1,310 matches
-
clintiseră dintre tejghelele și tonomatele lor, doldora de o muzică putredă, parkinsonică, și-și cărăbăneau acum trupurile angrenate în gheme uriașe către sala de proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de chei, scăpată din caraba de săpător a unui serafim, clănțăni pe parchet. În mai puțin de un minut, filmul se sfâșie de două ori. Degete conspirative sudară la loc capetele ferfenițite ale peliculei, iar la timpul cuvenit, schimbară bobinele. În semicercurile de raze trasate insesizabil în jurul intrărilor, noii sosiți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
text produs de seriile cele mai proaspete ale scriitorilor bucureșteni. Compunerea trebuie să fi fost doldora de înțelesuri ascunse, după cât de tare rânjea Guzganul. Textul era intitulat: Yagdar nu știe ce e îndurarea... Autorul său se numea, cică-se, Adrian Serafim (pe numele său de mirean Adrian N. Ionescu). Și has-Satan nu ascunse că întrevedea în dânsul o mare speranță a literaturii tinere, un fel de Rege al tuturor titlurilor ce fuseseră vreodată date la București. Automobilul rula încă în buricul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pipi al unui copil mic. De la comuna Voluntari la pădurea Băneasa, întreg Bucureștiul plutea și se ondula pe terasele Oceanului Pacific, precum cutele unui cearceaf circular, întinzîndu-se peste apele situate la trei zile navigație de formele de relief ale arhipeleagului Amiral Serafim. Într-adevăr, pe la 10,10 fără 5, dintr-o chichineață de curte aflată în centrul Bucureștilor, pe strada Dionisie Lupu, ieși un puștan înalt la stat, minunat la obraz, călcând cu pașii lui de cocostârc, nebăgători în seamă la nimica
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Chiar în acea noapte, pentru a realiza cât mai veridic butaforia zodiilor de apă, Ho diábolos mută Bucureștiul, pentru 24 de ore, (purtîndu-l ca pe un talger, într-o singură mînă), în pustietățile Oceanului Pacific, 520-525 mile sud-vest de arhipeleagul Amiral Serafim. Astfel încît, atunci când, pe la 5 dimineața, cu genele cârpite de somn, Gabriela P. Mocanu (alungată de către fermecătoare în brațele spectrului invocat ca fiind cel al Profesorului de Istoria Religiilor) călca pe dalele curții din strada Perone, pentru a tîrî pubelele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ce le zdruncinaseră și le mutilaseră anatomia, se depărtau acum ținîndu-se gât după gât, dîndu-și unul altuia replicile, în semn de jubilație, nu din Shakespeare, cum poate unii ar fi crezut, ci din Opera esoterică a aproape necunoscutului scriitor Adrian Serafim: - Yagdar nu știe ce-i îndurarea!... tună înfiorat primul bărbat, cel durduliu, arătîndu-se complet transformat în privința rafinamentului literar, cu care, de curând, fusese, cât de cât, împropietărit și în care nu scăpa ocazia să se bălăcească. - Cunoaște poveștile multor bărbați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Damian, domnului Horia Gârbea, domnului Florin Iaru, domnului Gheorghe Iova, domnului Nicolae Manolescu, domnului Mircea Martin, domnului Paul Nancă, domnului Mircea Nedelciu, domnului Z. Ornea, domnului Mihai Oroveanu, domnului Dan Petrescu, domnului Nicolae Prelipceanu, domnului Ioan Es. Pop, domnului Adrian Serafim, domnului Laurențiu Ulici, Editurii "Cartea Romînească", Editurii "Nemira", Fundației Soros pentru o Societate Deschisă - Filiala Cluj (în chip special, pentru acordarea, în anul 1995, a unei burse în cadrul programului de "Creație și traducere literară"). Fac parte din cei 20-30
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fără să știm că, de fapt, ni s-a făcut un bine neprimind cele cerute. La un călugăr dintr-o mănăstire din România veni într-o zi o doamnă, care îi arătă o carte. Era pentru copii, despre viața Sfântului Serafim din Sarov. Era scrisă în limba rusă. Doamna avea multă evlavie către sfântul Serafim și își dorea mult traducerea ei. Îl cunoștea pe călugărul respectiv, știa că știe limba rusă și îl rugă să i-o traducă. El acceptă și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cerute. La un călugăr dintr-o mănăstire din România veni într-o zi o doamnă, care îi arătă o carte. Era pentru copii, despre viața Sfântului Serafim din Sarov. Era scrisă în limba rusă. Doamna avea multă evlavie către sfântul Serafim și își dorea mult traducerea ei. Îl cunoștea pe călugărul respectiv, știa că știe limba rusă și îl rugă să i-o traducă. El acceptă și se înțeleseseră ca, la o anumită dată, doamna să vină să-și ia cartea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de lucruri bune, fie că este vorba de cele rele, cu măsura cu care vei măsura tu altora, cu aceeași ți se va măsura și ție. Măsură pentru măsură. Iată și o pildă: Un înalt funcționar rus, în vremea Sfântului Serafim de Sarov, a venit în mănăstirea cuviosului părinte Serafim cu dorința de a-l vedea pe acest înțelept om al lui Dumnezeu și de a-i cere sfat și binecuvântare. Când a bătut la ușa chiliei lui, starețul i-a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rele, cu măsura cu care vei măsura tu altora, cu aceeași ți se va măsura și ție. Măsură pentru măsură. Iată și o pildă: Un înalt funcționar rus, în vremea Sfântului Serafim de Sarov, a venit în mănăstirea cuviosului părinte Serafim cu dorința de a-l vedea pe acest înțelept om al lui Dumnezeu și de a-i cere sfat și binecuvântare. Când a bătut la ușa chiliei lui, starețul i-a răspuns dinăuntru: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trei vânzătoare de la Mezeluri Mery SRL, un călugăr. Mai trec grăbiți, străpungând parcul pe diagonală, doi domni cu mape și celulare. Unul din ei poartă o cravată roșie cu picățele și își consultă ceasul. E 13:11. Drept atunci un serafim cu șase aripi, înotător al Domnului Preaânalt, pogoară în vârful ceasului defect de lângă rondul de nisip. Un scrânciob, trei sârme care ies din pământ ca niște plante științificofantastice și mosorul uriaș rămas de la ora de lucru manual a regiei naționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte pe alee. Afurisit boșorog, mormăie, depășindu-l. Sticletele zărind firimiturile de Joe, pornește glonț. Tocmai atunci dă și el cu ochii de serafim, fâlfâind în soare pe stâlpul de ceas, păzind Babilonul. Sticletele își strânge aripioarele și cade cu capul în jos la poalele Stăpânului Depărtărilor, închinându-se adânc. ─ Poruncește, Doamne! Serafimul întinde puțin vârful aripii din colțul de nord-est, foarte puțin, nefiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Joe, pornește glonț. Tocmai atunci dă și el cu ochii de serafim, fâlfâind în soare pe stâlpul de ceas, păzind Babilonul. Sticletele își strânge aripioarele și cade cu capul în jos la poalele Stăpânului Depărtărilor, închinându-se adânc. ─ Poruncește, Doamne! Serafimul întinde puțin vârful aripii din colțul de nord-est, foarte puțin, nefiind nevoie de mai mult pentru a face ca inima păsării să tremure și ea a înțelegere, iar cele voite să fie ca și împlinite. Sticletele se ridică, scutură iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atenție neștirbită, firimiturile de napolitană. Burtică galbenă, gât stacojiu, aripi albăstrii, da’ știi mata că ești frumușel? Domnul Popa gândește deseori cu glas tare. Dinspre Tei vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu mai e. Oricum, ce păzea el acolo? A început să ningă. Ninge peste găinile, șapte la număr, trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de unu și jumătate, dăduse de o cărticică uitată de vreo călătoare evlavioasă, Scopul vieții creștine. Cum drumul era lung și autobuzul abia mergea, avu timp să studieze în amănunt ceea ce se vădi a fi o broșurică cu viața Sfântului Serafim de Sarov, însoțită de memoriul lui Motovilov. Cărțulia avea chiar și o ilustrație cu sfântul, la coliba lui din taiga, tăifăsuind cu o namilă de urs. Așa aflase Sandu, de la Sfântul Serafim citire, că e bine să ai întotdeauna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vădi a fi o broșurică cu viața Sfântului Serafim de Sarov, însoțită de memoriul lui Motovilov. Cărțulia avea chiar și o ilustrație cu sfântul, la coliba lui din taiga, tăifăsuind cu o namilă de urs. Așa aflase Sandu, de la Sfântul Serafim citire, că e bine să ai întotdeauna la tine câțiva pesmeți, când te prinde tristețea să-i ronțăi pe îndelete și să prinzi inimă, și de atunci urma întotdeauna acest sfat. Așa se face că avea mereu prin buzunare pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ar fi fost bine ca unul dintre invitați să explice ceva pe Înțelesul doamnei. De exemplu, că ceva mare nu poate intra În ceva mic. De obicei. Parc-o văd pe Dana redactor la „Viața spirituală”, seamănă mult cu Radu Serafim cu pipă. Ori cu Paul Niculescu Mizil care zice-ntr-un ziar că nu știe ce s-ar fi Întîmplat dac-am fi văzut cu toții imaginile de la Timișoara zilelor de 16 și 17 decembrie. Căci am fi văzut țăndări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Multe. Unele din ele anacronice sau ieșite din uz, altele încă destul de actuale, mai ales acolo unde teologia și practica creștină au știut să păstreze tradițiile mitologice imemoriale. - Bunăoară? întrebă, zâmbind amuzat. - Bunăoară, alături de îngeri și îngeri păzitori, puteri, arhangheli, serafimi, heruvimi. Ființe prin excelentă intermediare. - Intermediare între conștient și inconștient. - Evident. Dar, și între natură și om, între om și divinitate, rațiune și eros, feminin și masculin, întuneric și lumină, materie și spirit... Se trezi că râde și se ridică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că Eminescu s-a prăbușit la 33. Kafka, la 41, Baudelaire, la 46... Epuizasem toate cuvintele. Pentru Rusalin n-am mai avut decît o literă, atîta. Litera veche, neagră, din lemn a tipografiei Mănăstirii Neamț, dăruită mie cîndva de părintele Serafim (ce-o mai fi facînd?) și folosită ca press-papier. Poate ți-o trebui la ceva, Russ. Eram mulțumită de roman? Nu-s atît de canalie. O spun ca Ernesto Sábato. Răspund cum a facut-o el, în Abadon exterminatorul, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu știu! Nu-s eu, don' plutonier!" Țăranii rămași în antreu se uitau unii la alții, uluiți, și din când în când la jandarmul care stătea în ușă, nemișcat, parc-ar fi fost de lemn. De-abia într-un târziu Serafim Mogoș, om cu cinci copii, cărunt pe tâmple și cu o privire de înțelept, ridică glasul: ― Măi fraților, spune care ai furat, mă, să nu ne omoare pe toți fără vină! Se jurară care de care că el nu. Apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când aci veneau toți cu toate durerile, și cei din Lespezi, și cei din Vaideei și Bîrlogu, întocmai ca și cei de la Gliganu sau de la Babaroaga, fără a mai pomeni pe cei din Ruginoasa, care erau în Amara ca acasă. Serafim Mogoș, cu tâmplele cărunte și cu ochii cuminți, povestea ce-a pătimit de la jandarmi. Vorbind, însă, nu se uita la oameni, ci undeva departe, parcă s-ar fi jeluit unui judecător drept. Un copil îl ținea de mână și se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vesel ca un fluture alb lângă un pom bătrân. Toți cunoșteau întîmplările, că doar s-a dus vestea anchetei în toate satele, mai erau de față vreo trei dintre cei bătuți, printre ascultători, și totuși luau seama de jelania lui Serafim, parc-ar fi auzit întîia oară o poveste nemaipomenită sau parcă s-ar fi complăcut în evocarea unor suferințe care le răscoleau sufletele. Ignat Cercel, mai tânăr ca Mogoș de ani, dar la înfățișare mai bătrân, cu priviri de câine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a zăcut două săptămâni și a rămas cam beteag pentru toată viața. Ca să șteargă mai bine urmele mâniei lui Toader, Leonte Orbișor, mic, cu glas ascuțit, cu fața vioaie, găsi cu cale să observe împăciuitor: ― Am pătimit și eu cu Serafim și cu ceilalți laolaltă, dar mă întorc și zic: stăpânirea ce să facă dacă e furt? Și de ce să fure munca altuia hoții? ― Așa e, vezi bine!... Să nu fure! ziseră câțiva, dând din cap. Se făcu o mișcare nehotărâtă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tăcere greoaie. Se auzeau de afară tropotele jucătorilor, scârțâitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. După un răstimp apoi răsună, de la tejghea, strigătul cârciumarului către un ajutor duminical, băiat mare și prostănac: ― Băă, n-auzi?... O jumătate pentru Serafim Mogoș, înțelegi?... Na, du-i-o, fire-ai al dracului de nătăfleață! Glasul acesta zgârietor risipi încurcătura oamenilor și Luca, parcă și-ar fi recăpătat brusc graiul, vorbi mai tare: ― Așa ați făcut mereu și d-aia nu ne mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Apoi cu boierii te învoiești oriunde, dacă ești supus și ascultător, răspunse Petre. Răspunsul nu-i plăcu lui Ignat, deși clătină din cap aprobativ. ― Omul cât poate tot rabdă, că altfel ar trebui să-ți iei lumea-n cap! observă Serafim Mogoș, amărât. Atunci Ignat, apropiindu-se mai tare și cu glas mai scăzut, parcă n-ar fi vrut să-l audă toți, urmă: ― Despre pământuri n-ai aflat nimic, Petrică?... Pe aici se aude că vodă vrea să împartă moșiile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]