1,491 matches
-
la particularitățile mijloacelor sale de expresie identificate pe parcursul întregii creații componistice. III.6. Des pas sur la neige (Pași pe zăpadă) Preludiul Des pas sur la neige reprezintă o mărturie edificatoare în demersul artei debussyiste de a introduce concepția analogiei simboliste în muzică. Prin straniile urme repetate obsesiv asistăm la o atmosferă enigmatică, ce destăinuie o formă de solitudine depersonalizată. „Pașii” și sentimentul lor pierdut ne conduc spre o dublă dimensiune afectivă: fondul monocrom al tabloului cu spațiul său atemporal și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
compozitorului francez spre emanciparea elementului ornamental și a rolului îndeplinit de acesta în contextul discursului. El acordă o atenție sporită curbei liniei melodice, precum și noțiunii de linie „în sine”, explorând funcția sa, prin excelență, decorativă. Dezvăluind puternice afinități cu estetica simbolistă, Debussy subliniază funcția primordială ce o îndeplinește imaginația în procesul decodificării și reprezentării interpretative a operei de artă. Căutarea „inefabilului” și descoperirea lumii metafizice „de dincolo” de reprezentarea materială este idealul muzicii sale. Evitând construcțiile elaborate după forme impuse și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
puțin sinceră, realizarea unui ideal în care se recunosc influențele succesive ale romantismului, Parnasul și simbolismul.” Poetul nu a descoperit însă secretul topirii într-un armonios amalgam al romantismului temperamental cu Parnasul (acesta rămânând academizant și livresc) și cu noutăți simboliste, față de care are o atitudine ambiguă, de aderare și negare. Elegiac, Demetriade are nostalgia evaziunilor în fantastic, rechemând vârsta de aur a universului infantil:”mi-e dor de cerul mistic al vârstei de copil.” S-ar bănui o secretă, vagă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ar putea face cu Hyperion al lui Keats. Povestea de dragoste a lui Pygmalion cu Galathea nu atinge relieful statuar și perspectiva tridimensională a modelelor franceze. Imaginea, metafora, abstracte, neprecizate, neconforme cu stilul parnasian, par mai degrabă prefigurări ale mijloacelor simboliste. În Nașterea Venerei, poetul dăltuiește un Jupiter care, după aprecierea lui Macedonski, ”freamătă de culoare și de pasiune”: „Cu trăsnetul în mână, cu fruntea încruntată, Cu ochii vărsând flăcări, cu nasul aquilin, Pe-un ton de iarbă moale, cu rouă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la Afrodithea. Poezia este construită pe două mari motive existente în creația autorului Poemelor antice : ideea de frumos concepută și obiectivă în plenitudinea ei de către Antichitate și opoziția dintre păgânism, sinonim cu echilibru și armonie benefică. degrabă prefigurări ale mijloacelor simboliste. În Nașterea Venerei, poetul dăltuiește un Jupiter care, după aprecierea lui Macedonski, ”freamătă de culoare și de pasiune”: „Cu trăsnetul în mână, cu fruntea încruntată, Cu ochii vărsând flăcări, cu nasul aquilin, Pe-un ton de iarbă moale, cu rouă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de afară. Realitatea pe care o trăiește este cea a naturii reci cu care aproape se identifică: „vijelia/ Sau zilele mele - totuna.” Astfel, dragostea bacoviană este slabită, rece, aproape iluzorie, lipsind atingerile tandre și contopirea sentimentelor alături de ființa iubită. Dragostea simbolistă este, deci, monotonă, rigidă, nu transcede ființa umană, ci rămâne suspendată într-un exterior intangibil. Realitatea vieții eului se află în sine, prin sondarea spiritului propriu, căci mai lesne aude vijelia decât iubita citind, mai lense vede și simte zăpada
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
transcede ființa umană, ci rămâne suspendată într-un exterior intangibil. Realitatea vieții eului se află în sine, prin sondarea spiritului propriu, căci mai lesne aude vijelia decât iubita citind, mai lense vede și simte zăpada decât iubita apropiindu se. Pictura simbolistă arată acest tumult interior și decăderea spațiului securizant. Hugo Simberg înfățșișează cu duritatea îngerul rănit, căzut din ceruri și cărat de doi copii. Nici măcar îngerii nu mai pot aduce pacea sufletului. Moartea groparului a lui Carlos Schwabe înfățișează îngerul negru
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în nuvela Halucinații eroul își imaginează înmormântarea, într-o variantă modernă a elegiei emisciene”, după observația lui Nicolae Manolescu <footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 165 footnote>; măreției spectacolului nocturn de „sunet și lumină” îi corespunde o prețiozitate stilistică de factură simbolistă, rar întâlnită în proza lui Holban: „La căpătâiul mormântului meu să se puie în mișcare patefonul. Să cânte neîncetat, în timp ce luna va evolua pe cerul înstelat. Cântece vesele, și altele triste, și altele puternice, și altele de-abia auzite. Sunetele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
locutor" responsabil pentru cuvintele sale. Însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în ironie, locutorul ridiculizat poate fi identificat; el poate fi un anume autor, gen de discurs, curent literar... (putem să-l parodiem pe Corneille, să parodiem tragedia clasică sau poezia simbolistă). Acest tip de enunțare nu este deci cu adevărat reușit decât în momentul în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus o anumită recunoaștere a valorii discursului devalorizat, astfel încât cel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin citarea pe prima pagină) de bine-cunoscuta poezie baudelairiană Albatros. Baudelaire reflecta o altă viziune literară, în fond însă, aceleași neliniști ale unui final de epocă (de secol în cazul său). Poezia, emblematică pentru structura alegorică a unora dintre poemele simboliste, era o artă poetică demitizantă. Nu sunt acolo doar reflexe ale imaginii romantice a poetului/a geniului neînțeles, ci și o atentă sugerare a abisului pe care-l are de înfruntat și a percepției societății asupra realizărilor sale ("comique et
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe apă gelatinoasă./ Niciodată n-au alergat pe maidane atâtea bile!/ Niciodată parada n-a fost mai frumoasă!", Halucinație intenționată) care apropie acest volum de poezia generației sale (sunt și influențe ale textelor de avangardă nu doar ale poeziei franceze simboliste sau moderne, cum afirmă autoarea) se estompează sau dispar din celelalte volume. Poezia devine una a elogiului orânduirii socialiste sau a îndemnului de a-i urma idealurile, sunt semnificative astfel titluri precum Cântecul gardistului roșu, Lenin pe drum spre Smolnîi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vise, gânduri, tăceri, empireu, rai, aur, infinit (câteodată: peruzele) etc, etc, etc."132 Suprarealismul ("mitul subconștientului revelat") este refuzat și de data aceasta la fel și poezia lirismul personal ("cultul eului") sau "euforiile de sentiment". Se resping toate excesele "dadaiste, simboliste, expresioniste, impresioniste, autohtoniste, etc, etc. încăpute cu generozitate în ceaunul liric național"133. Pe lângă limbajul dinamitard al articolului, se observă trimiterea voalată la poezia gândiristă pusă în rând cu experimentele de avangardă. Poeziei "morbide, extravagante", Geo Dumitrescu îi opune revenirea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi adus în discuție și ulterior): "Poezia (...) noastră a tuturora, celor care descindem din Albatros și care formăm o unitate, poezia acesta și-a făcut datoria. Aceea de a face imposibil, ridicol, inadmisibil, lirismul legionar și gândirist, ecourile sămănătoriste și simboliste, decadentismul și sentimentalismul, aceea de a rezista cu versul abil, insinuant, disimulant, pe baricada - dacă voiți mai puțin incomodă decât lagărul și pușcăria - a paginii revoluționare, a luptei și boicotului împotriva dictaturii și a fascismului". Tocmai ideile exprimate aici și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
E bine primit în noiembrie 1945 și de Șerban Cioculescu 208 care îl considera "poetul cel mai înzestrat dintre tinerii iviți în ultimii cinci ani", îl definește însă ca romantic, "cu denegări și frânări de autoironie", oarecum în continuare generației simboliste a lui Verlaine, un cântăreț al boemei, un poet căruia îi face plăcere să dinamiteze "conceptul clasic al poemei", care are plăcerea "de a deruta publicul, prin mobilitatea registrelor și prin alăturarea aparent dezordonată a impresiilor". Ștefan Augustin Doinaș îl
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
catedrale" (Somn). Lichefierea discretă e una dintre caracteristicile acestui volum. Somn nu e însă singurul text care anunță încă din titlu această suspendare a conștiinței. Niciodată afundarea în vis, în nebunie sau în poveste nu e o simplă călătorie romantică, simbolistă, parnasiană pentru că, dacă cititorul este, inițial, lăsat să creadă că s-a îndepărtat de tărâmul rațiunii (într-o maniera convergentă suprarealismului), întoarcerile ironice și autoironice care fac parte dintr-un sistem metatextual, evidențiază contrariul: "așa sar poeții peste cal" (Somn
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cea mai puternică. În discursul poetic, eul se dedublează și dialoghează cu sine sau se proiectează în ipostaza de receptor al unui monolog care a luat naștere parcă din neant. Poezia pare, la rândul ei, un dialog permanent cu retorica simbolistă. S-a discutat, de altminteri despre apropierea textelor lui Dimitrie Stelaru de poezia prerafaelită. Motivele recurente sunt desprinse din această sferă: corabia, circul, albatrosul, balerina, marioneta, cântul, muzicalitatea tristă, voită. Decorul poartă aceeași amprentă a sordidului ("Corabia de plumb în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai degrabă, revalorizării ludice a acestor elemente de către postmoderniști 228, decât cultului romantic al Evului Mediu. Nostalgia, care însoțește motivul amintirii, este și ea prezentă. Construcțiile sunt inedite, demitizante, refuzând să închege o poezie elegiacă, deși sonoritățile amintesc de tonurile simboliste. Deicticele conturează un spațiu-timp al ezitărilor ("Astăzi, mâine (sau poate niciodată)", "Odată o să-mi ceri mai mult", Poem final), al pendulării continue între dorință și realizare, între vis personal și ideal colectiv sau între eros și thanatos ("Dar n-o să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
senzualului, grotescului chiar pe același plan într-un fel de colaj improvizat, într-un joc tragic cu limbajul sau cu viața. Poemul devine aproape unul ekphrastic, tablou ireal ale cărui margini se pierd în universul cotidian. Imaginarul clasic, romantic și simbolist pare a fi prelucrat într-o manieră ce amintește ușor de descrierile parnasiene sau mai de grabă de avangardă: "vino să-ți sărut fiecare deget ca pe un tub de clarinet;/ mai frumoasă ești decât Venera fiindcă ai și brațe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și pierd calicii chilipir." sau "Dricarii cu simbria neplătită/ la rișcă joacă în răspântii o dantură/ să cumpere cercei pentru iubită!" E un poem care subliniază epuizarea unor structuri lirice prin prelucrarea lor la nesfârșit (textul face trimitere la poetica simbolistă, refuzată însă: "De-atuncea nici/ fantome mari să trecă nu vor/ ținând de mâini fantomele mai mici.") și singura modalitate de recuperare a lor este, în manieră postmodernă, introducerea acestora într-un text dialogic, ironic și parodic. Tratarea ironică se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Densusianu, „Coboară corbii”, în Poezii cu formă fixă, Ediție îngrijită de Gheorghe Cardaș, Ed. Albatros, „Lyceum”, 1973, p. 79. 11. „Corbii’’, în Scrieri, 1, Ediție de Const. Ciopraga și Ilie Dan, EPL, 1968, p. 99. 12. „Corbii”, în Antologia poeziei simboliste romînești, Ediție de Lidia Bote, EPL, 1968, p. 91. 13. Ion Păun Pincio, „Sfîrșit de toamnă”, în Versuri. Proză. Scrisori, ediție citată, p. 26. 14. „Corbii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D. Papastate, Editura pentru Literatură, 1968, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întunecate”) și în „Poemă în oglindă” („în veșmintele-mi funebre,/ Mă întind ca și un mort”). Era vestimentația o problemă de „lifestyle” pentru Bacovia? O adoptase anume pentru a-și ilustra poezia? Nu-i de exclus nici aci un model simbolist, însușit prin intermediul lecturii: Jules Laforgue, de pildă, deși tînăr, „nu se îmbrăca decît în negru”. însă „hainele negre” domină portul epocii, inclusiv la noi, mai ales printre intelectuali: Hogaș - spune fiica sa - „purta numai haine negre sau cenușii”, or autorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se îmbrăca decît în negru”. însă „hainele negre” domină portul epocii, inclusiv la noi, mai ales printre intelectuali: Hogaș - spune fiica sa - „purta numai haine negre sau cenușii”, or autorul Amintirilor dintr-o călătorie n-avea nici o legătură cu mișcarea simbolistă. La fel D. D. Pătrășcanu, Mircea Damian și alții. Să mai adaug că, personajele mai multor romane din și despre acea perioadă poartă costume negre, deoarece sînt „de o eleganță discretă și severă”? Așa stînd lucrurile, faptul că Bacovia e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mari lupte. N-au existat bătălii sau campanii nici pro, nici contra. în ciuda evaluarilor diferite, nu cred că vreun critic s-a certat cu altul din cauza sa. Cînd a fost contestat, a fost, cel mai adesea, în grup, împreună cu ceilalți simboliști și decadenți. Atacurile directe au fost puține și rare. Nici apărările nu s-au constituit în fronturi, ci s au ridicat individual și la intervale. Ca să naști pasiuni trebuie să contrariezi, și mai ales ca motivele contrarierilor să plece de la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată în literatura: teatrul burghez se inspiră din românul foileton sau monden, opțiunile teatrului naturalist urmează opțiunile românului naturalist, iar teatrul parnasian și simbolist caută surse noi în poezie. Meritul dramaturgilor acestei perioade sunt tehnicile teatrale savant construite (intrigi bine înlănțuite, dialoguri ordonate, ingeniozitate verbală). Metodă fundamentală a epocii realismul critic, care permite romancierilor să reprezinte contradicțiile și neajunsurile realității s-a adeverit a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european Încheind, așadar, romantismul universal. (Nu trebuie uitat că la 1883 Victor Hugo publica „Legenda secolelor”; În același an, Mihai Eminescu publica „Luceafărul”) Postromantismul s-a manifestat prin imbinarea elementelor romantice cu trăsături simboliste sau sămănătoriste, perioadă În care se Înscrie opera scriitorilor Alexandru Macedonski, Octavian Goga, George Coșbuc, Șt. O. Iosif, Barbu Stefănescu Delavrancea.etc Caracteristicile romantismului Romantismul introducere În artă noi categorii estetice, opuse frumosului, grațiosului, sublimului și tragicului: urâtul, diformul, grotescul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]