesteia, adică lumea-vieții și viața însăși. Că această știință se înfăptuiește ca o modalitate a vieții și, prin urmare, ca o formă de cultură, asta o spunem noi căci pe ea nu o interesează câtuși de puțin. Scoaterea din

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
interesează câtuși de puțin. Scoaterea din joc a vieții capătă din acest moment două semnificații diferite. Una, șubredă, rezultă din recunoașterea unui fapt, a acelui fapt că, tematizând natura redusă la determinările sale ideale, știința nu mai tematizează nici viața sensibilă, nici viața în general. Neluarea în considerare a calităților sensibile nu este cu toate acestea nici orbească, nici gratuită. Sensibilitatea, mai precis subiectivitatea acestor calități sensibile este îndepărtată deoarece adevărul nu rezidă în acestea, și nici în subiectivitatea care constituie

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
din acest moment două semnificații diferite. Una, șubredă, rezultă din recunoașterea unui fapt, a acelui fapt că, tematizând natura redusă la determinările sale ideale, știința nu mai tematizează nici viața sensibilă, nici viața în general. Neluarea în considerare a calităților sensibile nu este cu toate acestea nici orbească, nici gratuită. Sensibilitatea, mai precis subiectivitatea acestor calități sensibile este îndepărtată deoarece adevărul nu rezidă în acestea, și nici în subiectivitatea care constituie esența lor, deoarece adevărul este un adevăr universal și ca

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
că, tematizând natura redusă la determinările sale ideale, știința nu mai tematizează nici viața sensibilă, nici viața în general. Neluarea în considerare a calităților sensibile nu este cu toate acestea nici orbească, nici gratuită. Sensibilitatea, mai precis subiectivitatea acestor calități sensibile este îndepărtată deoarece adevărul nu rezidă în acestea, și nici în subiectivitatea care constituie esența lor, deoarece adevărul este un adevăr universal și ca atare obiectiv. Aici începe să se contureze cea de-a doua semnificație, semnificația puternică a eliminării

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
ea se arată. Căci, oricât de critică ar fi această știință cu privire la aparență, cum era de altfel și filozofia clasică, ea se întemeiază la urma urmelor pe această aparență. Doar că se dovedește că această aparență nu mai este aparența sensibilă, ci cea a ființei geometrice sau matematice care i-a fost substituită, care aparență nu este mai puțin reală, ca aparență într-o lume și în cele din urmă ca aparența acestei lumi. S-ar putea spune cel mult că

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
a face lumină asupra unui grup de fenomene care își au de altfel specificitatea și teleologia lor proprii. Este vorba mai curând de un proces concret, imanent în fiecare fază a activității științifice. A nu lua în considerare o calitate sensibilă ca atare înseamnă de fapt a subînțelege că aceasta nu contează, că ea nu are prin ea însăși nici valoare de ființă, nici valoare de adevăr, și aceasta deoarece ceea ce constituie natura ei proprie, faptul de a fi simțit și

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
și activă, ea este cea care o pune în mișcare și îi determină scientificitatea. Nu mai putem așadar afirma pur și simplu, cum o făceam până acum, că tematizând ființa naturală prin intermediul idealizării matematice știința galileană nu mai tematizează ființa sensibilă, și prin urmare nici viața: această dare deoparte nu este o simplă consecință situată în afara vieții savantului, ci sălășluiește în aceasta, este cea care o mobilizează și face din ea ceea ce este, ceea ce vrea. Negarea vieții este întocmai un mod

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
un anumit fel ființa proprie, înainte de a o nega? Însă, așa cum am văzut, negarea subiectivității vii, negare care determină actul proto-fondator al științei galileene și apare astfel drept condiția sa de posibilitate, este mult mai mult decât implicită. Eliminarea calității sensibile, a sensibilității și a vieții, deoarece ea funcționează ca un postulat metodologic, este deliberată. Nimic nu se petrece în inconștient atunci când, în zorii modernității și de-a lungul întregii sale istorii, se pune problema ca aceasta să-și modeleze chipul

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
Există așadar două "adevăruri". Ființei-așezate-în-față și care se arată ca atare, asupra căreia este posibil a reveni la nesfârșit pentru a o regăsi identică cu ea însăși la fiecare dintre aceste "reveniri" idealității matematice pe care am substituit-o datului sensibil i se opune, nu în interiorul unei lumi, ci radical, în afara acestei lumi și a exteriorității transcendentale în care ea ek-zistă, un adevăr mai vechi a cărui substanțialitate fenomenologică este afectivitatea adevărul aflat în subiectivitate și identic cu ea. În vreme ce primul

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
natura. În măsura în care ființa-naturală nu poartă în sine încercarea de sine a vieții și îi este funciarmente străină, atunci nu este cât se poate de justificat faptul că reducția galileană nu ține câtuși de puțin seama în ea de ceea ce este sensibil și viu? Însă ființa Naturii nu este așa, străină vieții, decât în această reducție și prin ea. Fiind sensibilă și, chiar mai mult, fiind corpropriată, natura originară însăși își are sălașul în auto-afectarea ek-stazei, și astfel în imanența radicală a

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]