4,282 matches
-
spre camera ei. Talestri se întinse printre blănuri și privi printre scobiturile de sus. Acolo sclipea ceva, deși era întuneric beznă. Furtuna încă își făcea de cap. Prințesa se ridică, își așeză rochia, și ieși afară. Chiar lângă încăpere, văzu silueta unui om. Era generalul. Talestri se fâstâci. Nu avea cum să nu îl mai salute, așa cum a tot făcut până acum, ar fi fost nedemn de ea un asemenea comportament. Se opri în fața lui și îl întrebă: - Nu ai somn
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
a fost plină de măreție și adevărata poveste a vieții ei, „cea mai frumoasă legendă", cum o numea N. Iorga, a impresionat de-a lungul timpului pe multă lume, inclusiv pe Hitler. Plină de grație, diafană, frumoasă, făcea senzație, iar silueta sa înaltă și maiestuoasă era imposibil să nu fie remarcată, chiar de la primul contact vizual. Numele Reginei Maria are o rezonanță deosebită în istoria zbuciumată a neamului românesc Deși nu s-a născut pe pământ românesc, ea a fost o
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
boltă străjuite de un grilaj se vede marea ca-ntr-un tablou de vis. Pe pereți sunt icoane și tablouri, unele pictate de ea, în special crinii, florile ei preferate. Sunt multe fotografii ale Reginei Maria în care putem admira silueta zveltă, frumusețea chipului, eleganța și și distincția croielilor frumoaselor ținute vestimentare cu podoabe regale, dintre care adesea apar mai multe șiraguri de mărgele lungi. Mă întrebam dacă fotografiile mele cu mai multe șiruri de mărgele lungi nu-și au izvorul
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
categoria acelor persoane cărora le place să mănânce mâncare pregătită de mânuțele lor, nu că mi-ar fi teamă că mă otrăvește cineva, dar sunt persoana căreia nu-i place mâncarea gătită de oricine. Ce este drept, nu am o siluetă de invidiat și nici cure de slăbire nu am făcut ca cele care nu gătesc și mănâncă te miri ce! Ele au o siluetă de parcă ar mânca doar floricele de porumb! Nu le invidiez, le admir că pot să se
FILOZOFIA CARTOFULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366141_a_367470]
-
sunt persoana căreia nu-i place mâncarea gătită de oricine. Ce este drept, nu am o siluetă de invidiat și nici cure de slăbire nu am făcut ca cele care nu gătesc și mănâncă te miri ce! Ele au o siluetă de parcă ar mânca doar floricele de porumb! Nu le invidiez, le admir că pot să se mențină la standardele dorite. Dar să nu divaghez de la subiect! Astăzi m-am gândit pentru masa de prânz la un piept de pui dezosat
FILOZOFIA CARTOFULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366141_a_367470]
-
salvatoare pentru „Femeia cu părul 6 petrol/ și sânii ca două lămâi” („Femeia torță”); deși dorită, creația este negată ab originem - „Vreau să mă trezesc în poziția facerii/ înlăuntrul meu soarele negru îngheață” („Al doilea coș¬mar al artistei”); iar silueta antropomorfă desprinsă din cadrul unei colonade de inspirație antică este „misterioasa femeie an¬tropolatră” („90.Reperaj”). Unul din motivele volumului este timpul, surprins în ipos¬taze extreme: resimțind durerea fizică, alături de femei care „cad prăbușite/ în albul chircit, să moară/ cu
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
mai încape; De-această-ntâmplare, atât de rău mi-a părut (Scântei galbene), caută un drum și pe toate apar fețe galbene, pământii, suferinde de nepricepere și tocmai de aceea se întunecă cerul iar vântul bate smulgând viața copacilor cu siluete fantomatice. Frunza are aceeași culoare galbenă ca a feței pământii a omului, o îmbătrânire prematură din cauza grelei suferințe a sufletului întinat unde: Nimicnicia m-a prins pe stradă (Nervi de primăvară). Când fiindul poetului-om era obosit de către umbra omului
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
greu să suporte veselia celor de lângă ea. Of, și strada asta atât de pustie! Deodată o lumină puternică a făcut vizibilă șoseaua. Nu se vedea decât un om în depărtare, dar s-a surprins uitându-se așa de intens la silueta aceea! Era o imagine de care nu se mai desprimdea. În lumina puternică a farurilor și de la acea distanță nu se putea distinge nimic, dar ea nu-și putea lua ochii: un om mergând, cu mișcări agere, un mers întins
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
o imagine de care nu se mai desprimdea. În lumina puternică a farurilor și de la acea distanță nu se putea distinge nimic, dar ea nu-și putea lua ochii: un om mergând, cu mișcări agere, un mers întins, relaxat, o siluetă foarte proporționată. Primul gând a fost să exclame: „Ce frumos se vede conturul oamenilor în lumina farurilor!” Dar mai era ceva, ceva mult mai mult care o lipise de acea imagine. Oricum în capul ei era un gol, nu mai
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Probabil că așa arăta Apollo. Asta trebuia să fi văzut și să fi simțit grecii când se uitau la Apollo. Nu-și mai dădea seama ce se petrece în capul ei, cum se amestecaseră cu totul - întuneric și lumină, o siluetă fără chip, statui, frumusețe... S-a dezmeticit și s-a întors, dar brusc avu o revelație: silueta era un bărbat, iar bărbatul era... el! S-a întors dorind să mai vadă o dată imaginea, numai că de această dată era chiar
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
uitau la Apollo. Nu-și mai dădea seama ce se petrece în capul ei, cum se amestecaseră cu totul - întuneric și lumină, o siluetă fără chip, statui, frumusețe... S-a dezmeticit și s-a întors, dar brusc avu o revelație: silueta era un bărbat, iar bărbatul era... el! S-a întors dorind să mai vadă o dată imaginea, numai că de această dată era chiar în spatele ei. Era... el! Zâmbindu-i blând, privind-o doar pe ea. A durat numai o clipă
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
fiesta era aproape continuă în casa ei. Avea un cerc de prieteni puși pe șotii și o colecție impresionantă de admiratori. Ușa ei era deschisă tuturor caracterelor interesante, cu condiția să se comporte pașnic. Deși, fizic vorbind, depășea tiparele unei siluete zvelte, emana o energie nestăvilită și un optimism irezistibil, care te făcea să-i uiți cu ușurință corpolența. Sprintenă în mișcări și la minte, ne atrăgea ca muștele la bec. Cu mintea și cu limba ei ascuțită ne ținea pe
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
6) Era o zi de toamnă, neasemuit de frumoasă, iar munții musteau de bunătăți. Râul Auras șerpuia voios, alintat de micii afluenți de pe potecile poleite cu frunze arămii. Pe vârful unei coline, nu prea înalte, se puteau vedea clar, două siluete. Erau două tinere, cu trăsături armonioase, de fete abia coapte. Nu le dădeai mai mult de 18 ani de fiecare, deși aveau puțin peste douăzeci. Purtau niște rochii lungi, din fâșii de cânepă semitransparentă, legate la mijloc cu niște curele
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
doar la lumina lunii de mai și a becurilor de pe faleză. La ora stabilită, cu un buchețel de frezii în mână, mă îndreptam spre Cazino, mergând cu pași repezi și nerăbdători. Mai erau câteva minute și deja i-am văzut silueta grațioasă apărând la capătul falezei. Venise prin situl arheologic al Callatisului de odinioară, de lângă hotel Mangalia. Mai târziu mi-a spus că dorise să împuște doi iepuri cu același glonț: să vadă situl arheologic al multimilenarului nostru oraș și faleza
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
bancă renumită. Se vedea că de restul s-a ocupat singură să ajute natura, atât ca ținută, coafură, machiaj și accesorii. De geanta la culoarea rochiei, atârna un pulover fin, de aceeași culoare cu rochia, cu mici diferențe de nuanță. Silueta ei în mișcare se profila pe imensitatea albastră a mării și avea un farmec aparte, eram încântat de prezența ei în viața mea. Ne-am spus apoi câteva cuvinte de complezență, ea mulțumindu-mi pentru buchetul de flori, eu că
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
urmărești mișcarea, care exprimă viață, un existent profund al dorinței creației de a nu se mărgini la timp și spațiu, ci de a prolifera ideea în șoapte tainice pentru că în miezul nopții ... sună a frunzelor horă și fantomatică, propria-i siluetă străbate în singurătate odaia: Când bate satanica oră („Miezul nopții”, 1965:94). La Bacovia nu există teamă de întuneric sau moarte, el împarte viața în a fi și a nu mai putea fi, legându-se cu noaptea, cu negrul și
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
gândeam dar, dacă ai plăcerea... Am comandat două sute vodcă și două "pepsi" și m-am așezat mai aproape de ea. Nu-i stătea rău cum era îmbrăcată. Pantalon blue-jeans după modelul "slim", cu o croială mulată ce-i scotea în evidență silueta filiformă și cu talie înaltă, ce dădeau impresia că fata are câțiva centimetri în plus, peste care cădea, destul de elegant, o bluză în culori pastelate, subțire, din material asemănător cu mătasea. În picioarele atârnate de acel scaun înalt, mobil și
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
analitic, cred că arăt bine, părul îmi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau în seamă. Cobor scările prudent, mi-e teamă să nu alunec, a spălat proaspăt femeia noastră de serviciu. La capătul culoarului deja zăresc aceleași siluete, vecinii mei care ascultă muzică pusă în casă de afară. Încerc să-i ignor, așa cum ignor și replica de fiecare zi a mamei, mama nu se poate abține să nu exclame „Ce dracu or face ăștia toată ziua în fața blocului
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
frică, ci era minunat de frumusețea pădurii și animalelor ei. Începu să le hrănească pe rând. Simțind bunătatea Moșului, animalele îi deveniră prietene și nu se mai despărțeau de el. Venind vremea să plece, animalele priveau cu ochii umezi, cum silueta Moșului se îndepărta, ca un fum, de pădurea vrăjită. Ajuns acasă, Moșul se gândea la acea zi tot timpul; își amintea, ca prin vis, de animalele din minunata pădure vrăjită. George-Nicolae STROIA Elev, clasa a V-a, Școala „Mareșal Alexandru
GEORGE-NICOLAE STROIA, LUMEA COPILĂRIEI – VIS DE IARNĂ: PĂDUREA VRĂJITĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351472_a_352801]
-
niște grinzi de lemn dispuse longitudinal pe fața interioară a zidului. Aceasta variantă se potriveste și cu ipoteza reedificării în grabă a cetății, pentru al doilea război cu romanii. Trebuie amintită existența, pe blocurile din calcar ale zidului, a unor siluete de animale incizate, a căror semnificație este incertă. În zona sudică a zidului au fost ridicate două turnuri, de unul amintind mai sus. Ele se aflau în apropierea drumului de acces care urcă dinspre șaua de legătură. Probabil că intrarea
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
și de amintiri de aur cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau Părintele Profesor Constantin Galeriu. O ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351457_a_352786]
-
oștenii În pădure dorm buștenii, Somnul tuturo le place Fiindcă peste tot e pace. POVESTITOROL Mircea cel Bătrân doarme.Toată acțiunea ce urmează se petrece în visul Domnitorului.Acesta se ridică pe marginea patului. Undeva în colțul cortului se distinge silueta unei felei îmbrăcată în alb. MIRCEA CEL BĂTRÂN Discuția se poartă pe un fundal care creiază senzația de vis.). Cine ești de ai venit la mine? Dorești să-mi amintești că am învins la Rovine?! Victoria mi-a fost deșeartă
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
Articolele Autorului Rugurile ard la orizont Căldura lor ne copleșește lent Peștii emigrează în amont Ca un capriciu somnolent Muribunzii stau la colț de stradă Învârtind mecanic o flașnetă Că întreg orașul pare o șaradă Din care-a dispărut o siluetă Păsările s-au oprit din zbor Încremenind cu aripile întinse Și fragede ca după un omor De adevăruri neînvinse Toate ceasurile s-au oprit și nici Luciul străzilor plouat nu s-a mai stors Oamenii-s din ce în ce mai mici Ca văzuți
FEREASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351644_a_352973]
-
căldură ochilor, farmecul grăitor al tăcerilor și al stragerilor de mână. Cu gândul la frumusețea femeii, îmi vin în minte imagini de altădată ale Bucureștiului în plină înflorire, din perioada interbelică, numit cu mândrie “Micul Paris”. Străzile păreau înflorite de siluetele elegante ale femeilor, cu rochii după modă timpului, cu pălării pline de fantezie, după modă pariziana, cu umbreluțe cochete, cu aer de aleasă distincție. Îți dai seama imediat că acolo nu putea încăpea vulgaritatea vorbelor și a gesturilor, cu atat
OMAGIU DE ZIUA FEMEII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346587_a_347916]
-
mai găsească o explicație plauzibila, situației bizare prin care trecea. A treia ușă se deschise fără cheie. În penumbra camerei o femeie îmbrăcată în rochie de culoarea ametistului stătea la fereastra, privind luna rotundă ca un măr de argint. Doar silueta se contura clar, era cu spatele la el. « Ai întârziat ! » « Am intrat într-un magazin de antichități dar m-am trezit într-un carusel. Uși, chei, fără să adaug bătrâna...cel puțin...ciudată. Despre ce întârziere vorbim? Glasul clar al femeii avea
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]