1,535 matches
-
Își recapătă stăpânirea de sine într-o clipă. — Dă-l naibii de Fulcinius, rostește în scârbă. Se reazămă de spătarul curb al catedrei. — Vorbeam despre cavalerii care servesc în finanțe... Cată mânios spre el: — Mi se pare ciudat că te sfiești să le bagi pumnul în gură. Libertul murmură cu timiditate în glas: — Dar poziția mea, cezare, este pseudo-oficială... Se oprește brusc, străfulgerat de gândul că exact acesta este și scopul împăratului, un fals dualism care să împiedice urmărirea mișcării fondurilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se duse Încă o dată În bucătărie, căutînd Încă, vag, un bilet. Ajunse apoi la capătul scării Înguste care ducea spre biroul Juliei. Simți nevoia imperioasă de a urca acolo. Nu avea nici un motiv, Își zise, În timp ce urca scara, să se sfiască. De exemplu, Julia nu spusese niciodată că ar prefera să nu se atingă de biroul ei. Subiectul nu apăruse niciodată În discuțiile dintre ele, dimpotrivă, se Întîmplase ca, atunci cînd Julia se ducea la vreo Întîlnire, să-i telefoneze s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clare și, foarte important, se întrezărea următoarea mutare. M-am bucurat să văd, în ultimii ani, cum nenumărați confrați au citat copios din declarațiile făcute de Valeriu Stoica în emisiuni ca „100%“, după cum minunații noștri analiști politici nu s-au sfiit să dezvolte teorii interesante în siajul lăsat de declarațiile aceleiași persoane. Interviurile cu Valeriu Stoica sunt străbătute de o idee transformată în crez: liderul liberal este preocupat, până la limitele unei pasiuni neobișnuite, de conturarea unui sistem politic bipolar, ale cărui
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
zonă să le fi avut sau nu, Îi zic eu tăios. — Bine, spune ea ezitând. Nu i-a surâs cam puso la punct. Dar, bineînțeles, asta nu-i cu adevărat o problemă. Dacă nu vorbim, atunci Împuțiții ăștia nu se sfiesc niciodată să intervină. Așa că ascultăm un discurs plictisitor, care umple timpul până la pauza de cafea, iar căldura de la radiator aproape că ne face să ațipim. Până la urmă Întrerupem ședința pentru o cafea. Niște biscuiți pricăjiți de rahat, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
este necesar să ne ferim. El îmi arată mândru simbolurile de pe morminte, taurul asirian, vulturul roman, păunul, simboluri ale eternității, candelabrul cu șapte brațe, zeița Nike, zeița romană a victoriei, uite cât de multă toleranță, se miră el, nu se sfiau să folosească toate aceste simboluri străine, dar eu mă târam după el împietrită și înfricoșată, pentru că toate făpturile acelea i se roteau lui Noga în jurul capului, amenințându-i viața, și nu mai aud explicațiile lui interminabile, vreau doar să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
norma standard. În această privință era un adevărat paradis. Haloul incandescent care încorona stația de epurare a atmosferei, un turn conic asemănător unui vulcan, te ducea cu gândul la infern. Colonii erau conștienți de caracterul său simbolic și nu se sfiau să glumească pe seama lui. Nu veniseră pe Acheron pentru a se bucura de climatul planetei. Nu vedeai nici o persoană de constituție fragilă prin culoarele coloniei. Chiar și copiii erau înăspriți din cauza mediului. Nu erau brutali, ci rezistenți atât pe plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dar nu atât de mult ca pe focoasele negrese ce zbierau (spuneam eu, să-l irit) aceleași onomatopee scăpate la coborârea din baobab. Celălalt, iubitor de progressiv-rock, avea ochi aproape identici cu cei ai tinerei neveste, pe care nu se sfia să-i studieze de la distanța minimă la care miopia Îi permitea să vadă fără ochelari. Pe ton șăgalnic și autoironic, supralicitând la maxim un aer teatral, zicea că-n oceanul cu insule-n derivă s-ar pierde fără regret, deoarece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
nimic! Palizi, drepți, cu traista-n mână, călugării se apropiară de șanț. — Stănciulescu Vasile! - zise unul din voinici, întinzând brațul. — Stănciulescu Demeter! - spuse și celălalt, făcând aceeași mișcare. își strânseră îndelung mâinile, se îmbrățișară cu respect. — Poftiți, ședeți, nu vă sfiiți! - spuse Stănciulescu Demeter, lăsându-se în iarbă. Călugării, destinși, căutară din ochi un petec de pământ și luară loc. — Noi suntem lotri - spuse Stănciulescu Vasile - și de aceea precum ați văzut... în sfârșit... ce să mai vorbim, v-ați dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
romani am învățat-o. Oricât ar părea de ciudat, credința ta față de mine, spătare, vine din necunoașterea celor cinci declinări din latină. — S-ar putea ca așa să fie - zise spătarul - adică eu cunoscând cât ești de învățat, să mă sfiesc a-ți tăia capul. — Dar eu - interveni țigăncușa în discuție - deși nu știu cele cinci declinări, i-aș fi mai credincioasă spătarului decât Măriei-Tale, dragă Vodă. — Cu femeile e altceva - răspunse grav Barzovie. Femeile trebuie stârpite de mici. — Vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult: spre pajiștea înflorită cu iarbă grasă unde pășteau turme mișcătoare de mioare mânate din fluier de serafimi îmbrăcați în frumoase costume populare, spre lanurile de porumb înalt din care nu se vedea calul și călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar faptu-i fapt: ce ocupă Rusul - ocupat rămâne! De asta e o prostie să crezi că acea Împărțire de la Ialta a Împărțit ceva - he-he, noi eram demult ocupați și bine ocupați! Când e vorba de kilometri pătrați, Rusul nu se sfiește să „apere” cu tancurile ceea ce a ocu... - pardon: a „liberat” - ai exemplul Berlinului, al Budapestei - or să mai fie și altele, multe altele... Vai de capul „liberaților”... Tata a murit În 1967, n-a mai apucat „și altele”: Praga, Kabul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era plăcut. Aerul curat și mirosul proaspăt al florilor și straturilor de iarbă ce străjuiau majoritatea aleilor provocaseră la plimbare mulți oameni. Erau de toate vârstele. Doar băncile erau ocupate, în exclusivitate, de bătrâni și de îndrăgostiți, care nu se sfiau să se strângă în brațe și să se sărute. Tainicele cărări ale iubirii Iuliana a vorbit cu mama ei la telefon, liniștind-o și scuzându-se că va întârzia puțin. A izbucnit în râs când aceasta, parcă intuind că nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
atent pe fratele său. Tu o vezi pe frumoasa asta de fetiță, Iustin? Să vă trăiască, doamna Mariana! Ani mulți și fericiți să-i dea bunul Dumnezeu!... Nu credeam că sunteți căsătorită... - Vai, mulțumesc mult! Ea este... Hai, nu te sfii, Dănuța! Domnul dorește să-ți mângâie părul, explică ea copilei, mai mult pentru a evita un răspuns lămuritor despre sine. - Despre ce asemănare vorbeai, Iulia? Te referi la fetiță presupun, dar nu pot distinge bine trăsăturile, preciză Tinu cu tristețe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spus câți ani are... și îmi seamănă perfect, după cum susține Iuliana...... Bucuria mea nu poate fi măsurată..., dar tu nu ai voie să lăcrimezi, dragul meu. Te rog! Mariana, ia repede ceva sterilizat să-i șterg ochii! Iustin nu se sfiia să-și etaleze emoția. Își desfăcu brațul stâng pentru a cuprinde alături de rodul iubirii lor, într-o caldă îmbrățișare, pe femeia care i-a schimbat definitiv viața. ,,Laura, cum a fost, oare, posibil să trecem prin toate acestea? Da, este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bordel turcesc, volumul de debut al lui Philip Ó Ceallaigh, este o colecție de 19 povestiri, cu care a câștigat premiul Rooney pentru Literatură Irlandeză, Glen Dimplex New Writers Award și elogiile criticilor britanici și americani, care nu s-au sfiit, totuși, să se recunoască puțin depășiți de lumea imaginată de autor. Și asta pentru că realitatea pe care o descriu cele mai multe dintre povestirile sale este perioada tulbure a tranziției de la nicăieri spre nicăieri în care pare să se fi împotmolit România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
român față de acest personaj carambolesc, caragialian, întruchipat de Gigi Becali. Găsesc câteva răspunsuri, dar totuși problematica este mult mai complexă, ține de formatul psihic al românilor. Ce iubesc la el? 1. Faptul că este un om bogat și nu se sfiește defel să o arate; 2. Faptul că nu este modest. Individul umblă întotdeauna cu teancuri de euro sau de dolari, teancuri pe care nu ezită să le exibe în fața camerelor de luat vederi; 3. Faptul că e din popor, bădăran
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ea constă în transmiterea înregistrată a unei nunți reale. Da, ai citit bine. Dar nu orice nuntă, ci supernunți de oameni bogați, care nu sunt vedete, dar nu s-ar supăra dacă ar deveni. Nunțile noilor îmbogățiți, care nu se sfiesc să arunce 100-200 de mii de euro pentru nunta buburuzei lor sau a micului prinț moștenitor. Evident, totul este pigmentat cu o mare / intensă etalare a bogăției lor kitsch. A prostului gust. Fundalul sonor este asigurat de maneliști excitați sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Ilfov, la 11 februarie 1911: „Sunt 10 ceasuri dimineață. Abia am sosit din Izvoare unde m-a chemat un bolnav, bineînțeles pe gratis - chiar eu vreau să se învețe lumea așa, de aceea le spun la toți să nu se sfiiască a mă chema în cazuri mai grave, căci vin degeaba”. Și-i făcea recomandări cum să-și chivernisească veniturile, prin împrumuturi. „Chitanța de leafă este tot în buzunarul meu neachitată, parcă ar fi un făcut! Tu cheltuiești de la d-ra Mavromati
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
cu un gust și pricepere fără greș piesele mai izbutite, sugera câteva îmbunătățiri dacă era cazul, sau intervenea personal spre a le da deplina rotunjire, apoi le introducea în program. Când i se aduceau lucrări lipsite de valoare, nu se sfia să-și spună părerea. O făcea fără asprime, dar și fără vreun menajament”. Virgil Carianopol, tânăr și el, poet timid, s-a întâlnit cu redactorul de radio V. Voiculescu la Gândirea. Cel din urmă l-a invitat pe începătorul în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mama și pe ea într-o zi la târg, unde avea de făcut niște cumpărături și fotografii pentru buletin. Și atunci : "Hai, Dora, să îți facă și ție domnul o fotografie ca să avem o amintire ! Hai, fetița mea, nu te sfii !" Domnul cu fața ascunsă după o mică perdea neagră, și-apoi lumina aceea care o orbise... Lumina puternică a zilei de iarnă de azi îi amintește de fulguranta sclipire albastră din mica dugheană a fotografului din târg. După vreo săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și-i spun noapte bună, femeia umbla prin casă cu pași ușori, mereu găsește câte ceva de făcut, vine lângă el atunci când din odaia copiilor nu se mai aude nici un zgomot, închide lumina. Este foarte receptivă la mângâierile bărbatului, deși se sfiește s-o arate prea clar, afișează mai degrabă o reținere care pe el îl incită. În toate există o compensație, un echilibru, gândește el. Sosi autobuzul în stație. Marcu se îndreptă către mulțimea celor care se îmbulzeau la scară. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casei apasă pe umerii ei, că se află la capătul puterii, că bărbatul stă în casă ca o momâie, că nu-l interesează nimic, că este absent și la propriu și la figurat. Dacă avea un ascultător convenabil, nu se sfia să intre în detalii mai intime, să mărturisească că ea nu mai știe ce-i acela bărbat de ani și ani de zile, că omul ei este impotent sau cel puțin așa pretinde dar în același timp trata chestiunea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scădere sau vreo ridicare a situației lui la învățătură sau vreo preferință pentru o materie anume. Profesorii se plângeau mereu că este neatent, gălăgios, că singura lui dorință este aceea de a se distra copios, în orice situație, nu se sfia să-i deseneze pe profesori, să exclame cu voce tare, în timpul vreunul extemporal, oh, ce porcărie, să facă avioane, decupaje, bilețele, să fie bufonul clasei. Și cum biata Sidonia era de fiecare dată asaltată de profesorii care mai de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
El Își scrie memoriile, și e bine că-l ajuți la procurarea unor date. Am vorbit cu Gheorghr Ivănescu. Lucrează enorm, deși părerea lui privind exodul sud-dunărenilor În Transilvania nu mă convinge. Admir pe profesorul Petru Caraman, care nu se sfiește să deteste oportunismul unor istorici. Păcat că e bolnav, ceea ce Îl Împiedică să scrie. Sunt entuziasmat de Ștefan Bârsănescu. Opera sa În general, dar mai ales aceea pe care o pregătește acum, va fi Într-o zi o bună temelie
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
optzeci și opt de sfinți! Câți pași vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt nevoit să mă opresc, căci imprecațiunea aceasta, după toate formele retorice, curgea repede și dulce cântat, într-o creștere neliniștitoare. Vocabularul rudarilor pe care mă sfiesc să-l reproduc, însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]