KorAP: Find »[drukola/base=sfert & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...454 >

11,335 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

sună bizar În vocea masculină și profundă a domnișoarei Warren. — Ce vrei să spui? — Pijamale, dragă! Vreau să mă gândesc la tine În seara asta așa cum vei fi. — Cred că nici măcar n-o să mă dezbrac. Haide, e unu și un sfert! Trebuie să plecăm! Nu vei mai ajunge să iei interviul acela. Domnișoara Warren se simți rănită În mândria ei profesională. — Nu cumva ai impresia c-o să-i pun vreo Întrebare? spuse ea. Doar să-i arunc o privire și Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
veni În ajutor. În acest interval, guvernul a putut suplimenta forțele polițienești și, cu ajutorul unui pluton de soldați și a două tunuri de câmp, poliția a recucerit clădirea poștei după un asediu care a durat ceva mai mult de trei sferturi de oră. Relatarea concisă era tipărită cu litere mari. Dedesubt, cu litere mai mici, era o relatare mai amănunțită a tentativei. Domnișoara Warren rămase cu ochii pe ziar. Avu un mic frison și era conștientă că i se uscase gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pierdea niște scule atât de bune, dar era pregătit să sacrifice orice l-ar fi pus În pericol, chiar și - se gândi el, consultându-și ceasul - biletul de tren până la Passau. Trenul nu urma să plece decât peste Încă un sfert de oră, dar el nu putea să mai zăbovească În Viena atât de mult. Își aminti de expresul pe care-l văzuse de pe acoperiș expresul de Istanbul, și se Întrebă: Aș putea ajunge În el fără să-mi cumpăr bilet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sentiment de deplină siguranță, după ce scăpase peste frontieră În urmă cu cinci ani. Tovarășul lui, care conducea mașina, spărsese tăcerea pentru prima oară de la plecarea lor din Belgrad ca să-i spună „Vom fi la Buda Într-o oră și un sfert“. Până În acea clipă dr. Czinner nu Își dăduse seama că era În siguranță. Acum ușurarea pe care o simțea avea cauze cu totul opuse. Se gândea acum nu că se află la doar șaptesprezece kilometri de Budapesta, ci că mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Le conduse afară și veghe să plece În siguranță. Mica vânzoleală și zarvă se lăsă ca praful și domnul Kalebgian se Întoarse În liniștea holului. Pentru un moment, fusese ca În zilele de odinioară În plin sezon. Timp de un sfert de ceas nimeni nu se ivi. O muscă apărută timpuriu și atinsă de frig muri zgomotos, izbindu-se de un geam. Domnul Kalebgian sună În Încăperea Îngrijitoarei să se asigure că se dăduse drumul la căldură În camere și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

zău, spuse Hunter În dimineața următoare. —Așa am vrut eu, i-am răspuns. Îi adusesem micul dejun În pat și am stat Împreună deasupra plapumei, mestecând câte un croasant de la brutăria Balthazar, unde făcusem eu comandă. Pe la 8 fără un sfert, mi-a sunat telefonul mobil. Am răspuns. —Bună, Sylvie. Sunt Sophia. Ce mai faci? — Oh. Bună, am zis, un pic șocată. —Pot vorbi cu Hunter? E foarte urgent, iar telefonul lui trebuie că e Închis, că nu am putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de mână. Și acum, ce-ar fi să prindem nițel din Paris Première Înainte de culcare? În dimineața următoare, așteptându-mă ca Nina să Întârzie cu cele două ore cerute de statutul ei, treceam prin holul hotelului pe la 11 fără un sfert, când am observat-o stând Într-un fotoliu de lângă șemineu. Am recunoscut-o din pozele pe care le văzusem cu ea, făcute de nenumărații paparazzi. Era Îmbrăcată cu o jachetă cu guler Înalt care Îi ascundea jumătate din față și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Sophia era așezată cu spatele la noi, dar, fără Îndoială, ea era. Cine altcineva ar fi purtat o jachetă cu paiete aurii la ora 6 seara, Într-o galerie publică de artă? —Asta e foarte ciudat, spuse Marci. Este șase și un sfert. Nu! Stai un pic! Răspunde la telefonul mobil... Într-adevăr, Sophia vorbea acum la telefon. Se ridică și Începu să meargă spre dreapta, exact către acul din oțel. O, Doamne! Se opri chiar de cealaltă a operei de artă. Puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

zece și jumătate s-au întors la hotelul Pressman, în apartamentul 17F, unde locuiau de aproape o lună, de când se căsătoriseră. Centralistul de la hotel zice că au dat câteva telefoane între zece și jumătate și douăsprezece. La douăsprezece și un sfert au sunat la recepție și au cerut să fie treziți la ora opt. Un funcționar de la recepție confirmă că au folosit telecomanda ca să selecteze un film porno. A doua zi dimineață, la nouă, camerista i-a găsit morți. — Embolie, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Femeia deschide ușa; eu și Helen stăm în prag. Eu îi țin trusa cosmetică și stau cu o jumătate de pas în spatele ei, iar Helen își întinde degetul arătător, cu unghia lungă și roz, și zice: — Acordați-mi doar un sfert de oră, și o să aveți parte de o transformare de neînchipuit. Helen poartă un costum roșu, dar nu roșu-fragă. E mai degrabă acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

paginile sale, câștig de cauză Adevărului și Dreptății, uneori chiar în absența celei de-a treia componentă a echilibrului, Puterea. Atunci, l-am întrebat dacă n-ar fi bine să reediteze o parte din romanele publicate în urmă cu un sfert de veac, să mai reîmprospăteze memoria unor nostalgici, care, din dosul perdelelor, de la căldura și liniștea date de obediență ori de indiferență, au perceput crivățul ca pe o ninsoare liniștită a unui Crăciun perpetuu. Astăzi, la plecarea din nou spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vezi că-mi rupi capotul. Îți iau altul! Zău?! Și cu asta crezi c-ai rezolvat-o? Ce-ai face dacă n-ai avea atîția bani? M-aș simți iubit mai puțin pufnește Radu, eliberînd-o, întorcîndu-se în cameră. Peste vreun sfert de oră, cînd se reîntoarce și ea, Paula îl găsește stînd la fereastră, în întuneric, privind afară, pe lîngă draperia ferită puțin. Degeaba te-ai supărat, Radule. La mine de ce nu te gîndești? Tocmai că mă gîndesc cam mult. Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din cărămidă roșie. Un mic palat, într-un decor ireal, ca într-un basm. Cursa își încetinește mersul, iar șoferul întinde mîna și-și apropie microfonul: Tovarăși călători, anunță el sîntem la restaurantul-camping Sălcii, mai avem o oră și-un sfert pînă la Valea Brândușelor. De obicei, aici cursa face o haltă de cîteva minute. Dorește cineva să oprim? Nuuu răspund în cor pasagerii. Da, eu vreau... murmură neconvingător arhitectul, răsucindu-și gîtul să mai privească spre clădirea ce se pierde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cîteva curse, trase la peron, stau nemișcate, cu ușile închise, cu ferestrele acoperite deja de zăpadă. Un grup de muncitori, sosiți în grabă, întreabă de cursa lor. Așteptați, așteptați! vine răspunsul. Dar cursa rapidă, vine la timp? Mai e un sfert de oră, ce dracu'! răspunde nervos dispecerul. Mihai Vlădeanu, cel care a întrebat, își îndeasă căciula și-și ridică gulerul paltonului, pierzîndu-se prin viscol, în direcția gării, înainte ca Vlad, care l-a zărit, să-l mai poată opri. Intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oraș mare, ca Iași! Pînă și băuturile sînt mai fine. Chiar și la asistenta șefă am văzut în vestiar o sticlă de whisky. Dacă-mi completa foaia mai repede, aș fi prins cursa rapidă, aș fi fost acasă peste vreun sfert de oră..." *** Să mai iau o gură de cafea spune Radu în timp ce se îmbrăca grăbit. Ptiu! ce trece timpul... Fără cinci și-al tău? Da încuviințează Paula, fără să arunce vreo privire spre ceas, rămînînd mereu cu spatele lipit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am decît impresii de călătorie și ceva bani. Și eu, mai ieftin, am un lichior îi arată chelnerul o sticlă, intimidat de scăpărarea unui surîs bătăios pe buzele clientului. Mircea Emil arată cu degetul spre gura unui pahar de-un sfert, în care chelnerul toarnă, oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul. Auzi, Ovidiule, spune șoferul în șoaptă chelnerului te rog, nu mi-i îmbăta că n-am chef să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de cristal cu privirea-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere: S-or mai fi făcînd sîrbe la noi?... Cine le-o mai fi conducînd?... Își mai toarnă un sfert de pahar, îl soarbe tăcut, ca atunci cînd bei de unul singur, toarnă din nou, mai mult ca prima oară, vrea să bea, însă rămîne cu buza paharului lipită de umărul obrazului drept, oftează, apoi, încet-încet, parcă ar fi bolnav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu vodcă. Științific, n-am greșit continuă Muraru -, însă pe plan uman m-am înșelat. Cît eram la catedră și veneam la "Valea Brîndușelor" în calitate de colaborator, directorul, veșnicul aspirant la titlul de doctor în științe, pentru care muncesc măcar un sfert din inginerii tineri din cercetare și pe care și-l va lua odată cu zburatul porcilor peste zidurile Cetății Neamțului, îmi trimitea mașina la autogară, înainte. După ce-am ajuns angajatul uzinei, văzînd că nu mișc în nici un fel, să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
uneori la spital, ca, apoi, să se liniștească. *** Toată noaptea telefoanele orașului au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor. Convoiul curselor, de la cinci și un sfert, spre "Valea Brîndușelor", a găsit deja pîrtie, deschisă cu greu de lamele a două tractoare. La autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul platformei stau acoperite de zăpadă. În unele încăperi încep să se aprindă luminile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i sănătate curată. La ultima trecere a lui prin Iași, acum două săptămîni, între două trenuri, Vlad a telefonat Sorinei. I-a răspuns doamna Marcu. A, tu s-a bucurat femeia. Vino pe la noi dacă poți, dar peste vreo trei sferturi de oră. A pornit încet, la vale, spre cartierul cu case vechi, împodobite de iederă, printre care, ca o prezență aparte, vila doctorului Marcu se vede încă de departe. Socotea că, mergînd așa încet, cu privirea aplecată, gîndind aiurea, puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bagă. Iar tovarășii noștri de la teatru se supără. Cînd aud de integrare în viața spirituală a orașului sar cu toții în sus, că ei, care au luat premii... Poftim, ei, premiații: "Ora solstițiului", un ciubuc al regizorului... Jumătate, ba chiar trei sferturi din actul întîi se joacă de-a cow-boy-ii, mă mir cum de n-ai sărit din scaun! Chiar așa-i de slab?! murmură Mihai. Putea fi mai bun face un gest ferm Săveanu. Lasă-l, Vic, în pace, omul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
despre bătrîn îl doare, așa că-și vede în liniște de cafea. Auzi, Mihai, ridică Săteanu dintr-o dată privirea te-ai supăra dacă m-aș răzgîndi? Vreau să zic..., cu petrecerea... Nu, nu m-aș supăra. Poftiți cafeaua. Tîrziu, după vreun sfert de ceas, cînd amîndoi sorb din cafele, așezați față în față, fiecare la cîte unul din cele două birouri ale încăperii, Mihai întreabă într-o doară "de ce să vă răzgîndiți?", dar Săteanu tace, parcă nici n-ar fi auzit întrebarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
an; soțul a plecat ast' noapte la douăsprezece, în cursă, pe locomotivă; i-a lăsat dormind; aș vrea să mă duc acum, mai devreme, să nu apuce să se trezească și să plîngă; am un tren la cinci fără un sfert, la cinci și-un sfert sînt acasă, că stau lîngă gară... Dacă cel mic plînge mult, iar face roșu-n gît și iar trebuie să-mi iau concediu medical... Acum, cu restructurările astea, tovu Marinescu, șeful de schimb, zice că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
noapte la douăsprezece, în cursă, pe locomotivă; i-a lăsat dormind; aș vrea să mă duc acum, mai devreme, să nu apuce să se trezească și să plîngă; am un tren la cinci fără un sfert, la cinci și-un sfert sînt acasă, că stau lîngă gară... Dacă cel mic plînge mult, iar face roșu-n gît și iar trebuie să-mi iau concediu medical... Acum, cu restructurările astea, tovu Marinescu, șeful de schimb, zice că n-avem decît să întrerupem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă șoferul, oprind motorul. În liniștea din cursă, de departe, se aude zgomotul autofrezei. După vreun sfert de oră, cînd autofreza s-a apropiat destul, grupa de mecanici curăță zăpada de la roți și din fața cursei. Vreun accidentat, aveți nevoie de ceva? întreabă Paula apărută în ușă, urmată de Cornea. Nu răspunde șoferul. Putem trece? Drum bun! spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]