2,164 matches
-
Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. V. cultivă și aici absurdul oniric, ficțiunea realizând relativizarea aspectelor antinomice, pentru a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între contrarii. Se creează un senzațional absurd, care în ultimă instanță aduce destrămarea iluziei prin transformarea elementelor ficțiunii (personaje, evenimente, obiecte etc.) în opusul lor. Protagonistul-narator are o existență ce adună simboluri cu valoare alegorică, privind, dincolo de umorul imediat, dramatismul condiției umane. Un bărbat care își
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
similar, creionat de memorie, încremenirea personajului, recrearea imaginii etc. - individul ajunge o proprietate a locului, iar fericirea adevărată e doar starea „deplinei conștiințe de sine”. Complotul... este alt exercițiu de imaginație, o farsă unde motivul Vladiei e reactualizat sub pretextul senzațional al unei afaceri. Aici autorul brodează pornind de la un fapt real, cu un personaj ilar, care, scăpând de sub „controlul” guvernului (și al ficțiunii), poate produce haos și de aceea trebuie suprimat. E o lume de automate, de marionete cu creierul
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
Plecând de la împrejurări și cazuri reale, cărțile de literatură ale lui Z. sunt prea puțin rodul invenției narative sau al imaginației. Femeia isterică, de pildă, s-a bucurat la apariție de un impresionant succes de librărie, datorat în întregime caracterului senzațional al subiectului: cazul unei nevropate cu o „ereditate vicioasă”, aici locul analizei psihologice fiind preluat de investigația medicală. După mărturisirea autorului, Amor de vagabond dezvoltă avatarurile unui student bolnav psihic, întâlnit la Paris. De asemenea, personajele centrale din Eroare medicală
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
axiomatic inaugurat în zorii modernismului de gândirea lui J. G. Herder, F. Schelling ori John Stuart Mill. În plus - crede jurnalistul V. -, practica gazetărească, ajunsă la maturitate expresivă, a preluat în forma reportajului toate „impuritățile” structurale ale operei literare - elementul senzațional, textura documentară, psihologismul -, încât literaturii nu îi mai rămâne decât să se concentreze asupra a ceea ce îi este primordial constitutiv: poezia. „Esențialismul” estetic al scriitorului se conturează încă din textele reunite în Descântecul și Flori de lampă, unde granițele dintre
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și tranșant până la proiecția în epură, prilejuindu-i lui V. distanțarea ironică de rețetă într-o șarjă caricaturală, amintind de atitudinea începuturilor sale literare. Așa cum se întâmplă cu întreaga operă, valoarea scrierii nu stă în intriga de roman-foileton, superficială și senzațională, ci în construcția fragmentară și relativ autonomă a episoadelor, care facilitează întâlnirea, în „mici nuclee poetice, poeme pure, pline de tensiune și farmec” (Elena Zaharia-Filipaș), dintre atenția specială acordată detaliului, definitorie pentru stilul decadentismului de la finele secolului al XIX-lea
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
volume, aparțin mai mult memorialisticii și biografismului romanțat decât prozei de ficțiune. Amintiri din vremuri (Pagini din viața lui Depărățeanu) compun biografia sentimentală a celui care a semnat culegerea Doruri și amoruri, într-o narațiune convențională, cu elemente factice de senzațional, Blaue Donau dezvăluie momente intime din viața lui Johann Strauss, Din Dobrogea adună „scene și portrete” mai mult ca probabil „după natură”. Trei narațiuni din volumul O muză (1922) fac parte din proiectatul serial Amintiri din cariera diplomatică. Conținutul unei
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
surprindă beatitudinea încercată de o fată care, refuzând orice legătură sentimentală, se călugărește. Poezia depărtării, cu intriga generată de o cazuistică psihologică artificioasă, are în centru tot tribulațiile iubirii, ca și comedia Vochița, dar compusă cu mijloacele farsei, exploatând întâmplări senzaționale, coincidențe etc. Alte trei piese sunt de interes și mai scăzut: Prea târziu (dramatizare a nuvelei Jeana), Buccea sau căpățână și Thargelia din Milet. Ignorată sau subestimată multă vreme, publicistica lui Z. revelă fațete noi ale personalității scriitorului. Condus în
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
în care a apărut. Cu un talent precar, autorul încerca să reitereze limbajul, rețetele și imageria proprii „romanului popular”, ale foiletonului aventuros, gen paraliterar destinat unui public larg, puțin instruit și fără exigență artistică, doritor de evaziune și de anecdotică senzațională, captivantă, cu mesaj pretins justițiar și edifiant, în fond menită să desfete prin etalarea „exotismului” social și prin măgulirea prejudecăților și instinctelor. Dat fiind momentul istoric, cartea avea să reprezinte un „cântec de lebădă” al unui gen cu o tradiție
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
Macedonia, de unde, scăpat din captivitate, se înapoiază în țară, pe jos, în tovărășia Diplomatului. Trece prin felurite peripeții, traversează o experiență imaginabilă numai în vreme de război, când totul devine posibil, nimic nu mai ține de domeniul surprizei, situațiile teribile, senzaționalul intrând în ordinea faptelor zilnice. Pădurea nebună (1963) se vrea o apologie a vieții libere, fremătătoare, reală cândva pe întinderea șesului dunărean, acoperit de codri sălbatici. Deliormanul „nebun” este evocat pentru a contrasta cu lâncezeala unui orășel cu străzi prăfoase
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
prezintă în diferite publicații de specialitate, aceste situații au mai multe cauze, printre care: acești copii stau multe ore în fața televizorului, vizionând emisiuni ce prezintă multă violență, agresivitate verbală și fizică, scene obscene; ei rămân impresionați de vedetism, violență și senzațional; butonează excesiv telefonul mobil, deranjând pe cei din jur (profesori, colegi); au o alimentație defectuoasă (având bani, consumă multe produse alimentare din comerț, cu multe e-uri, cu modificări genetice, produse erbicidate); duc un mod de viață, în general sedentar
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
Socrate face o remarcă uluitoare: „Te încearcă durerile facerii, dragă Theaitetos, și asta pentru că ești nu gol, ci rod”. Cum adolescentul nu prea știe cum să ia acest superb elogiu adus tinereții însetate de cunoaștere, Socrate îi face o dezvăluire senzațională. Mai întâi îl chestionează pe efeb dacă nu i-a ajuns la ureche că el, Socrate, este fiul unei moașe, „nobila și vajnica Phainarete”15. Acesta confirmă că știa, dar tot nu pricepe. Socrate îl mai năucește cu o întrebare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu o abundentă literatură anticreștină. Capodoperele lui Umberto Eco Numele trandafirului și Pendulul lui Foucault dezvăluie atât „tainele satanice” ale catolicilor, cât și pe cele „diavolești” ale templierilor, francmasonilor, iluminaților și iacobinilor. Cărțile lui Dan Brown se mulțumesc cu dezvăluiri senzaționale despre viața de familist a lui Iisus Hristos. În fine, noua cultură de masă se adresează nu numai așa-numitului middle man, ci și persoanelor care consumă, cu nesaț, bogata literatură legată de spiritism, parapsihologie, chiromanție, numerologie, astrologie etc. și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cenzori, securiști etc. veghea la puritatea ideologică a spectacolului și scotea replici, cuvinte, scene întregi. Numai că, în spectacolele propriu-zise, cum ar fi putut cenzura gesturile actorilor, intonațiile acestora, pauzele semnificative dintre cuvinte? Din acest punct de vedere, cu totul senzațional mi s-a părut un spectacol al trupei „Divertis” din anii ’80, pe vremea când se întrerupea mereu electricitatea. Spectacolul începea pe întuneric cu replica: „Cine a stins lumina?”, iar răspunsul era „E stinsă de la tablou!”. Doar că, în momentul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de-a rândul. Tonul surâzător, de badinerie, este acela care convine cel mai mult comediografului, cum se întâmplă în sprințara idilă Dragoste de cioban. În schimb, Lizi („Convorbiri literare”, 1894) este o melodramă întocmită după regulile genului (lacrimi, taine, dezvăluiri senzaționale). P.-M. e un scriitor cu lecturi moderne, un admirator, probabil, al dramaturgiei scandinave, al lui H. Ibsen îndeosebi. Piesa Lizi poate fi raportată la Hedda Gabler. De asemenea, unele analogii se pot face între Pământ (1910) și Strigoii; conflictul
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
Alex. Ștefănescu, Alexandru Philippide sau Visul ca viață, RL, 1990, 15; Regman, Nu numai, 200-202; Negoițescu, Ist. lit., I, 306-308; Alex. Ștefănescu, Alexandru Philippide, RL, 1992, 38; Lovinescu, Unde scurte, III, 9-13; Constantin, Complicitatea, 52-57; Pop, Recapitulări, 160-170; Constantin Cubleșan, Senzațional și fantastic, ST, 1995, 4-5; Dicț. analitic, I, 65-67, II, 75-76, III, 95-97, IV, 159-160, 406-408; Mănucă, Perspective, 101-106; Dicț. esențial, 657-661; Popa, Ist. lit., II, 362-368; Alex. Ștefănescu, Alexandru Philippide, RL, 2002, 37; Ioana Lipovanu, Eseistica lui Alexandru A
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
în periodice. Constatarea unui ocnaș că „viața e o glumă proastă” ar putea fi luată drept moto al scrisului acestui prozator, de unde și atitudinea lui hâtră, nonșalantă chiar și atunci când relatează întâmplări dureroase, triste, revoltătoare. Axate exclusiv pe spectacular și senzațional, romanele sunt abordabile numai din punct de vedere tematic. În Domnița Viorica (1905), protagonista, tânăra soție a unui boier lipsit de scrupule și nemilos, își asumă responsabilitățile de diriguitoare a moșiei și satului, purtându-se omenește cu toți. E divinizată
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
moravurilor americane doar imaginea unui teribilism infantil. „Romanul popular” Cuza-Vodă (1912, semnat C. Fulger) ori, mai târziu, Eroii lui Mihai Viteazul (1932) constituie perigeul involuției literare a autorului. Într-un surogat de literatură el abuzează, din necesități comerciale, de elementul senzațional ieftin. Apreciind, inițial, calitatea, noutatea umorului, verva și ușurința de a povesti și imagina, folosirea cu oarecare succes a „logicii absurdului”, înțelegerea și duioșia cu care P. se apropie de cei umili și nefericiți, capacitatea de a pătrunde și reconstitui
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
cenușiului exasperant sau al negrului sordid, ceea ce consonează cu alegerea universului închis ca spațiu de desfășurare a acțiunii. Transpunerea ficțională presupune o documentare atentă, dar și permanenta grijă de a o depăși prin încapsularea parabolică, uneori cu derivații de factură senzațională. Tehnica de compoziție a scrierilor, majoritatea transpuse scenaristic sau articulate pornind de la scenarii de film, este puternic cinematografică, uneori în dauna închegării epice: autorul pare a turna cadru după cadru, îmbină gros-planul și filmarea cu încetinitorul, prinde foarte bine, și
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
pentru filmul Prea târziu, dar este și scheletul romanului omonim. În realitatea subpământeană a minei din Fundesac au loc o serie de crime și textul se organizează sub forma unei anchete. Rezolvarea presupune recurgerea la un deloc binevenit efect de senzațional: ucigașul nu e racolat dintre cei care alcătuiesc fauna sordidă a locului (personaje reușite ar fi Îngeru’ sau omul cu caprele), ci este „subomul”, creatură cu aspect de maimuță, ins tarat psihic, refugiat pentru totdeauna în mină. Nu parabola, destul de
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
Tunsul, Miu Cobiul, Bujor, Codreanu ș. a. m. d.), editate și reeditate neistovit până târziu, după 1900. Ținând de traseul comercial al scrisului, aceste broșuri respectau un tipar: întruparea simplistă a conflictului dintre bine și rău, idealizarea „bunilor”, exploatarea excesivă a senzaționalului, aglomerarea, previzibilă și de rău gust, a scenelor tari, tenebroase, cu violențe, omoruri etc. P., care a fost comparat cu Ponson du Terrail și a avut la rându-i numeroși imitatori autohtoni (Panait Macri, Ilie Ighel-Deleanu ș.a.), fusese citit cu
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
și tragedii. Sfârșitul e paradoxal: eroul, om plin de calități, este „judecat” și ucis de un ins decăzut, inferior, purtător de cuvânt al opiniei publice. E la P. un amestec de inteligență și atitudine naivă, teribilistă, accentuată de recursul la senzațional, la personaje exemplare (mai cu seamă în cazul femeilor), înconjurate de stârpituri sau de caricaturi, iar la nivelul textului, prin inserări de scurte comentarii șmecherești, uneori numai de dragul de a le face. Poate gustul pervertit de rețetele literaturii de consum
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
aducând-o în Paris numai să facă nuntă, au aflat pricină că ar fi fost mică dă zile, și au stricat logodna, și o au trimis-o înapoi la Ișpaniia”), nunțile ori cumetriile ce implicau cumva persoana lui Mavrocordat, știrile senzaționale („Într-acest an în luna lui noiemvrie, s-au întâmplat preasfințitului patriiarh al Țarigradului, kir Ierimii, mare și primejdioasă întâmplare...”) și reviziile financiare organizate în întreaga împărăție. Mare amator de lexic neologic (lecturile sale din „diarii” și din calendare îi
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
figură de autor cu informația la zi. Pentru acest scriitor de factură barocă - la care curiozitatea nu mai înseamnă, ca la predecesori, doar iscodire - spațiile exotice, Orientul prezintă o atracție deosebită. Zona aceasta, trăitoare sub semnul fabulosului, îi oferă subiecte senzaționale și îi prilejuiește fastuoase parăzi de savanterie istorico-geografico-lingvistică. Cronicarul se delectează procurând tălmăcirea câte unei sintagme exotice („Șăhdahud-han Dăgăstanleas, care tâlcuindu-să să zice lăcuitoriu în munți”) sau coborând în istorie pentru a urmări succesiunea stăpânirilor politice fixată în toponimie: „acest
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
se numără și prozatorul Vintilă Horia, care tipărește o suită de articole doctrinare (Despre moartea scriitorilor, Criza culturii franceze, Noul sens al „gândirismului”). În anul 1944 Elena Bacaloglu semnează un lung serial dedicat lui Dostoievski - însemnări în care domină nota senzațională, alături de un acid ton polemic, incriminând panslavismul. E semnalată apariția traducerii integrale, datorată lui Al. Popescu-Telega, a romanului Don Quijote de Cervantes și se vorbește despre Din jale se întrupează Electra, tălmăcire din Eugene O’Neill făcută de Petru Comarnescu, piesa
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
plasată în anii ’50, în toiul „obsedantului deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de plecarea din țară, Copiii Domnului, un microroman ori
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]