5,139 matches
-
încerce să-i reprezinte formele și variațiile esențiale. Anumite fenomene sunt clasificate drept scaune, revoluții, sau guvernări democratice. Pentru a putea face aceasta, se iau în considerare numai unele aspecte ale obiectului de investigat și sunt ignorate toate celelalte detalii senzoriale care sunt apreciate ca irelevante pentru scopul clasificării. Altfel, gama de date devine prea amplă, iar înțelegerea imposibilă. Aceeași logică se aplică științei. Teoriile sunt construcții artificiale oferite de oamenii de știință pentru a putea înțelege universul din jurul nostru prin
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
valorile unor variabile operaționalizate, că măsurările acelor valori conțin diferite grade de eroare și că inferența statistică din acele măsuri se bazează doar pe probabilități. Opinia lor este că există foarte puțin material de extras din domeniul imperfect al informațiilor senzoriale. Putem recunoaște ușor această opinie ca reprezantând o poziție metafizică și, ca atare, poate fi supusă aceleiași critici pe care o aducem tuturor celorlalte raționamente ale metafizicii. Nu există o poziționare superioară a cunoașterii empirice, independentă de universul complex pe
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
alb și tot atunci se produce debutul editorial, cu volumul Lumea care nu moare. Voce lirică individualizată dintru început prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este o senzorială, care transcende însă materialitatea și efemeritatea senzațiilor, trăgându-le în trăiri spiritualizate, e și o sentimentală cenzurată prin luciditate și prin construcția riguroasă. Cu aceste mijloace creează în Lumea care nu moare un univers populat de „păsări de zăpadă” și
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul obținerii unei relații mai subtile între nivelul semnificat și nivelul semnificant este evidentă. Și în alte incursiuni critice - Desenul din praf. Idei, autori, cărți (1998), Chipul din apă. Între conceptual și senzorial (1998), Narrative Poetry. The Mythical Mode (2001), Dicționar SF (A-F) (2003), Dramatic Poetry. The Mythical Mode (I, 2003) ș.a. - P. evidențiază „gândirea mobilă și mereu asociativă”. Analiza critică, niciodată superfluă, trimite la autori din spațiul anglo-american sau din cel
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
Theory of the Novel, Iași, 1991; Proza comportamentului, Iași, 1992; The Romanian Novel, Iași, 1992; The American Novel, Iași, 1993; Poetics ef the Novel, Iași, 1997; Desenul din praf. Idei, autori, cărți, Iași, 1998; Chipul din apă. Între conceptual și senzorial, Iași, 1998; Narrative Poetry. The Mythical Mode, Iași, 2001; Dicționar SF (A-F), Iași, 2003; Dramatic Poetry. The Mythical Mode, I, Iași, 2003. Repere bibliografice: Magda Ursache, Cu cărțile sub vremi, CL, 1999, 6; George Bădărău, Analiza povestirii, CL, 1999
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
buzele palide de femeie/ și glasu-i moale ca o deschidere de petale -/ am întrebat-o: cine ești? tu ești?/ și mi-a răspuns: eu sunt!” Exasperat de amprenta telurică a condiției umane, într-o lume în care perfecțiunea și concretul senzorial se exclud reciproc, poetul închipuie ca refugiu împotriva angoasei existențiale un tărâm fabulos, Baaadul, locul „transcendenței desăvârșite a morții”, în care devenirea este abolită. În cetatea imaginată, poetul nu este de găsit nici printre vii, nici printre morți, pentru că Baaadul
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
nou curs al societății și istoriei. Categoria centrală este cea de rațiune, considerată nu doar ca acea facultate producătoare de cunoaștere rațională, emancipată de superstiții, prejudecăți, revelații sau ideologii și bazată pe experiență și experimentare, pe fapte empirice și date senzoriale, ci și ca sursă institutoare a raționalității în organizarea socială. Forma pe care ar trebui să o ia cunoașterea rațională este știința, adică acea cunoaștere pozitivă a legilor naturii și societății, a întregului univers, care poate fi continuu și progresiv
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
irupție a lirismului. Debutul, valoros literar prin forță și prospețime, printr-un limbaj poetic în care simplitatea melodioasă și copilărească se îmbină cu un metaforism neașteptat, este uneori spectaculos prin acuitatea percepției concretului, mai ales în imaginile combustiei, ale „arderilor” senzoriale: „arde tot pământul unde trec băieții”, „și pân-la roșu arde viața mea” etc. (Cântec cu toată gura, Sărbătorile aerului). Gabriel Dimisianu plasează aceste „cântece” trădând o „sete frenetică de viață” într-o direcție contrară aceleia a generației din care face
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
din concepțiile lui J. Fr. Herbart, ale pozitivismului lui A. Comte, ale empirismului lui H. Spencer și ale filosofiei lui Schopenhauer. M. pleacă de la ideea că orice judecată directă asupra fenomenelor naturii trebuie să se bazeze pe date concrete, accesibile senzorial. Era de părere că filosofia se întemeiază pe legi desprinse din observarea directă a naturii. Cât despre metafizică, a considerat că rezultatele ei trebuie să fie supuse, cu timpul, verificărilor științei, convins că numai experiența și practica sunt capabile de
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
o „exaltată intensificare a vieții”, specifică nevrozaților, dintr-o „sensibilitate vibrantă, bogată”, de unde „beția de senzații”, „vârtejul patimilor violente”, toate exprimate într-o formulă destul de personală, care „îmbină fastul, bizareria, decorativismul rafinat”, specifice simbolismului, într-o „tentativă de a spiritualiza senzorialul”. Cu unele excepții, cronicarii teatrali i-au apreciat piesele, evidențiind efectul de verosimilitate, susținut de mai multe personaje, caracterizate cu siguranță, de ascuțimea observației, de dialogul viu, colorat, fără artificii. Au fost semnalate „calități pur teatrale” în construcția dramatică, dar
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
sunt două: refuzul oricărei forme de mimesis și autonomizarea limbajului. În poemul modern, peste o „realitate dezarticulată sau sfâșiată de violența fanteziei” se stratifică irealități discreționare, expuse într-un limbaj disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă”, o „interacțiune de inteligibilitate și fascinație”. De la Rimbaud și mai ales de la Mallarmé încoace, poemul nu mai exprimă conținuturi univoce; lansează enunțuri plurisemice sau
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
decât celelalte mame, dar, mai ales, pe plan nonverbal, se plasează mai des la înălțimea copilului (de exemplu, îngenunchează) pentru a comunica cu el. În acest fel, ele stabilesc un mod de dialog special, care aduce în joc tot arsenalul senzorial al comunicării: mimică, gesticulație, atingere, cuvânt, mirosuri. Pe scurt, ele favorizează o comunicare pe mai multe canale, care dă copilului senzația că este ascultat cu toată atenția. Cei mai străluciți copii sunt, la început, mai favorizați decât ceilalți. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
care nu era nici ea un personaj creat de vreun romancier: „De la bun început, Marilyn procedează altfel decât toată lumea. Ea îndrăznește totul. Îndrăznește să-și arate sânii, rotunjimile spatelui, pântecele frumos arcuit...” Ea îndrăznește! Când este vorba despre seducție, stimularea senzorială are întotdeauna efecte mai bune decât lucrurile grijului dozate, ca la farmacie. A seduce înseamnă a te interesa: procesul de armonizare Când suntem interesați de interlocutori, atitudinea noastră corporală se armonizează cu a lor. Dar un episod trăit de mine
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
concept al cunoașterii orientat spre formă. Hermann von Helmholtz, socotit cel mai de seamă cercetător german al naturii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a conceput dualitatea conținutului și a formei cunoașterii în termenii distincției dintre experiențe senzoriale, care iau naștere prin acțiunea stimulilor asupra organelor noastre de simț, și concepte, care sunt create pentru a coordona și a sistematiza aceste experiențe. Tocmai necesitățile unei coordonări și sistematizări tot mai eficiente a datelor senzoriale orientează imaginația conceptuală precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
termenii distincției dintre experiențe senzoriale, care iau naștere prin acțiunea stimulilor asupra organelor noastre de simț, și concepte, care sunt create pentru a coordona și a sistematiza aceste experiențe. Tocmai necesitățile unei coordonări și sistematizări tot mai eficiente a datelor senzoriale orientează imaginația conceptuală precum și selecția produselor acesteia. Schimbările care au loc în fundamentele unei discipline științifice sunt, în primul rând, consecința invenției și selecției conceptelor. Relația dintre conținuturi senzoriale date și concepte create va fi caracterizată drept o relație dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Tocmai necesitățile unei coordonări și sistematizări tot mai eficiente a datelor senzoriale orientează imaginația conceptuală precum și selecția produselor acesteia. Schimbările care au loc în fundamentele unei discipline științifice sunt, în primul rând, consecința invenției și selecției conceptelor. Relația dintre conținuturi senzoriale date și concepte create va fi caracterizată drept o relație dintre ceea ce este desemnat prin semne și semne. „Un semn - sublinia Helmholtz - nu trebuie să aibă nici o asemănare cu acel obiect al cărui semn este. Relația dintre cele două se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al cărui semn este. Relația dintre cele două se limitează la faptul că același obiect, care acționează în aceleași împrejurări, cere același semn și că deci semne diferite corespund întotdeauna unei acțiuni diferite.” 16 Coordonarea univocă epuizează relația dintre datele senzoriale și construcțiile conceptuale. Relația nu este una de reflectare, de oglindire, și nici una de natură genetică. Ca și conceptul kantian al cunoașterii, acest concept metodologic al cunoașterii orientate spre formă a fost elaborat printr-o distanțare clară de ideea empiristă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tradițională a derivării conceptelor din datele primare furnizate de organele de simț. Tema a căpătat un profil deosebit de pregnant în reflecțiile metodologice ale lui Albert Einstein. Einstein a formulat un punct de vedere clar articulat asupra relației dintre lumea impresiilor senzoriale și lumea construcțiilor conceptuale. Prima afirmație a lui Einstein a fost aceea că noțiunile fizicii teoretice, ca de altfel toate conceptele noastre, nu pot fi derivate din experiențele senzoriale, așa cum au crezut unii gânditori empiriști din trecut. Între experiențele senzoriale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un punct de vedere clar articulat asupra relației dintre lumea impresiilor senzoriale și lumea construcțiilor conceptuale. Prima afirmație a lui Einstein a fost aceea că noțiunile fizicii teoretice, ca de altfel toate conceptele noastre, nu pot fi derivate din experiențele senzoriale, așa cum au crezut unii gânditori empiriști din trecut. Între experiențele senzoriale și concepte există „o prăpastie logică”. Faptul că acest lucru nu a fost mult timp recunoscut s-ar putea datora împrejurării că atât conceptele gândirii comune, cât și cele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
senzoriale și lumea construcțiilor conceptuale. Prima afirmație a lui Einstein a fost aceea că noțiunile fizicii teoretice, ca de altfel toate conceptele noastre, nu pot fi derivate din experiențele senzoriale, așa cum au crezut unii gânditori empiriști din trecut. Între experiențele senzoriale și concepte există „o prăpastie logică”. Faptul că acest lucru nu a fost mult timp recunoscut s-ar putea datora împrejurării că atât conceptele gândirii comune, cât și cele ale științei, funcționează cu mult succes în coordonarea și sistematizarea diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prăpastie logică”. Faptul că acest lucru nu a fost mult timp recunoscut s-ar putea datora împrejurării că atât conceptele gândirii comune, cât și cele ale științei, funcționează cu mult succes în coordonarea și sistematizarea diferitelor domenii ale experienței noastre senzoriale. Iar cea mai simplă explicație a eficienței lor este cea genetică. Tocmai deoarece multe concepte sunt atât de eficiente în coordonarea experiențelor noastre senzoriale, deoarece trecerile de la anumite concepte la anumite experiențe senzoriale și invers au devenit obișnuințe adânc înrădăcinate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cele ale științei, funcționează cu mult succes în coordonarea și sistematizarea diferitelor domenii ale experienței noastre senzoriale. Iar cea mai simplă explicație a eficienței lor este cea genetică. Tocmai deoarece multe concepte sunt atât de eficiente în coordonarea experiențelor noastre senzoriale, deoarece trecerile de la anumite concepte la anumite experiențe senzoriale și invers au devenit obișnuințe adânc înrădăcinate, ideea că primele ar fi derivate din ultimele prin abstracție ne poate apărea atât de firească 17. A doua afirmație a lui Einstein este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și sistematizarea diferitelor domenii ale experienței noastre senzoriale. Iar cea mai simplă explicație a eficienței lor este cea genetică. Tocmai deoarece multe concepte sunt atât de eficiente în coordonarea experiențelor noastre senzoriale, deoarece trecerile de la anumite concepte la anumite experiențe senzoriale și invers au devenit obișnuințe adânc înrădăcinate, ideea că primele ar fi derivate din ultimele prin abstracție ne poate apărea atât de firească 17. A doua afirmație a lui Einstein este că dacă conceptele nu sunt abstrase din datele senzoriale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
senzoriale și invers au devenit obișnuințe adânc înrădăcinate, ideea că primele ar fi derivate din ultimele prin abstracție ne poate apărea atât de firească 17. A doua afirmație a lui Einstein este că dacă conceptele nu sunt abstrase din datele senzoriale, ci sunt, dimpotrivă, invenții libere ale minții omenești, rezultă că ele vor putea fi întotdeauna înlocuite cu altele, care funcționează mai eficient în sistematizarea unui anumit domeniu al experienței. Ceea ce se poate vedea foarte bine în dezvoltarea istorică a gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Kant18. Din punctul de vedere al interesului pentru elaborarea unui concept al cunoașterii orientat spre formă fundamentală este sublinierea că, independent cât de bine ar fi adaptate conceptele propuse de oamenii de știință pentru ordonarea unei mase de experiențe senzoriale, relația dintre ele și aceste experiențe este una de coordonare între entități distincte, disparate din punct de vedere logic. Caracterizând „independența logică a conceptelor față de experiențele senzoriale”, Einstein scria că „nu avem de-a face aici cu o relație cum
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]