3,370 matches
-
Studii, conferințe, și comunicări istorice, vol. I, București, 1928, p. 197. 608. Dan Horia Mazilu, Recitind literatura română veche, vol. II, Editura Universității din București, București, 1998, p. 391 (cu bibliografia chestiunii). 609. Mă folosesc de Ioan Zoba din Vinț, Sicriul de aur, ediție îngrijită și studiu introductiv de Anton Goția, Editura Minerva, București, 1984. 610. Ardelenii vor manifesta o predilecție deosebită pentru acest tip de discurs și vor alcătui și în timpul modern „îndrumare” pentru compunerea lui. Vezi Joannu P. Papiu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu se Întâmplă numai În Persia, ci oriunde Întâlnești teritorii locuite atât de șiiți, cât și de suniți. În India, Între cele două secte predomină aceeași animozitate care se manifestă chiar și În ziua În care șiiții organizează procesiunea tabutului (sicriului). Cu această ocazie, mahomedanii din Kashmir Își ard unii altora casele și manufacturile de șaluri. Din Kermanshah am pornit spre Bagdad, alăturându-ne unei caravane ce transporta cadavrele Îmbălsămate ale unor persani la Kerbala, unde se afla sanctuarul lor. Foametea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al cărei ultim descendent este Zenovie, amalgamând mărturii, amintiri, opinii și adagii sapiențiale provenind din trei surse principale, cu o serie de afluenți. În același plan cu Zenovie se mai află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui fir epic se țese o plasă de depoziții, relatări, confesiuni, bârfe, impresii, schițând traseul unor destine colaterale - unele memorabile, altele nu - și evocând mediul abrutizant de provincie, nivelator și
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
1995) acutizează obsesia tanatică, a „cărării albastre” spre „cunoscutul plai / unde-s de toate: și nimic, și rai”. Poezia întrebărilor ultime conjugă, cum observă Dumitru Micu, tragismul răspunsurilor cu un „umor lugubru”, ca în aceste versuri în care cioplitorul de sicrie este îndemnat să „ia bine măsura”: „La umeri vezi haina să nu strângă, / simtă-se bine mâna dreaptă, stângă, / Dă-mi o înfățișare cât mai protocolară, / să nu mai zică lumea: și ăsta-i de la țară...”. Contrapunctic sunt celebrate universul
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
și secretar sinodal, el reia tradiția tipăriturilor religioase în limba română. Sprijinit de principe și de mitropolitul Varlaam al Ardealului, instalează în 1683 o tipografie românească la Sebeș, mutată în 1685 la Bălgrad (Alba Iulia). Prima tipăritură aparținând lui Z., Sicriul de aur. Carte de propovedanie la morți (1683), este o lucrare de omiletică funebră, cu originea în textele sfinte. Motouri, trimiteri pilduitoare sau pasaje epice sunt preluate din Noul Testament (1648) și din Psaltirea (1651) apărute la Bălgrad, iar citatele din
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
a lui Ștefan Matko după un original englez. Două traduceri din slavonă (un „ceasloveț” și un molitvenic, tipărite în 1687 și în 1689) completează seria cărților de cult necesare în limba română, conform ideilor susținute de tălmăcitor în prefețe. Traduceri: Sicriul de aur. Carte de propovedanie la morți, pref. autorului, Sebeș, 1683; ed. îngr. și introd. Anton Goția, București, 1984; Cărare pre scurt spre fapte bune îndreptătoare, Bălgrad [Alba Iulia], 1685; Ceasloveț care are întru sine slujbele de noapte și de
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
Bis., I, 385-386; Gh. Comșa, Istoria predicei la români, București, 1921, 51-54; Drăganu, Hist. litt., 48-50; Piru, Ist. lit., I, 197-198; Ist. lit., I, 441-443; Rosetti-Cazacu-Onu, Ist. lb. lit., I, 93-94; Dicț. lit. 1900, 937; Țepelea, Opțiuni, 153-159; Traian Vedinaș, „Sicriul de aur”, TR, 1990, 8. A. Sm.
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
fii mare cu cel mic, Că puterea se adună Din toți micii împreună. Vocabular: asfințit: apus de soare a prăda: a fura urdiniș: deschizătură într-un stup de albine nerod: prost, neghiob, nătărău norod: multime cu meșteșug: cu pricepere cosciug: sicriu Răspundeți întrebărilor de mai jos: 1. Ce și-a propus șoarecele să facă? 2. Cum se vedea el pe lângă o albină? 3. Cum l-au pedepsit albinele? 4. Ce ințelegeți din ultima strofă? Nu ajunge, vreau să zic, Să fii
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
sisifice de sfâșiere a spațiului conținător, în mod paradoxal identic cu eul-conținut: „dar eu cioplesc la o unghie grozav de mare” sau „eu acum vorbesc de sub unghii: ele au crescut deja/ nemăsurat de mari, poate mai mari decât capacele de la sicrie./ precis au intrat iar prin pereții vecinului, poate că îl acoperă și pe el acum.” Unghiile sunt inutila armă de luptă împotriva spațiului-carceră, ele cresc și trec prin pereții vecinului, care nu este însă decât celălalt, dublul. Totul se învârtește
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
de luptă împotriva spațiului-carceră, ele cresc și trec prin pereții vecinului, care nu este însă decât celălalt, dublul. Totul se învârtește în cerc, precum în halucinantul poem Nănești, camera, blocul, casa sunt pe rând carceră, corabie a nebunilor, bâlci derizoriu, sicriu, arcă pândită de distrugere și ambiguu destinată salvării. Orașul, alt loc al geometriei morții, este împărțit în două de un râu: pe un mal așteaptă eul, pe celălalt mal așteaptă celălalt; când podul care unește cele două maluri se prăbușește
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
forța de muncă. Singurele locuri de muncă sunt create de trei gatere, două în Traian Vuia și unul în Săceni (unde lucrează oameni din Traian Vuia). Mai există o fabrică la Săceni la patru kilometri distanță, care produce subansamble pentru sicrie (mânere, decorațiuni etc.) unde lucrează aproximativ 15 oameni. Am observat și existența unui punct de vulcanizare, dar se pare că oamenii nu vorbeau despre el pentru că era o mică afacere de familie fără alți angajați. Pe lângă aceste locuri de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
zic așa, îndemînatica operație. Dacă Tashtego ar fi pierit în adîncurile acelui cap, ar fi avut o moarte foarte aleasă, căci s-ar fi sufocat în miezul alb și parfumat al celui mai gingaș spermanțet; ar fi fost vîrît în sicriu și înmormîntat în sfînta sfintelor, în tainița cea mai secretă a balenei. Cu o asemenea moarte nu s-ar putea asemui decît încîntătorul sfîrșit al unui apicultor din Ohio care, căutînd miere în scorbura unui copac, a dat peste o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împrejurările erau de așa natură, încît un semn cît de mic de nesupunere, chiar trecătoare, din partea primului secund al vasului, ar fi putut avea consecințe grave. Oricum ar fi fost, ordinul fu executat: palancurile fură montate. Capitolul CIX QUEEQUEG îN SICRIU Se vădi că butoaiele aruncate la urmă în cală erau intacte și că spărtura trebuia căutată, deci, mai în fund. De aceea, cum marea era calmă, oamenii pătrunseră tot mai adînc în cală, tulburînd somnul butoaielor enorme, rînduite la temelie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lemn negricios, asemănător cu lemnul bogat din care se meștereau armele pe insula lui natală și aflase că toți vînătorii de balene care mureau la Nantucket erau vîrîți în bărcuțele acelea; ideea de a fi vîrît într-un astfel de sicriu îi plăcuse foarte mult, căci îi aducea aminte de obiceiul compatrioților lui care, după ce îmbălsămau vreun războinic mort, îl puneau într-o pirogă, pe care-o lăsau apoi să plutească slobodă, spre arhipelagurile înstelate, căci oamenii aceia cred nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ordinul de a o îndeplini cu orice preț. Existau la bord niște lemne vechi, de culoarea unui coșciug, tăiate în cursul unei expediții anterioare, din pădurile indigene de pe insulele Lackaday; tocmai din aceste lemne i se ceru dulgherului să meșterească sicriul. Primind comanda, dulgherul își luă rigla și, cu promptitudinea indiferentă ce-l caracteriza, purcese numaidecît la teuga și-l măsură din cap pînă-n picioare pe Queequeg, însemnîndu-i trupul cu un tibișir, ori de cîte ori muta rigla. Ă Vai, sărmanul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tejgheaua lui, dulgherul transcrise pe ea, pentru mai multă siguranță, măsurile și făcu apoi două crestături la capete. După aceea, își aduse uneltele și scîndurile și se puse pe lucru. După ce bătu ultimul cui și potrivi bine capacul, își puse sicriul pe umăr și porni cu el spre prova, întrebîndu-i pe ceilalți dacă erau gata. Auzind strigătele indignate, dar și amuzate, scoase de oamenii de pe punte, care nu mai știau cum să se ferească de sicriul acela, Queequeg ceru, spre consternarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
potrivi bine capacul, își puse sicriul pe umăr și porni cu el spre prova, întrebîndu-i pe ceilalți dacă erau gata. Auzind strigătele indignate, dar și amuzate, scoase de oamenii de pe punte, care nu mai știau cum să se ferească de sicriul acela, Queequeg ceru, spre consternarea tuturor, ca sicriul să-i fie adus numaidecît, iar ei nu putură să-l refuze, căci se știe cît de tiranici sînt unii muribunzi; și oricum, trebuie să le facem pe voie, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și porni cu el spre prova, întrebîndu-i pe ceilalți dacă erau gata. Auzind strigătele indignate, dar și amuzate, scoase de oamenii de pe punte, care nu mai știau cum să se ferească de sicriul acela, Queequeg ceru, spre consternarea tuturor, ca sicriul să-i fie adus numaidecît, iar ei nu putură să-l refuze, căci se știe cît de tiranici sînt unii muribunzi; și oricum, trebuie să le facem pe voie, mai ales că, sărmanii de ei, tot au să moară curînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sînt unii muribunzi; și oricum, trebuie să le facem pe voie, mai ales că, sărmanii de ei, tot au să moară curînd și n-au să ne mai incomodeze! Aplecat peste marginea hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de lemn; după care, ceru să fie vîrît în sicriu fierul harponului, laolaltă cu una din vîslele din ambarcațiunea lui. Tot la rugămintea lui, oamenii așezară în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
n-au să ne mai incomodeze! Aplecat peste marginea hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de lemn; după care, ceru să fie vîrît în sicriu fierul harponului, laolaltă cu una din vîslele din ambarcațiunea lui. Tot la rugămintea lui, oamenii așezară în interiorul sicriului, de jur-împrejur, niște pezmeți, apoi îi puseră la cap o sticlă cu apă dulce, iar la picioare un săculeț cu pămînt scos
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de lemn; după care, ceru să fie vîrît în sicriu fierul harponului, laolaltă cu una din vîslele din ambarcațiunea lui. Tot la rugămintea lui, oamenii așezară în interiorul sicriului, de jur-împrejur, niște pezmeți, apoi îi puseră la cap o sticlă cu apă dulce, iar la picioare un săculeț cu pămînt scos din fundul calei; în chip de pernă, îi puseră o bucată de pînză de vele făcută sul. Queequeg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
timp, Queequeg rămăsese cu ochii închiși, ca într-un vis. Pip fu dus de-acolo, iar bolnavul fu așezat din nou în hamac. Iată, însă, că, acum, după ce-și făcuse toate pregătirile pentru moarte și după ce-și încercase sicriul și se arătase mulțumit de el, Queequeg reînvie subit; nu trecu mult și lada meșterită de dulgher deveni inutilă; iar cînd unii dintre marinari își exprimară plăcuta surpriză, el le răspunse că pricina acestei însănătoșiri subite este următoarea: în momentele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
facă nimic îdar înfulicînd cu o poftă grozavă), sări brusc în picioare, își întinse brațele, căscă puțin, apoi, sărind la prova ambarcațiunii sale suspendate, își apucă harponul și se declară gata de luptă. Cu o fantezie năstrușnică, se folosi de sicriu ca de un cufăr, în care își rîndui hainele, scoase din sacul său marinăresc. își petrecu multe ceasuri de răgaz scrijelind pe capacul sicriului tot soiul de figuri și desene grotești; încerca, se pare, să copieze, în felul lui stîngaci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își apucă harponul și se declară gata de luptă. Cu o fantezie năstrușnică, se folosi de sicriu ca de un cufăr, în care își rîndui hainele, scoase din sacul său marinăresc. își petrecu multe ceasuri de răgaz scrijelind pe capacul sicriului tot soiul de figuri și desene grotești; încerca, se pare, să copieze, în felul lui stîngaci, o parte din întortochiatele desene tatuate pe trupul lui. Tatuajul acesta fiind opera unui proroc de pe insula lui, mort între timp, care se folosise
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
față și învăluiți în beznă, păreau ultimii doi oameni într-o lume înghițită de Potop. Ă Iar am visat, spuse el. Ă Despre dricuri? Păi, nu ți-am spus, bătrîne, că nu vei avea parte nici de dric, nici de sicriu? Ă Știu. Cine-ar putea avea parte de dric, dacă moare pe mare? Ă Ți-am spus, însă, bătrîne, că n-o să mori în această călătorie, pînă n-o să vezi pe mare două dricuri: primul, făcut nu de-o mînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]