3,065 matches
-
până la desăvârșire Încât devine de nerecunoscut, incognoscibil” ( ). Ba chiar, mai mult, Eliade va considera că „procesul de sacralizare a lumii, a vieții și a istoriei Își are originea În incapacitatea de Înțelegere a misterului camuflajului sacrului În profan” ( / 237). Regăsind simbolismul arhaic, omul modern ar fi capabil să descopere noi dimensiuni existențiale, evenimentele și crizele istorice putând fi valorizate ca „probe inițiatice”, ca momente sau ocazii pentru noi creații spirituale. Ideea nu este Întâmplător, sporadic tratată de Eliade. Imposibilitatea cunoașterii miracolului
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
nu sunt fără legătură cu teoria lui generală despre nașterea și funcțiile mitului. Literatura, așa cum o gândește M. Eliade după 1945, este dependentă În bună măsură de teoria sa asupra omului modern și, În genere, de ideile sale privitoare la simbolismul arhaic antropocosmic. Fără antropologia sa religioasă, n-am Înțelege bine proza postbelică a lui Eliade, dominată, cum vom vedea Într-un capitol următor, de semne, mituri cunoscute sau mai puțin cunoscute, de apariții și dispariții ritualice. Aceste proze sunt „de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
interpretării simbolului pentru Înțelegerea arhetipului. Într-o carte de tinerețe Eliade relevă importanța descoperirii simbolului „după atâtea secole de opacitate” (/48). Mai mult, a cunoaște originea unui simbol prețuiește „cât descoperirea unei dinastii de faraoni” (/47). Este vorba, desigur, de simbolismul religios, așa cum apare el În preocupările lui Eliade, simbolism care limitează și face ordine În multitudinea de teorii ale simbolului. Simbolismul religios are un statut originar (deci anterior) și paradigmatic pentru toate categoriile de simboluri, inclusiv cel lingvistic. De nenumărate
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
tinerețe Eliade relevă importanța descoperirii simbolului „după atâtea secole de opacitate” (/48). Mai mult, a cunoaște originea unui simbol prețuiește „cât descoperirea unei dinastii de faraoni” (/47). Este vorba, desigur, de simbolismul religios, așa cum apare el În preocupările lui Eliade, simbolism care limitează și face ordine În multitudinea de teorii ale simbolului. Simbolismul religios are un statut originar (deci anterior) și paradigmatic pentru toate categoriile de simboluri, inclusiv cel lingvistic. De nenumărate ori, Eliade a arătat rolul considerabil În Înțelegerea vieții
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Mai mult, a cunoaște originea unui simbol prețuiește „cât descoperirea unei dinastii de faraoni” (/47). Este vorba, desigur, de simbolismul religios, așa cum apare el În preocupările lui Eliade, simbolism care limitează și face ordine În multitudinea de teorii ale simbolului. Simbolismul religios are un statut originar (deci anterior) și paradigmatic pentru toate categoriile de simboluri, inclusiv cel lingvistic. De nenumărate ori, Eliade a arătat rolul considerabil În Înțelegerea vieții spirituale și existenței umane prin descifrarea simbolurilor. Infrastructura simbolică, universul arhetipicsimbolic este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
comunicare perfectă și firească” (/107). Pentru Eliade, simbolul are funcția de protecție, Îndeplinește un rol terapeutic care permite omului să regăsească un limbaj și experiența unui timp primordial, originar, „nostalgia” unei vremi pierdute și regăsite prin simbol. Este vorba de simbolismul religios, care Îl introduce pe om În domeniul sacrului, conform unui timp particular de comunicare ce pune În mișcare o Întreagă dinamică psihologică. Întâlnim două aprecieri despre dialectica simbolului, În care domină „tendința unificatoare, Înglobantă a simbolului, care face să
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
dialectica simbolului, În care domină „tendința unificatoare, Înglobantă a simbolului, care face să coincidă diversele niveluri ale realului, tinzând În final să realizeze o coincidență a sa cu totul” (). Este vorba de integrare, de unificare și nu de fuzionare, deoarece „simbolismul permite trecerea , circulația de la un nivel la altul, de la un mod la altul, integrând toate aceste niveluri și toate aceste planuri, fără Însă să le fuzioneze” (/412). Spre deosebire de hierofanie care instituie o discontinuitate În experiența religioasă prin ruptura sacruprofan, un
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
permite trecerea , circulația de la un nivel la altul, de la un mod la altul, integrând toate aceste niveluri și toate aceste planuri, fără Însă să le fuzioneze” (/412). Spre deosebire de hierofanie care instituie o discontinuitate În experiența religioasă prin ruptura sacruprofan, un simbolism realizează „solidaritatea permanentă a omului cu sacralitatea” (/408). A doua apreciere a simbolului arată pregnant dubla sa funcție: existențial unificatoare, și cogniscitiv deschisă, interpretativă, reductibilă la prima funcție: „o dată constituit, simbolul e investit cu o dublă funcție, „existențială” și cogniscitivă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a simbolului arată pregnant dubla sa funcție: existențial unificatoare, și cogniscitiv deschisă, interpretativă, reductibilă la prima funcție: „o dată constituit, simbolul e investit cu o dublă funcție, „existențială” și cogniscitivă. Pe de o parte, un simbol unifică sectoare diverse ale realului (simbolismul acvatic, bunăoară relevează solidaritatea structurală Între Apă, Lună, devenire, vegetație, feminitate, germeni, naștere, renaștere etc.); pe de altă parte, simbolul este, Întotdeauna, deschis, În sensul că e susceptibil de a dezvălui semnificații „transcendente”, care nu sunt „date” (nu sunt evidențiate
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
celelalte cosmosuri vii care-l Înconjoară” (/415). O hermeneutică atât de „simbolic” elaborată precum a lui M. Eliade nu putea să nu configureze și o teorie a simbolului artistic. Aceasta nu constituie decât un aspect particular al fenomenului general al simbolismului. Multivalența simbolului este În același timp „religioasă” și „estetică”. Situația universală, tipică mai ales artei orientale , caracterizată printr-un profund conținut simbolic, totdeauna manifest. Este și explicația pentru care Eliade definește aproape În exclusivitate simbolul artistic În funcție de datele artei orientale
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lui Jung, un caracter transpersonal: „simbolul intervine În opera unui scriitor chiar și fără voia lui, chiar mai ales, dacă acesta nu-și dă seama de sensul și valențele simbolului prezent În sa artistică. Nu este vorba firește, de un „simbolism personal” descoperit sau interpretat de un scriitor anumit (creațiile de acest fel sunt hibride și inerte), ci de simbolismul ecumenic, universal, ușor de recunoscut În mai multe culturi și fecund pe mai multe planuri (mit, arhitectură, ritual, iconografie etc.) (). Intuit
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
dacă acesta nu-și dă seama de sensul și valențele simbolului prezent În sa artistică. Nu este vorba firește, de un „simbolism personal” descoperit sau interpretat de un scriitor anumit (creațiile de acest fel sunt hibride și inerte), ci de simbolismul ecumenic, universal, ușor de recunoscut În mai multe culturi și fecund pe mai multe planuri (mit, arhitectură, ritual, iconografie etc.) (). Intuit de un creator, un anumit simbol intervine Într-o operă de artă și o organizează cu o coerență a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Amintirile imemoriale” de care vorbește Green au un rol mai important decât o eventuală inspirație din izvoare „culte”. Problema este dacă aceste „amintiri imemoriale” sunt pur și simplu moșteniri „Întunecate” (cum cred psihanaliștii) sau Își au o origine nobilă; dacă simbolismul tradițional Își are originea În anumite tropisme sau automatisme inferioare sau Într-o „metafizică” de o perfectă coerență și claritate ...” (). Se poate afirma că simbolul „Își face loc” În narațiune cu sau fără voia autorului și că „amintirile imemoriale” vin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
pe insula din mijlocul lacului și ce urmează este la fel ca În Cezara: o Împlinire edenică, o alcătuire paradisiacă prelungită, simbolul cuplului primordial, realizat prin puterea magiei. În primul studiu din Insula lui Euthanasius, Eliade dă o cheie a simbolismului insulei din Cezara: „Dacă apa și Îndeosebi apa oceanică reprezintă În foarte multe tradiții haosul primordial de dinainte de creație, insula simbolizează manifestarea, ..., insula implică „stabilire fermă”, centrul În jurul căreia s a creat lumea Întreagă” () și tot aici, cu referire directă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
orice formă, eliberați de orice individualitate, reduși la arhetipuri, care pot cunoaște fără să devină ... reîntoarcerea la starea adamică de dinainte de cădere, care nu cunoștea experiența, nu avea istorie” (/159). Dacă am pune În legătură simbolurile de mai sus cu simbolismul latent din Șarpele, este limpede că Eliade „dă faptelor epice o legătură simbolică. Dorina și Cezara refac, În mica aventură, experiența cuplului primordial. Insula din mijlocul lacului ...trimite la un loc mitic ...” (/120). Prin Secretul doctorului Honigberger și Nopți la
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fantastic, În Înțelesul tradițional al cuvântului, dar este „un purtător de mituri” () și camuflarea mesajului mitic și a semnificației simbolice este În Noaptea de Sânziene, perfectăși autorul este conștient de acest lucru: „Camuflajul acesta mi-a reușit, cred, de vreme ce acest simbolism nu dăunează În nici un fel firului epic al povestirii. Cred că Întotdeauna transistoricul este camuflat de istoric și extraordinarul de obișnuit” (/151). Tocmai pentru că este ilustrarea unei convingeri profunde, „fantasticul” lui Eliade nu produce oroare și spaimă de existență și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
mitologice se regăsesc În universul imaginar al literaturii, dar, mai mult, pentru că În aceste două cazuri este vorba de creație, cu alte cuvinte de crearea (=revelarea=) unor lumi paralele universului cotidian unde noi ne mișcăm” (). Esențial este deci nu descifrarea simbolismului povestirii, ci „mesajul” ascuns de realitatea povestirii (mai precis acel nou gen de realitate pe care o dezvăluie aventura lui Gavrilescu). Ca Într-un mit polynezian, lumea reală este și nu este În același timp și semnificații nebănuite dau un
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
dar și americanul Poe, disputele teoretice s-au purtat în Paris. Hoffman este tradus foarte repede în Franța, prilej cu care Jean Jaques Amperé îi dedică un eseu elogios, în care îl compara cu Walter Scott, iar Charles Baudelaire, părintele simbolismului, traduce nuvelele lui Edgar Allan Poe. În epoca marilor clasici, în literatura română, printre primii cititori români ai operelor lui Poe au fost Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski și Ion Luca Caragiale. Încântați de noul trend literar, aceștia vor concepe o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
S. Marcus, 1971)60. Testul Koch sau testul arborelui Arborele constituie unul din cele mai bogate și mai răspândite teme simbolice. El a fost pe rând în cultura omenirii: simbol al vieții în continuă evoluție, ascensiune către cer, evocând întregul simbolism al verticalității; mijlocitor al comunicării între cele trei niveluri ale cosmosului; cel subteran, prin rădăcini, suprafața pământului, prin trunchi și crengile de jos și înaltul, prin ramurile dintre vârf, atrase de lumina cerului. El adună toate elementele: apa circulă cu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
concepții ciclice proclamând pieirea umanității în inundații și pregătirea unei lumi noi. Apa stă și la baza unor mituri geografice. Este și mediul în care sunt plasate cele două momente fundamentale ale ritmului cosmic: reintegrarea și creația. Apa incumbă și simbolismul imersiunii ca instrument de purificare și regenerare, de mântuire a sufletului și iertare a păcatelor. Botezul, instrument principal de regenerare spirituală, se face în apă pentru că apa produce viața și deține virtutea sanctificării. Din centrul Africii până la Marea Mediterană, această mare
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
exercitat influențe asupra lui (Brâncuși în special în direcția atingerii spiritului de certitudine și absolut). Din această perioadă, a rămas un portret al lui Brâncuși neterminat, pe verso-ul lucrării "Violoncelistul". Pictura lui se afla sub influența impresionismului și a simbolismului. Perioada rămasă până la război a fost considerată una din cele mai fecunde în istoria artei europene. Din motive de sănătate, Modigliani nu este încorporat. Caracterul dominant al pictorului a constat în faptul că a știut să își mențină creația la
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
lui Eliade dintr-o discuție cu Jung. E în "Secolul 20". Vă citesc fragmentul: "La 77 de ani, profesorul Jung nu a pierdut nimic din extraordinara sa vitalitate. El a publicat de curând, una după alta, trei noi cărți, asupra simbolismului aion-ului, despre sincronicitate și, în sfârșit, acest Răspuns lui Iov, care a provocat deja senzație, mai ales printre teologi. - M-am gândit dintotdeauna la această carte, îmi mărturisește profesorul Jung, într-o după-amiază, pe terasa de la Casa Eranos: dar am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
degrabă pentru antichitate și culturile primare, mult mai unitare și nesofisticate. Iar astfel justificată și gândită, cartea ta intră în silogism - căci acesta e al doilea lucru despre care mi-am propus să vă vorbesc - și cu Tragicul, și cu Simbolismul limitei. Știți că, în logică, gândirea este privită la trei niveluri: concept, judecată, raționament. Ei bine, și cultura stă sub aceleași trei modalități, numai că aici ordinea lor crescătoare e alta: judecată, raționament, concept. Cel mai greu, în cultură, este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai poți întîrzia în performanțe, oricât de spectaculoase ar fi ele. Ai demonstrat, sau ți-ai demonstrat, că poți merge pe sârmă; acum e cazul să te oprești și să-ți reiei cantitatea, lecturile, dar mai ales să-ți scrii Simbolismul limitei. Despre asta o să vorbim diseară. Acum aș vrea să vă spun altceva. Recitind Originea..., cu problema "pămîntului", a lui Erde, și reamintindu-mi și de interviul dat de Heidegger în "Spiegel", cu vorba pe care o citează și Gabi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai multă singuritate asupra materiei sale, care să fie țesut cu mai multă conștiință toate firele operei sale ca tocmai Shakespeare; căci ruptura sa e numai părută și unui ochi mai clar i se arată îndată unitatea cea plină de simbolism și de profunditate care domnește în toate creațiunile acestui geniu puternic. Gothe - un geniu. - a declarat cumcă un dramaturg care cetește pe an mai mult de una piesă a lui Shakespeare e un dramaturg ruinat pentru eternitate. Shakespeare nu trebuie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]