3,720 matches
-
preface că îl crede pe emițător“, și ambii se încearcă în „a supraviețui prin cuvânt“, căci viața e luptă, paradoxist rezolvându-și necunoscutele ecuației gordiene și prin „antiluptă“, angajând chiar clasic-statuara comparație: «Ca două animale de luptă / care - în loc să se sfâșie - încep să valseze. / Spre nemulțumirea publicului plătitor, / însetat de sânge.» (Risipitorul de hârtie, p. 6). Grija auctorial-esențială și ruga către Dumnezeu privesc perechea primordială a lirismului, Poet-Adamul - Poeta-Eva, spre a rămâne „neatinsă de păcat“, spre a nu fi alungată din
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
întreaga lume; Pasărea de foc este iubirea; Poem nocturn; Închide ochii, o lacrimă te vede, păstreaz-o !), cu efect de întuneric (Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare; Revenirea; A fost un vis sau doar frânturi străfulgerate? ; Un fulger a sfâșiat cearșaful cerului; Frica, întotdeauna frica), dar și cu efect al cunoașterii de sine, ca și cum privești cu afecțiune și implicare sentimentală spre cititul bibliei. Ne regăsim în cerul de dincolo de cer. Să ascultăm vântul și cântecul florilor, dincolo de luntrea visului ! După ce
DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370736_a_372065]
-
pătimaș, ca să sufere cel nevinovat, chibzuiește din timp, ca cel nevinovat să nu sufere pe nedrept în locul potopului pe care l-ai dezlănțuit, ar fi fost mai bine să te fi azvârlit ca un leu asupra oamenilor, să-i fi sfâșiat; în locul potopului pe care l-ai dezlănțuit, ar fi fost mai bine ca foametea să fi pustiit țara; în locul potopului pe care l-ai dezlănțuit, ar fi fost mai bine ca ciuma', venind pe neașteptate să fi bântuit printre oameni
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
și pas cu pas E apa mai aproape... Puține clipe-au mai rămas Sperând să se adape... Lupoaica s-a cabrat mortal Și pieptu-l luă în gheare Și gâtul-n colții de metal Al bietei căprioare. Și inima i-a sfâșiat Agonizând în sânge, Privirile i-au sângerat Și-n clipa morții plânge... Mai are vreme a-și vedea În pieptu-i ce se zbate, Prin aburii ca o perdea, Cum inima îi bate... Un ultim zvâcnet viu, plăpând, Suflarea cea din
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
slujba lui Laban despre care el mai târziu avea să declare: ,,Iată, am stat la tine douăzeci de ani ; oile și caprele nu ți sau stărpit, și n-am mâncat berbeci din turma ta. Nu ți-am adus acasă vite sfâșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele ; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, și-mi fugea somnul de pe ochi
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ISTORIA NU UITĂ! Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Să sfâșie vor trupul țării, Cum au făcut-o și-ntrecut. Dar n-am uitat costul trădării Și suferința ce-am avut. Voi vreți acum hulpave fiare, Doar prin tertipuri, ca de hoți. Să luați Ardealul ,voi,în gheare, Și să goniți românii
ISTORIA NU UITĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369761_a_371090]
-
cercetașul tresari. Grupul lui nu mai există, el era singurul răspunzător, dar avea să fie primit în alt grup dacă ducea angarul în cuib. Ochii creaturii aveau să-i folosească A-Mei la accelerarea procesului de înmugurire. O explozie apropiată, sfâșie una dintre aripi, făcându-i să se rostogolească de câteva ori în aer, gata de prăbușire. Sângele angarului împroșca fierbinte fruntea cercetașului, gâlgâind la fiecare zvâcnire a aripii sănătoase. -- Cred că ultimul lucru pe care am să-l fac pe
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
următoarea poți fi mutilat sau șters de pe fața pământului. Poate că nici atunci nu ar fi o dramă prea mare, însă gândul că celor dragi de lângă tine li s-ar putea întâmpla asta în orice moment, îți macină ființa, își sfâșie sufletul. Bunurile materiale în sânul cărora îți duci existența pot dispărea într-o clipă, iar ție nu-ți rămâne decât să te bucuri că mai ești încă în viață. Pentru cât timp? Nimeni nu poate ști.Războiul este iadul pe
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
totalitate și subjugarea evreului în brațele morții. Condiția de om fusese distrusă, iar Maor avea în fața ochilor doar trupul lui Gavriel zăcând pe pământ. Scena îl îngrozise și îi era imposibil să se mai gândească și la altceva. Se simțea sfâșiat pe dinăuntru, de parcă cineva îi smulsese sufletul”. Viața în lagăr era de neimaginat: „Nu aveai voie să pui întrebări, nu aveai voie să vorbești, nu aveai voie să ridici privirile și nici măcar să gândești.” Pe scurt, naziștii îi aduseseră pe
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
repede niște poze într-un film cu intâlniri petrecute în parcuri pe iarbă, pe ape, printre copacii arcade peste alei gara îmi seamănă de multe ori cu o gură de lup flămând ce inghite trenuri precum niște miei clipele sunt sfâșiate pașii nostrii mușcați de moliile timpului îmbrac straiele străduțelor pe care împreuna ne-am plimbat mă înfășor bine cu zebra pe care unul spre celălalt am alergat orașul nu-l mai iubeam până la tine acum parcă eu sunt vânat găsind
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]
-
vedea, o podidea plânsul din senin. Evita să o vadă mama, devenită absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, după dispariția bătrânului. Uneori, când nu mai rezista durerii, o întreba: - Mamă, mi-e dor de tata de mi se sfâșie sufletul. Îl caut peste tot, dar nu-l găsesc nicăieri. Unde este, mamă, de ne-a abandonat tocmai acum când aveam nevoie de el? - Unde să fie, mamă? A plecat la noua lui casă și mă așteaptă să merg să
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
desfrâu, că nu-i mai cuprinde brăcinaru-n brâu. Înzorzonați în uniforme roșii, galbene, violet, portocalii au ajuns la tribune gândacii colorați cu agramaticale platforme, din care nu ști să alegi, că au spurcat vestmintele neamului: ițari, zăvelci, bundițe, ii. Au sfâșiat societatea în bucăți; unele mai mici, altele mai mari, după cum au fost de puternici în teritoriu baronii locali. Uniformele lor de gândaci au fost colorate pe regiuni în tablouri abstracte, foarte dibaci, că numai la noi se pot petrece minuni
GÂNDACII COLORAŢI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370223_a_371552]
-
veșnicii mă sbat și mă întorc Să prind de cer și aprig să-l sugrum. Aceleași ape vrăjile îmi torc Și stau golaș în veacuri și în drum. Bolnav mi-e iadul plin de mucegai Săracă fierăria de cătuși, Mă sfîșie mînia ca un scai Și blestem pe Isus de după uși. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 4 din noiembrie 1943 CUVINTELE MELE Cuvintele mele moi ca niște bureți Duceți-vă unde vreți, Unde vă place, unde vi se pare, Eu
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
care l-au ajutat... Și au sperat... Dar ceața dezamăgirii i se învălui pe ochi când văzu ieșind la iveală numai copaci rupți, crengi uscate, rupte, iar printre ele... schelete... schelete... Privi cufundat în fioroasa și misterioasa tăcere. Prelunga tăcere...sfâșiată ușor de clipocitul șuvoaielor din fundul prăpastiei. Începu să strige disperat: - Unde sunteți voi, frați de suferință? Unde ești, alunule? Și voi, falnici brazi? Ecoul transmise întrebările din stâncă în stâncă, până în hăul prăpastiei, dar răspunsul îl dădu doar clipocitul
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
o spune cel mai credibil, mi-a subliniat un prestigiu mai mult față de această tânără Anna, care dă foc scenei când urcă pe ea, în sensul nu de a o umple de răcnete și sărituri năuce, ci de a-i sfâșia monotonia lansând cântece pe șiruri, pe terase melodice, ca o valsare într-un vis, nu ca o zguduială, într-o înțepare! Și e tânără, o frumoasă tânără de azi, care însă cântă nezvârlind la vechituri cântecul de ieri! Vom mai
ANNA. VEŢI MAI AUZI DE EA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353533_a_354862]
-
să văd ce face gardul și, când colo... a dispărut. Cu pari, cu sârmă, cu tot. --Și târla? --Nu. Târla e la locul ei. M-aștepta cu vreo patru malaci, toți cu ciomege și mai mulți dulăi, gata să mă sfâșie. --Atunci, ai sărit la ei. Ai dat cu coasa? --Se poate, dom’ primar? Sunt om pașnic, respect legile țării. Nu ridic împotriva nimănui, nici măcar un deget. --Și, ai discutat cu cineva? --Aș fi vrut, dar... puteam să mă apropii? --Încurcată
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
stat de drept? Mofturi! Dacă pune Bucluc mâna pe capitalul ăsta politic, atrage și propteaua lui conu Mișu, iar eu sunt în aer. În cazul acesta...îl bag pe vice la înaintare, că el a-ncurcat borcanele, el să-l sfâșie pe Bucluc, el trebuie să-l mănânce cu fulgi, cu...Cu-cu! Ăsta se zbate să mă mănânce pe mine...E groasă...vorba lui! Așa se perpelea primarul Bățălău în cazanul cu smoală al problemelor complicate de Mărășteanu. La fel
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
În sera lor de frumuseți , Poeții ... Se ascundeau în Helicon . Treceau în râuri de sublim , Cu zâmbetul bonom . Muzele soarelui , Ispite... Se adunau în cercuri de lumină Și mângâiau frumoși cadeți , Poeți . Dar ei ... În desfătarea mută , Privind nebuni - Și sfâșiați de dor , De-o mângâiere sau o vorbă Se aruncau în dulce slovă , Că au iubit în Helicon. Parca si eu trăiesc acum Prin marele amor, Am pana prinsă de un dor În gândul meu - De dor Homeric , Am muza
MUZA MEA DIN HELICON de PETRU JIPA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354426_a_355755]
-
mare preț al unei iluzorii fericiri ... Din propriul univers concentraționar, al iubirii-templu, al iubirii „la cota zero”, fără ecou, dar și fără putință de evadare, Elena - corespondent ideatic al meșterului Manole - se înalță către ideal îngropându-și strigătul și trupul sfâșiat în lacrima veșnică a zidirii: „Eu scriu scrisori și aștept scrisori ce nu mai vin. Încep acest jurnal ca un adăpost pentru sentimentele mele. Să nu mai stea în vânt, în ploaie, în frig, în stradă, când tu nu deschizi
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
umedă de lacrimi mă doare și floarea de măr prinsă în plin soare de mai sau de o clipă m-am învățat a plânge în inimă și ochii secați privesc fără punct fără culoare fără tihnă încețoșându-mi lumea, mă sfâșie dorul în hălci aruncându-mi-le în hăuri adânci cât viața sterpe cât deșertul Atacama și-mi ascund dezertarea în munții de gânduri negre conștientizând că până și iluziile mi le-am pierdut devenind o jucărie fără temei și inima
LIFE WITHOUT COLOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353893_a_355222]
-
pendularea între lumea în care se vorbește și lumea în care se tace (se scrie, se rescrie) demonstrează capacitatea de a conduce cuvântul cu măiestrie fie spre iubirea ca împlinire supremă (iubirea se ivește tăcând, fără zgomote urcă în noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se ivește / tăcând; neputincioși uităm / cuvinte ațipite ... te voi tăcea / cu cel mai tandru dintre necuvinte. - „Iubirea se ivește tăcând”), fie spre apocaliptice și definitive disoluții (cuvânt obosit, sfâșiat
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
doar ochii-n afară, / Încercănate idei străpung / Învelișul de solzi al mirosului scund. / Se bucură namila din labirint / Cioburi de vise când se cuprind. / Colții rupând carnea minciunii / Scriu cu noroi pe treptele lumii. / Înfing în ape drumul de solzi, / Sfâșiindu-se gândul cu rană de colți, / Durându-mă ochiul de mai dinafară, / Val peste val, se-ntrupează iar fiară / Totuși scriu cum aș mângâia piatra din nori, / Când astăzi se scrie pe duruitori, / Pe pietre-aruncate și pe tâmple fierbinți, / Adorabilă
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
mă mai vinzi / Stelei duble și fără noroace / Ca balaur pe ochi să se-nșface. / Port în mine carapace verzuie / Și durută cerneală, și cerneală cam șuie. Parcurgând cele două cărți, cititorul va constata că adorabila fiară îl seduce, îl sfâșie fără milă și, în același timp, îi reconstituie parametri arhetipali ai binelui și frumosului. Îmblânzită sau nu, poezia Cristinei Emanuela Dascălu comunică și cuminecă, iar autoarea cu siguranță încă ne rezervă alte întâlniri de taină pe tărâmul privilegiat al creației
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
ATINGERE LINĂ În apusul soarelui, în camera ta prelungă, totul este estompat, linii stranii se desenează pe sticla ferestrelor, mâinile pereților se desfac, se lungesc, se-agață, unindu-se. În această confuzie de foșnete, ceață și descompunere, umbre nebune se sfâșie, tăcerea suspină, zvâcnește, te-apasă fierbinte, ceasurile se-opresc îngrozite, pământul stratificat se stinge-n lacrimi, un fugar prizonier care-ți seamănă umblă prin tine, devorându-te. În amurgul însângerat există o clipă magică, o rază strălucitoare de lumină coborâtă
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
în tot felul și modul, de dimineața și până seara; dar ei înșiși s-au declarat învinși, ne mai având ce sa-i mai facă și se mirau că mai poate să respire, întreg trupul ei fiind de jur împrejur sfâșiat și deschis de lovituri, ei, mărturisind că un singur chin de felul acesta era suficient ca să-i aducă sfârșitul, fără să mai fie ne¬voie de atâtea alte multe chinuri. Dar fericita, ca un viteaz atlet, își reînnoia puterile prin
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]